Saa, omoidashite

Haide să creăm împreună amintiri.

Cât mai multe, cât mai frumoase.

      În fiecare zi, când ies pe uşă şi mă uit la cer, îmi pun în minte că ceea ce va urma va fi un lucru pe care mi-l voi aminti zâmbind peste ani. Înainte să-mi dau seama, am devenit dependentă de amintiri. Vreau să trăiesc fără regrete, fără învinuiri şi fără greşeli proprii din care aş putea învăţa. Şi totuşi, de ce nu pot să am în fiecare zi câte o amintire frumoasă? Pentru că sunt singură. Cel puţin acum.

Kamiya Hiroshi

"Kamiya-san, hontou desuka?

Hontou ni oppai wa suki ja nai desuka?"

*LOL*

          Cândva aş fi vrut să cred că nu ai cum să cunoşti o persoană cu adevărat decât printr-un contact direct şi real. Şi totuşi, ascultând vocea unui om, modul în care vorbeşte şi cuvintele pe care le foloseşte, poţi spune că ai înţeles o parte din personalitatea lui. Ştiu că este sincer, prea direct, uneori ruşinos, tinde să ascundă ce gândeşte şi are un umor ciudat împletit cu latura lui sadistă. Totul numai ascultându-l. Din cauza lui am realizat că unul dintre lucrurile care-mi place la sexul opus este vocea. 

          Astăzi e aniversarea lui, deci nu se putea să nu-i urez "la mulţi ani!".

Chicken Killer [Leapşă]

N-am mai făcut unda din'astea,

de când locul ăsta era tânăr.

1. Why my last relationship ended.

Pentru că nici nu a început.

2. Favorite band.
Evanescence

3. Ever been on a concert of them ?
În vise, şi nici în alea. Nu-i văd prin Romania curând oricum.

Sunet nocturn

Deja ai adormit?

Heeeei. ... A adormit.

Ce-aş vrea şi eu să adorm aşa de repede ca ea.

       Sunt momente în care-mi droghez mintea cu vise şi melodii, iar atunci când o durere surdă mă cuprinde, îmi dau seama cât de frumoasă e viaţa. Şi deschid ochii, e întuneric şi în urechi îmi răsună un ecou acut.

Drench you with rose

Am învăţat cum să privesc lumea

printr-o perdea de lumină.

       Şi totuşi, de ce disperarea pare mai dulce decât liniştea? În spatele perdelei de lumină care-mi orbeşte realitatea se dă o luptă fără sfârşit, care mi-a transformat vara într-o furtună de gheaţă. Cântă-mi, ca să mă trezesc. Eu, înecată în mândria şi visele mele, nu mai pot să cânt.

Shinrei Tantei Yakumo

Deci e claaar,

Daisuke Ono e genial!

       Pentru a-şi ajuta prietena posedată de un spirit, Ozawa Haruka îl va cunoaşte pe Saitou Yakumo, un student nepoliticos şi neîngrijit despre care se spune că ar avea puteri spirituale. Fata va observa totuşi că ochiul lui stâng este roşu, ceea ce-i permite să vadă spiritele morţilor. La început sceptică, Haruka ajunge să aibă încredere în Yakumo după ce acesta îi transmite un mesaj de la sora ei care murise de mică. Astfel că cei doi vor începe să lucreze împreună pentru a rezolva evenimentele terifiante care se petrec în universitatea lor, acesta fiind totuşi numai începutul unui viitor mult mai dificil.

Turnul de sirop

Este pe măsuţa de lângă patul meu.

Când vrei să te îmbolnăveşti,

se întâmplă într-un mod prea adevărat.

        Pare-se că m-a prins o amigdalită. Cel puţin asta a zis doctorul meu după ce s-a uitat la mine în gât astăzi. I-am spus că mă doare capul, în gât şi nasul şi chiar în partea de sus a oaselor obrajilor. Mi-a dat un turn de sirop [sirop de copii!] şi mi-a zis să nu mă mişc din pat până vineri. 

Deadman Wonderland

"I will be your deadman,

With nothing but this blood on my hands"

      Un cutremur masiv devastează întreaga insulă a Japoniei şi distruge mare parte din Tokyo, trei sferturi din el fiind scufundate în ocean.

      Peste zece ani, povestea începe cu Igarashi Ganta, un băiat normal în vârstă de 13-14 ani, unul dintre supravieţuitorii marelui cutremur, neamintindu-şi totuşi nimic legat de tragedie. Viaţa lui se schimbă însă când într-o zi de şcoală, un om ciudat acoperit cu sânge şi purtând o armură purpurie apare, plutind, la ferestrele clasei. Rânjind malefic, "Omul Roşu" masacrează întreaga clasă, lăsându-l în viaţă pe Ganta doar pentru a-i planta un ciob de cristal roşu în piept. Tânărul este singurul suspect, astfel că după un proces scurt acesta este condamnat la pedeapsa cu moartea şi trimis în Deadman Wonderland, o închisoare masivă care semăna cu un parc de distracţii.

