Energy saver

În fiecare zi îmi dau seama

că nu mă supraestimez

       Sunt mândră de mine pentru că am puterea de a mă ridica rapid chiar şi după cele mai puternice lovituri. Continuu numărătoarea mea până la sfârşitul suferinţei mele şi fiecare zi mă face să realizez că m-am învăluit într-un anonimat care-i face pe cei din jurul meu să mă subestimeze, când tot ce încerc eu să fac e să mă conserv şi să mă las afectată. Astfel că zilele de şcoală care au mai rămas mă obligă să-mi activez spiritul Oreki Houtarou-like.

Rânjetul stelelor

"I can be obnoxious at times,
But try and see my heart"

   Sub norii care-mi blochează viziunea viitorului, viaţa mea se scurge ca şi lacrmile pe care nu pot să le vărs, şi totul mă face să mă înec în aşteptările mele. Ştiam că e imposibil, că fericirea nu se obţine cu câteva cuvinte, dar am obosit să mă agăţ cu dinţii şi ghearele de ea. Şi doare, ca un jung care-mi distruge inima; nu dezamăgirea doare, ci faptul că eu sunt singura care iubeşte. Mă iubeşti, şi totuşi nu mi-o arăţi, apoi mă faci să cred că eu exagerez şi te îngreunez cu sentimentele mele profunde. Ceva ce nu poate fi văzut nu există, ştii şi tu asta, nu?

Never close our eyes

"There's plenty of time to sleep

when we die"

          Ploaia bate geamurile clasei şi primul lucru la care mă gândesc ar fi că aş prefera să fiu afară, chiar dacă ploaia mi-ar înţepa pielea cu fiecare picătură rece. Vreau să ies şi să-mi ţip libertatea, lumea s-a schimbat exact aşa cum am prezis eu şi acum sunt din nou singură şi închisă în încercările mele de supravieţuire. Viitorul meu nebun e încă încleştat în ghearele mele, iar odată cu vara, îl voi lăsa să-şi ia zborul.

Cosplay Gen

"...is that...Ririchiyo?

Aaah, Grell!"

  Hârtie frumos strălucitoare, care te priveşte cu ochii de cerneală, şi, dacă ai putea, ai scoate perechea aia de ochi din pagină şi ai devora-o cu totul. Culori, modele, materiale, dantele, toate aduse în lumea tridimensională de pe ecranul care dă viaţă poveştilor magnifice venite din Japonia. Toate astea, plus o grămadă alte lucruri interesante, se găsesc prin paginile revistei Cosplay Gen, pe care am pus mâna la Otaku. O investiţie [sau mai bine zis cheltuială] care a meritat.

Mix Juice

 Sau râsete mute

noaptea târziu.

Editare epică făcută de kamiya-sexual.

      Am văzut Kimi to Boku.2, episodul 9 acum câteva minute pur şi simplu pentru că nu suportam ideea că deja lumea face spoilere pe tumblr şi eu nu văzusem episodul. Păcat că l-am văzut noaptea şi cu ai mei acasă, a trebuit să mă abţin să râd. Yukki a fost HILAR. Ah, my feels :)).

Când tot ce văd este Kagura

Aş vrea să valsez

pe firul infinitului

          Mă trezesc în fiecare dimineaţă cu puternica impresie că ziua mea este deja pierdută dacă singurul lucru pe care-l voi face va fi să merg la şcoală. Deschid ochii şi privesc unde apuc, ori la Sebastian, ori pe geam, şi gălăgia de afară mă face să vreau să înjur pe cineva. Apoi mă ridic din pat şi-mi amintesc că viaţa e totuşi frumoasă şi merită trăită. Saaau mă trezesc constrânsă de vocea [în acel moment] enervantă a mamei. Life goes on.

Eşti atât de frumos încât mă disperi

"Even though I search for your figure
it’s too bright and I can’t see a thing"

KAGURAA...!

         Atunci când merg pe stradă şi privesc lumea ca pe un şir infinit de imagini, mă strufoc şi sufăr din cauza unei dorinţe absurde: caut frumuseţe. Rămân optimistă şi tolerantă şi, uitându-mă mai bine, văd farmecul unic al fiecărei perechi de ochi străini pe o întâlnesc. Şi totuşi, nu am găsit nici până acum acel ceva pe care să-l pot numi pur şi simplu "frumos", acel magnific care să-mi taie respiraţia şi să-mi topească simţirile. Când îmi văd reflexia, îmi dau seama că mă subestimam, şi-mi zâmbesc singură gândindu-mă ce persoană superbă sunt. Nu sunt narcisistă, doar am nevoie de cineva de care să mă îndrăgostesc.

