Ultimul Cântec

Lovitura inspiraţiei.

Prin universul îngheţat de amintiri
Tot ce-mi doresc e să aud încă o dată,
Orbită de magnificul zăpezii, înconjurată de sclipiri,
Cântecul mut al verii în care am trăit odată
        Lumina ei de ce m-orbeşte?

Odată cu speranţa mea uitată în trecut
Mă bântuie o imposibilă dorinţă amăgitoare
Oare de ce încă nu pot uita tot ce-am avut,
Şi mă înec adânc în nebunia-mi distrugătoare
        Melancolia încă îmi zâmbeşte

Te rog nu te opri din zborul tău cel lin,
Şi mă-ncojoară cu iubirea ta de mult uitată
Înţepătura morţii, cântec regretului deplin,
Aş vrea să-mi rupă într-un moment inima toată
       Durerea e cea care mă încălzeşte

Cântă-mi sau cere-mi doar să-ţi cânt
Privirea ta mă umple de melodioase dorinţe
Vom dispărea-mpreună în al iernii ultim vânt
Odată cu căldura uiltimelor suferinţe
       Cântecul meu încă te iubeşte.