Cum, e posibil ca o dorinţă să mi se îndeplinească?

Se poate, uite că se poate.

Cea mai stupidă dorinţă mi

s-a împlinit.

       Trăind în lumea mea imaginară, ştiu de mult că-mi lipseşte o doză bună de realitate. Tot ce sper e că atunci când voi lovi cu adevărat cursul vieţii, să nu-mi pară rău. Niciodată nu am fost genul care să regrete, totuşi.

Ultimul Cântec

Lovitura inspiraţiei.

Prin universul îngheţat de amintiri
Tot ce-mi doresc e să aud încă o dată,
Orbită de magnificul zăpezii, înconjurată de sclipiri,
Cântecul mut al verii în care am trăit odată
        Lumina ei de ce m-orbeşte?

Odată cu speranţa mea uitată în trecut
Mă bântuie o imposibilă dorinţă amăgitoare
Oare de ce încă nu pot uita tot ce-am avut,
Şi mă înec adânc în nebunia-mi distrugătoare
        Melancolia încă îmi zâmbeşte

Te rog nu te opri din zborul tău cel lin,
Şi mă-ncojoară cu iubirea ta de mult uitată
Înţepătura morţii, cântec regretului deplin,
Aş vrea să-mi rupă într-un moment inima toată
       Durerea e cea care mă încălzeşte

Cântă-mi sau cere-mi doar să-ţi cânt
Privirea ta mă umple de melodioase dorinţe
Vom dispărea-mpreună în al iernii ultim vânt
Odată cu căldura uiltimelor suferinţe
       Cântecul meu încă te iubeşte.

Mocirlă

Pentru că orice lucru frumos,

are partea lui hidoasă.

      Cum am văzut că a început să cadă, am aprins luminile de la fereastră doar ca să o pot vedea în spatele lor. The snow, that is. Cât am aşteptat-o, cu o mică fantezie în adâncul minţii mele care ştiu că nu se va împlini. Cazi, şi adu liniştea peste oraş.

Am I a sadist?

Trebuie, trebuie, trebuie

să învăţ să-mi fac viaţa mai uşoară.

Nimeni n-o s-o facă pentru mine.

Crazy lovely bitch.

       O vedeam cum zburda prin faţa ochilor mei în această dimineaţă. Mişcările ei graţioase şi urmele pe care le lăsa în aer, apoi cuvintele ei sincere şi zâmbetul magnific m-au făcut să nu vreau s-o părăsesc.

  "Alege, Yukkii."

"Ce să aleg?"

"Alege-mă pe mine şi continuă să trăieşti sau alege-o pe ea şi mori odată cu ea.

Alege!"

       Iubitul ei o privea frustrat, fără nici un cuvânt sau putere, în timp cea părul ei roz flutura prin aer odată cu toporul din mâna ei. Şi sângele cald, cu miros amar şi proaspăt trecea prin faţa lui ca şi licuricii în nopţile de vară. O lacrimă roşie avea să apară mai târziu pe obrazul ei.

Wagnaria Sanka or Lights Out

De ce trebuie mereu să stingeţi luminile?

Într-o zi o să vă rupeţi gâturile.

         Agitaţia inutilă a momentelor total normale rămâne un fenomen zilnic şi în noul an, bineînţeles. Şi ceea ce e ironic e că, deşi gălăgia şi nebunia nu mai sunt aceleaşi ca în vremurile bune şi de mult apuse [sau înecate în alcool, cum o fi], monotonia nu se schimbă. E greşit să-mi doresc un miracol, să vreau să văd confuzia devenind cel mai clar lucru posibil? Mă duc şi mă îmbăt dacă asta nu e posibil.

Raţiune

必要としていた
答えを出したかった

"Urletul meu în mijlocul nopţii către steaua izolată: nu mă arunca în nebunie, totul pare mult prea departe şi cerul, atât de adânc, se extinde nesfârşit."

Realism

O mână mi-e caldă şi 

cealaltă e îngheţată.

        Oare există o anumită cale pe care trebuie s-o urmez pentru a descoperi lucruri noi? Am obosit să mai caut singură, pentru că atunci când sunt împreună cu cineva, oricine, îmi dau seama că nu pot găsi nimic singură. Timpul trece, fără regrete.

Working'!!

Se observă apostroful,

deci sezonul 2.

HEEELL YEEAH! Pe naiba, Souma e sadistul meu >:).