OTAKU 2012.

"Şi să vezi că atunci când urcă

Marc pe scenă, o să fie nebunie"

You don't say?!

         A doua zi a festivalului OTAKU 2012 a fost mai monotonă, pentru mine personal, şi poate şi în general, decât prima. În general, festivalul a fost mai monoton decât Nijikon, dar destul de interesant şi divers. Observând atmosfera, am ajuns la concluzia că Nijikon-ul în general mi s-a părut mai interesant decât Otaku, astfel că aştept cu nerăbdare să vină toamna [ohh, nuuuu, şcoală!] pentru o încă o tură de distracţie. Până atunci hai să-mi înşir părerile despre ziua de azi.

Şampanie în cutia cu sclipici

Or Eurovision 2012

in a nutshell

     Astăzi seară ştiam că e Eurovision-ul, dar n-aveam de gând să mă uit. Până la urmă m-a sunat tata [care nu-i acasă] şi mi-a spus să mă uit. Am prins sfârşitul concursului, mai bine spus când Irlanda era pe scenă. Ştiam că şi anul ăsta sunt băieţii de la Jedward, dar nu credeam că au evoluat de la coafuri zgârie nori [asta îmi amintesc eu de anul trecut] la costume de culoarea soarelui arzând.

OTAKU 2012

Prima zi...

Potato desu~

Şi aici postarea de anul trecut.

     Şi uite aşa îmi dau din nou seama cum a trecut anul ăsta epic al vieţii mele. Să sperăm că aşa va fi şi la anul, epic. Otaku de anul ăsta a fost foarte interesant, mai bun cu siguranţă decât cel de anul trecut, aceeaşi atmosferă superbă şi strălucitoare plină de otaci, cosplayer şi fani înnebuniţi pe la standurile cu merchandise. Şi parcă văd la şcoală, ca şi anul trecut, un poster cu festivalul afişat la intrare luni. Lucru interesant şi chiar nemaiîntâlnit în România, Otaku 2012 a fost o ediţie specială Vocaloid.

Umbrella Duck

Viaţa e atât de frumoasă

încât mă disperă.

       E ciudat sentimentul acela pe care-l ai când istoria se repetă. Când simţi că ce ţi se întâmplă nu e neapărat o situaţie nouă, şi totuşi tinzi să faci aceleaşi greşeli. Am sesizat că sunt mult prea tolerantă şi generoasă, astfel că unii au impresii greşite despre mine.

Desperate Girl.

A devenit o dorinţă egoistă, pentru că nu-şi dorea iubire

Prima parte aici.

Nici măcar dulceaţa cruzii realităţi

nu a putut-o salva

            Lăsând în urmă linia arzândă a orizontului, paşii ei grăbiţi doborau la pământ covorul de iarbă înaltă de pe marginea râului. Alerga gâfâind cu tălpile goale prin iarba umedă, încercând disperată să-şi prindă viitorul în mâna din care-i zburase. Spaima o cuprinse când văzu că sfoara subţire a zmeului ei colorat îi scăpă printre degete şi acum se afla în mâna mică a unui băiat necunoscut care o privea încruntat. Nici unul dintre ei nu avea cum să ştie că în momentul în care sfoara a trecut dintr-o mână în alta, viitorul lor s-a disipat în strălucirea răsăritului.

This way to the ministry of magic...

Şi nu uita să tragi apa

Să zicem că eu aş fi Hinata, Yuzuru ar fi Irina şi Meda, Naoi [the girls and, tabun, Koori, are going to kill me for this]

       Sunt anumite lucruri cu care mă laud, aspecte şi capabilităţi pe care le cunosc prea bine şi subiecte în care ştiu că nu am cum să greşesc. Unii se laudă cu propria persoană, dar uită să precizeze exact ce este de lăudat la acea proprie persoană, care defapt este patetică şi deci, nu are nici un drept să se laude. Atunci când mă lovesc de părerile, obiceiurile proaste sau comportamentul necizelat [şi eu am defecte, dar măcar încerc să le controlez şi corectez] al altora, toleranţa sau scârba mă lovesc, astfel că sunt puţine situaţii din care ies rău. I just taught myself how to act in a way that I find appropriate.

Angel Beats!

Sau menirea vieţii de după moarte

         Otonashi Yuzuru se trezeşte, doar pentru a afla că este mort. O fată cu o armă în mână, numită Yuri, îi spune că se află în viaţa de apoi şi Otonashi realizează că singurul lucru pe care şi-l aminteşte despre el este doar numele lui. Yuri îi spune că ea este lidera "Afterlife Battlefront", o grupare alcătuită din sufletele altor persoane moarte care au trecut în acea lume, grupare care luptă împotriva unei fete numită Tenshi. Neputând să creadă că Tenshi [Angel] ar putea fi un inamic, Otonashi încearcă să vorbească cu ea, dar coversaţia se termină într-un mod neaşteptat.

