A(エース) & Anli Pollicino

Din abisul dulcei renaşteri,

mă trezesc seacă

       Aş fi vrut să-l prind în mână, doar ca să-l cunosc mai bine. Şi apoi să-l întreb de ce-mi zâmbeşte fals, de ne priveşte ca şi cum ne-ar cunoaştea şi iubi, când defapt el se uită în gol? Am ţipat şi l-am văzut cum se topea uşor în orgoliul lui frumos. Mi-a amintit de el, romanticul meu egoist. Dar acest romantic, ajuns acum pirat, m-a făcut să vreau să mă îndrăgostesc, din cauza zâmbetului lui frumos, dar totuşi fals. Când, pentru o secundă, cred că i-am văzut adevăratul zâmbet, am simţit că vreau să mă vadă şi el pe mine zâmbind.

       Apoi sub lumini a trecut alt personaj, pe care aş fi vrut să-l cunosc, dar nu aveam cum. Părul lui ars de timp îmi aducea aminte de briza vindecătoare a verii, iar pielea lui era prea perfectă. Dar urechile mele au fost curând zgâriate de vocea lui aparent frumoasă. Voce care a înnebunit mulţi oameni.

Hysterical Again

I live over,

again.

      M-am trezit din cutremurul agoniei, doar pentru a porni într-o călătorie fără sfârşit. Aş fi vrut să trăiesc din nou, cu speranţa că poate totul s-ar fi terminat altfel, dar din lumea mea rămase numai cenuşa. Şi în dorinţa mea nebună de a-mi avea universul înapoi, m-am înecat în propriul ţipăt, dar nimeni n-a putut înţelege că tot ce viaţa a lăsat în urmă va fi un chin. În final, când am deschis ochii după un somn de o mie de ani, m-am găsit singura în viaţă din lumea de cenuşă.

PLUNKLOCK

Sau cum m-am îmbătat

fără să beau nimic.

De la stânga la dreapta: Kazuki [chitarist], Halo [vocalist], Pinky [Baterist] şi Haruka [Basist]

       Mi-era dor. Să doresc, să savurez, să ţip şi să simt cum mă topesc. Mi-era dor de senzaţia aia care te face să crezi că mori de fericire. Şi de japonezi, bineînţeles. Superbi, ca de obicei.

Romantismul egoistului

M-am drogat astăzi 

cu zâmbetul lui sadic.

       Printre ţipete şi lumini orbitoare, simţeam cum sentimentele lui mă izbesc şi mă topesc. Simţeam că-l iubesc cu adevărat, că prin zâmbetele lui îmi vedeam împlinite visele. Şi m-a lovit o idee pe care credeam că nu o voi avea niciodată. De ce vreau atât de mult să fiu în locul lui?

SEXY GALAXY

It looks like my feelings are

not so heavy anymore.

That's the miracle of a concert.

           Baaack. Dracu ştie pentru cât [cuz honelsty that break wus cuz of mah endless lazyness b-)]. La şcoală totul pare frumos. Pentru cât de frumos poate fi plictiseala, totuşi. AM FOST LA CONCERT LA HITT, OAMENI. Nu cred că vă spusesem, dar mi-ai luat biletul cu două săptămâni înainte. OFMG, IT WAS AWESUM <3.

Concert Guild

     Abia am venit. Urechile nu-mi mai pocnesc şi abia mă ţin pe picioare, am reuşit să fur vreo două guri de Red Bull de la Malina.  Am vorbit cu Anita şi i-am arătat ceva poze. La concert a fost multă lume pe care am văzut-o la Niji. Am mai dat un free hug pe acolo. Mâine o să mai dăm. Că doar suntem generoase.

     La concert am întârziat cu un sfert de oră fiindcă şi deoarece Malina şi-a uitat biletul. Când am ajuns acolo mi-am adus aminte că ar fi trebuit să iau şi aparatul ăla de fotografiat. M-au tâmpit atâtea hugs-uri. Fie, am ajuns după o alergătură seriosă; băieţii de la Guild erau sus pe scenă şi vorbeau cu publicul. Lume destulă cât să nu vezi prea bine, dar nici prea multă. Multă lume cu brăţările verzi de la Niji. A început muzica, tare. Am vorbit ceva cu Malina, până ne-am găsit locul şi ne-am dat drumul. M-am dus la baie ca să rămân doar în tricou. Am urlat şi toate cele. Băieţii au fost foarte tari, comunicativi, deşi nu prea am înţeles ce ziceau în japoneză, dar fie, tot erau prea tari. Şi muzica a fost bestială! Show-ul a fost foarte energic şi vivace, lumea urla, dădea din mâini, ţopăia şi se simţea bine. Toboşarul...Koichi, a fost cel mai tare cu siguranţă. La un moment dat şi-a scos maioul. Preeea tare. Când au făcut pauză, lumea a crezut că s-a terminat şi am început să strigăm toţi "Guild!". Ofc, they came back. Şi am cântat cu ei, şi ne-am distrat prea tare. Clubul arăta foarte bine, era destul de mic, dar a fost perfect. N-am să uit mult timp cât de praf mi-am făcut gâtul ca să urlu la Guild. Şi după, n-aveam nici o problemă; fetele se plângeau în baie că le dor picioarele, urechile etc. Eu la moment n-am avut nimic. Am urlat pe stradă de se mira lumea. Şi zice Malina "Aşa e la modă". Da, e la modă să te distrezi. Whooo!

Asta ca să mă laud şi eu cu ceva. Data viitoare îmi leg aparatul ăla de gât.