     Sezonul doi din minunatul Working!!. Nu credeam că îmi va plăcea atât de mult, nu credeam că voi face aşa ravagii în cameră când voi cânta opening-ul şi nu credeam că voi râde atâta. Mi-a plăcut mult mai mult decât primul sezon. Şi am auzit latura de sadist a lui Kamiyan. Oh god.

Watashitachi no Shiawase na Jikan

"I have something I don't want to lose"
"So much so that these terrible feelings have grown."

      În trecut, exista un bărbat care, fără de vreo adevărată intenţie, a luat vieţile a trei oameni. În trecut, exista o femeie care, după ce a renunţat să mai cânte la pian, a încercat de trei ori să se sinucidă. Cei doi, cărora le este dificil să mai trăiască, se întâlnesc şi fac schimb de cuvinte restricţionaţi de orele de vizită de "Joi, la ora 10". Totuşi, în curând amândoi vor îmbrăţişa speranţa unei dorinţe puternice în adâncul inimilor lor : "Vreau să trăiesc".

Momente în care mi-aş dori să mori

E ironic să-mi dau seama cum,

indirect, mă distrug şi pe mine

odată cu ei.

     Sunt speriată. Foarte speriată, pur şi simplu pentru că totul a început cu greşeala mea. Când mi-am dat seama şi am vrut să repar prostia pe care am făcut-o, nu mi s-a dat şansa. Acum profit aşa cum ar fi trebuit de ceea ce vreau. În timp ce în spatele uşii cad bombe, sunt aruncate vorbe şi fiecare ţipăt mă zgârie câte un pic pe inimă.

Magical Twist [Haaanime]

 Fără poveşti kilometrice şi detaliate.

 [Edit after finishing post]: Ete naaa, pe bune? =))

Mi-am depăşit un nou record. b-)

Mahou Shoujo Madoka Magica, Soul Eater, Haruhi Suzumiya no Shoushitsu.

Head Light

Feels good to be

back in town

Cântecul ăsta mă face prea nostalgică.

           Am învăţat să suport multe. Mă întreb dacă nu am devenit prea nepăsătoare, dar decât să mă rănesc ascultând cuvintele altora, mai bine trăiesc fără regrete. Nici nu ştiu, să mă închid în lumea mea de vise imposibile sau să trăiesc în realitatea şocant de idioată? Idioţi. Ăsta e cuvântul de bază, şi asta nu înseamnă că mă supraestimez.

Otokogi Zenkai!

06.01.2012 

         Acum mă aflu în acel loc care mereu mi s-a părut pustiu şi cu o existenţă fără sens. Sunt momente în care îl urăsc, sunt momente în care mi-e dor de zilele de vară în care cutreieram dealurile şi astăzi pot să spun că am învăţat ceva nou din cauza lui.

Wishes

I sometimes find that

they never happen

to become reality.

           Mâine mă urc în tren şi mă duc la capătul pământului, la ai mei. Azi de dimineaţă m-a trezit tata şi mi-a dat ordin suprem să mă mişc, deci nu am ce face. Mă întorc duminică. Şi totuşi, azi am avut o zi care nu a trecut degeaba

Mardock Scramble: The First Compression

               Tânăra prostituată Rune Balot este luată în grijă de către ambiţiosul manager de casino-uri, numit Shell, care îi dăruieşte tot ce ea ar putea dori. Curioasă să afle de ce el a făcut atâtea pentru ea, se va documenta în legătură cu trecutul lui, lucru care îi va aduce sfârşitul, Balot fiind închisă într-o maşină care apoi va exploda.

       Din cauza ratei înalte a crimei din Mardock City, o organizaţie numită "Scramble 09" se va forma, care, cu acordul poliţiei, va folosi metode extreme şi, în alte privinţe, ilegale, pentru a restabili liniştea în oraş. Un doctor din această organizaţie o va slava pe aproape moarta Balot, reasamblându-i corpul cu fibră sintetică armată. Când se va trezi, va afla că subconştinetul ei a ales răzbunarea împotriva celui care încercase s-o omoare.

Home Alone .>.<.

Nu, nu distrug locul.

Încă.

          Astăzi m-am plimbat un pic prin ţară, doar din cauzele toanelor unei anumite persoane de care în sfârşit am scăpat. Ai mei, prinşi cu treburile lor undeva la capătul lumii, au lăsat totul în seama mea. Şi mama nu a ezitat să mă sune din cinci în cinci minute, doar ca să mă ajute să mă pierd cu tot cu explicaţiile ei.

Morning Glow

Până la urmă, azi-noapte

am văzut artificii.

         Pe la ora 2, tocmai când mă pregăteam să mă culc, am văzut lumină de afară. Şi prin perdeaua de lumini pusă peste fereastra mea am văzut stele de lumină colorată care înfloreau pe cer. A fost de ajuns să-mi încălzească inima.