          Până la urmă, Otonashi se va alătura organizaţiei, chiar dacă se va simţi atras într-un anumit mod de inamicul cu care trebuie să lupte. În încercările lui de a-şi recupera amintiriile şi de a o înţelege pe Tenshi, el va descoperi treptat misterele vieţii de apoi.

My soul, your beats

Sau "ba ba ba barirari ba ba ba" etc.

prin ploi torenţiale.

         Telefonul sună şi din cauza vibraţiei care vine înainte de tonul de apel mi se cutremură patul, ca de obicei. Apoi aud 'acel' ton de apel şi în secunda doi răspund entuziasmată la apel: era Misaki: "Ce-ai fată de mă suni sâmbăta, te-ai tâmpit?!", "Cum aşa?", "Tu niciodată nu m-ai sunat sâmbăta, numai eu te-am sunat.", "...chiar aşa de nesimţită sunt...arrh!". Şi aşa am pornit prin ploaie, cu umbrela în mână, vocea lui Hosoyan pe fundal şi entuziasmul în suflet spre casa acestei fiinţe adorabil de nesimţită.

Zenryoku Danshi!

Număr zilele

şi urletele din spatele tunetelor

        Uneori mă sperie faptul că dorinţa mea puternică de schimbare m-ar putea face să pierd ceea ce deja am obţinut cu greu până acum. Şi totuşi, în fiecare secundă se găseşte cineva, ceva, o replică sau un gest care să mă dezamăgească, să-mi arate cât de diferiţi sunt oamenii. Îmi înghit dorinţele, las partea mea tolerantă să mă controleze şi în final îmi dau seama că e nevoie de un efort imens pentru a nu fi singur.

        Visez pierdută la nopţile scurte în care briza mării îmi dă părul peste ochi şi îmi amintesc că mi-am propus ca vara asta să fabric amintiri pe bandă. Sună ciudat, nu?

Totally Captivated

          Ewon Jung este obligat să lucreze pentru mafia din Seul, din cauza fostului lui iubit, Jiho, care este încă gelos din cauza infidelităţii lui Ewon. Liderul bandei, un personaj cu o figură parcă ruptă de pe marile ecrane, devine interesat de imaginea atractivă a noului băiat. Va fi Ewon capabil să supravieţuiască în acestă lume violentă (ca să nu mai menţionăm constanta hărţuire sexuală) ca şi subordonatul superbului Mookyul Eun?

Michi-biraki II

A trecut un an

în care flacăra nebuniei încă mai arde

De la stânga la dreapta: Ana, Mika-chan, Misaki, Sayuuki [eeeu] şi Shiro-chan + Marian undeva pe acolo

        Honto ni natsukashiii~, şi asta doar pentru că anul ăsta mi-am dat seama cât de neschimbată sunt. Şi totuşi m-am maturizat, fără ca nimeni să-şi dea seama. Astfel că am urlat ca o nebună ca de obicei, am făcut lucrurile pe care doream să le fac şi m-am luat o doză bune de fericire. Cel mai bun drog existent.

Trup de apă

"Mi-e dor de ochii tăi de jar,
privind mâinile neatinse"

        În momentul în care privea înapoi cu nostalgie la iubirea pe care şi-o dorise atât de mult, realizase în sfârşit că greşeala ei a fost acea dorinţă în sine. Era conştientă că totul fusese prea frumos, prea adevărat şi prea simplu pentru a fi adevărat. Şi imposibilul era deja o realitate dureroasă: apa ardea.

Hysterical Again

I live over,

again.

      M-am trezit din cutremurul agoniei, doar pentru a porni într-o călătorie fără sfârşit. Aş fi vrut să trăiesc din nou, cu speranţa că poate totul s-ar fi terminat altfel, dar din lumea mea rămase numai cenuşa. Şi în dorinţa mea nebună de a-mi avea universul înapoi, m-am înecat în propriul ţipăt, dar nimeni n-a putut înţelege că tot ce viaţa a lăsat în urmă va fi un chin. În final, când am deschis ochii după un somn de o mie de ani, m-am găsit singura în viaţă din lumea de cenuşă.

Vending Machine

Pentru că aşa suntem noi,

mereu clătinându-ne pe drum.

I dare you to guess which ones are my legs >:)

         E absolut minunat atunci când îţi dai seama că nimănui nu-i pasă cât de beat de fericire eşti tu. Şi te îneci în aerul proaspăt în timp ce ţii de mână alţi nebuni pierduţi ca tine. După tot timpul care a trecut, mi-am dat seama că am tot ce mi-aş putea dori, şi că uneori visez degeaba lucruri imposibile. Poate ar fi mai bine să preţuiesc ce am acum.

Ploaie de cafea

1. Ce speli prima dată la duş?
Cât vroiam să văd întrebarea asta într-o leapşă! Răspunsul? Siiimplu şi logic: mâinile.


2. Care e culoarea ta de helancă preferată?

Nu suport helăncile [sau orice îmi strufocă gântul şi respiraţia], dar dacă ar fi să aleg, ar fi negru.

Uragiri no Yuuyake

Dacă simţi răsăritul,

ştii că ziua de mâine va avea sens.

            Odată cu soarele care înnebunbeşte pământul, mintea mea distrusă o ia din nou razna din cauza vibraţiei vocii lui. Podeaua bubuie ca în fiecare noapte nebună în care difuzoarele îmi fac urechile să răsune, şi visele mele se transformă în realitate odată cu minunea distrugerii speranţelor.

Light My Fire

Focul urii mele te va distruge

în timp ce vei ţipa de plăcere

       De când m-a întâlnit, el era conştient că alături de mine îşi va găsi groaznicul sfârşit, şi am putut să-l simt cum îşi îneca frica şi îndoielile în alte sentimente pe care nu le înţelegeam. Şi totuşi m-a iubit pentru ceea ce aveam să devin, în final înecându-se în propria-i dorinţă. Eu oare l-am iubit sau l-am compătimit? L-am distrus, asta ştiu sigur.

Evil Rage Within My Heart

And...

that fucking orgasmic explosion

in my mouth.

Mango, nu altceva =)).

         E ciudat când un simplu pretext poate aduce explozia unei alte zile geniale. Când regretul devine motivul care mă face să merg înainte, atunci îmi dau seama că viaţa merită trăită. Poate că m-am obişnuit să trăiesc prea mult prin amintiri. Şi asta nu e un lucru rău. Atâta timp cât în fiecare zi încerc să creez noi amintiri. Life goes on.

 

Shinomiya Natsuki & Kurusu Shou Duet Song - GO! x 2ジェットコースター [Uta no Prince-sama]

Daisuke Ono

"Ono-san, kimochi warui desu"

Kamiyan: "Yoku itta".

... OTOKO WA...OTOKO!

         Fiecare persoană are nişte limite impuse de sine peste care nu îndrăzneşte să treacă. Şi totuşi, cei care o fac, şi reuşesc să o facă într-un mod în care nu se compromit, vor fi percepuţi altfel de cei din jurul lor. În cazul lui Daisuke Ono, lumea îl crede dezgustător iar fanii delicios. De ce? Pentru că omul ăsta reuşeşte să aibă o imagine perfectă de prinţ frumos şi orbitor de strălucitor în timp ce e conştient şi el cât de caraghios poate să fie. Şi totuşi, asta îl face pe OnoD cu adevărat original.

         Şi azi face 34 de ani! Nu-mi vine să cred :)).

Instinct

Te face să faci lucruri nebune, imposibile.

Vocea lui KISHOW, nu instinctul!

       Valul absolut al setei de viaţă m-a purtat pe un drum de la înec la feerie, şi sufletul meu a ţipat odată cu fumul gros care ieşea din creierul meu carbonizat de entuziasm. Şi am privit lumea altfel, pentru că am văzut zâmbetul lui sarcastic şi aş fi vrut să scot pistolul şi să-i distrug părerile greşite despre mine, dar eram prea captivată. Şi când mi-am îndreptat coloana după ce privisem ca o tâmpită la cerul înstelat în timp ce mă învârteam în cercuri fără să ştiu pe unde calc, noaptea se luminase şi întunericul nu mai era gol şi necunoscut. Strălucea şi aş fi vrut să-l devorez cu tot cu luna mică care-mi zâmbea cald, dar am căzut. Şi m-am ridicat ca s-o iau de la capăt. \m/

Entuziasm şi creativitate

N-am crezut vreodată în noroc,

dar entuziasmul lui mă loveşte zilnic.

             Soarele arzător îmi aruncă timpul în urmă şi mă lasă cu o realitate goală şi nebună. Atunci realizez că în fiecare zi greşesc prin simplul fapt că trăiesc aşa cum vreau şi când văd că timpul mi-o ia înainte, viaţa nu mai are sens pentru mine. Aerul verii care s-a grăbit să vină mă îmbată şi mă face să visez la zilele de mult uitate în care iubeam.