Sebastian being Sebastian

    Creierii mei sunt distruşi, cenuşă, praf, s-au dus de mult. Aaaaaaaaand...they're gone. Nu mai e nevoie de cuvinte. Am chef să fac chestia asta tradiţie. 

Capitolul 74, pagina 24

THE MOST BEAUTIFUL DEATH IN THE WORLD

"Voi deveni sabia ta"

        Din ordinele reginei, Contele Ciel Phantomhive trebuie să investigheze o serie de crime care are loc în Londra secolului XIX. Sau, mai bine spus, trebui să-l asiste pe majordomul lui, Sebastian Michaelis, în investigharea pe care practic acesta o va duce. Între timp, în cadrul Societăţii Shinigami-lor apare o problemă: există un anume număr de suflete care nu pot fi colectate. Astfel că Alan Humphries şi prietenul său, Eric Slingby, sunt trimişi să se ocupe de caz.

That Butler, Friendship

"Yes, My Lord"

         Contele Ciel Phantomhive, sau mai bine spus majordomul perfect al acestuia, Sebastian Michaelis, este în mijlocul pregătirilor pentru un bal care avea să aibă loc în conacul acestuia, când trei noi invitaţi apar, veniţi din Japonia. Ca parte a ospitalităţii englezeşti, contele îi învită pe cei trei la bal. Însă, în timpul petrecerii o intruziune nedorită are loc, marcând astfel începutul misterului ce-i înconjura pe cei trei japonezi.

Ciel being Ciel

Grinning Girl

    Ca în fiecare zi, familia Phantomhive lua cina în grădina care trecuse cu stoicism, şi cu ceva ajutor din partea lui Sebastian, prin nenumăratele accidente explozive ale lui Finny. Contele Ciel, care cina alături de vivacea lui soţie, Elisabeth, discutau despre diversele probleme ale vieţii lor de zi cu zi, viaţă de altfel normală prin efervescenţa ei. În fiecare zi se întâmpla, deci, ceva interesant în conacul Phantomhive. Nici acea zi de vară nu era o excepţie.

Mania shonen-ai

Sau YAOI. Bine, dar fără partea pornografică.

Gay Sex?! Asta'i prea de tot.

After all, He's one hell of a White Rabbit

"Alice, te-ai pierdut?"

 "Taci."

          Săptămâna a început în forţă, în cel mai groaznic mod posibil. A venit tata acasă, ceea ce înseamnă că trebuie să iau zece la mate dacă vreau linişte. N-am fost la şcoală, am avut o problemă de familie şi atrebuit să mă car cu mama până la ţară. După, ne-am întâlnit cu tata şi am mers cu maşina acasă. Odată familia reunită, şi bomba atomică  "Daisy" e gata de lansare. [vă zic eu mai încolo ce'i cu bomba]. Ne-am certat. Urât de tot, dar acum că mă uit înapoi, mi se pare amuzant. Eu şi cu tata suntem doi căpoşi încăpăţânaţi, iar mama e hipersensibilă. Săraca, ajunse să-şi pună mâinile în urechi =]].  Dar fie, acum totul e înapoi la normal. Aşa se întâmplă mereu.

          Am revenit la manga. Cel puţin ieri, am citit şase volume dintr-un shojo destul de interesant. Urăsc asta : manga e licenţiată şi începe să fie tradusă în engleză şi vândută oficial şi traducătorii se opresc din tradus [să nu cumva să'i mânânce legea copyright-ului]. Aşa a fost şi cu Heart no Kuni no Alice. Şi cum dreaq să aştept eu până traduc ăia până la volumul nuştu' cât? Eh, şi uite aşa se pierde fanbase-ul. Am văzut ultimele două OVA Kuroshitsuji, le găsisem din întâmplare -___". Aia cu Ciel in Woderland e pur şi simplu kawaaaaii ^___^. Mi-a plăcut mult o fază în care Agni [un bucătar] împăştia piper dintr-o râşniţă imensă şi ăia strănutau de le ieşeau plămânii. Abia aştept să-l văd pe Undertaker în rolul Pălărierului Nebun, iar Sebastian cu codiţă de iepure mi s-a părut un pic cam...*nosebleed*.

          Am avut o zi destul de ciudată, şi se anunţă o săptămână boring şi plină de căcături. Mi s-au crăpat mâinile de la frig. Urăsc asta. Şi muuulte altele.

Happiness >.<

Human Illusion

"The image reflected in a picture is but an illusion."

"However, even if it's an illusion, wishing to hold onto it is one af the hollow dreams humans have."

Sebastian Michaelis

         Am început să văd cu ochii închişi ceea ce se cheamă Kuroshitsuji. Dah, de plictiseală mă uit din nou la episoade. M-am îndrăgostit. In fact, I always loved that one of a hell butler. He's just so enchanting! And I could go on like this forever.

         Am chef de ficuri -_____-. Neeah, mi-a trecut faza, doar n-am apucat niciodată să termin un fic serios. Dacă scriu ceva, scriu o carte nefolositoare pe care nu o să o citească nimeni. Aş fi vrut să scriu o carte despre vampiri, asta după ce văzusem Vampire Knight şi kitsch-ul numit Twilight nu apăruse. Acum subiectul de "vampir" a devenit clişeic, am văzut chiar şi mulţi hateări şi, deşi încă ador conceptul de "hungry for blood monster", sunt în unele puncte de vedere de acord cu ei [am să-l corup eu cumva pe Cristi cu asta...>:P]

         Cred că azi [miint, ştiu] am să-mi fac ceva teme şi am să întocmesc o listă cu tot ce-am să fac luma asta [ziua mea + Crăciunul]. Am să bloggăresc mult şi poate nejustificat, fiindcă şi deoarece vineri plec şi luni n-o să mai am net. 

Happiness. >.<

My howl in the night to the isolated star

Pentru că ceva pierdut nu se va întoarce niciodată.

"If God has forsaken me,
Then I shall forsake God, too."

       "Melodia asta o dedic disperării tale de moment." Ea râde. Nu e în stare să se descurce fără mine. În unele privinţe, nu va fii niciodată."Eşti nebună" Că tu n'ai fi?! Mă întreb de ce se stresează pentru ceva fără rost. Nu semăn deloc cu ea, şi totuşi ar trebui să semănăm. "Te iubesc, acuma taci." De ce să tac când tu nu taci niciodată? Întotdeauna mă ordoni şi tu niciodată nu vrei să fii ordonată. Eşti prea complicată, dar nu pentru mine. Eu am întotdeauna soluţia perfectă împotriva ta : oricine ar tăcea dacă ar avea unghiile mele înfipte în a sa beregată. Bine, poate că Kata ar riposta la fel, dar nu şi tu. Tu mereu taci când te umilesc; întotdeauna m-ai uimit. Ai extraordinara putere de a îndura existenţa mea; te admir pentru asta. Eu nu pot să îndur în linişte suferinţa, eu urlu şi mă zbat chiar şi atunci când cineva îmi suflă în ureche. Şi totuşi eu sunt mai putenică decât tine; mereu voi fi, fiindcă nu-ţi semăn, aşa cum ar fi trebuit. Ştii oare cât de mult te urăsc? Însă, din nefericire pentru mine, îmi este dat de la natură să te iubesc. Ce simplu, nu?

       Eşti prea preocupată pentru mine. Nu că aş avea nevoie de atenţia ta, am doar nevoie de banii pe care nu-i ai. Aşa-i, sunt o ipocrită care nu vrea altceva de la tine decât să-ţi distrugă viaţa. Greşeşti, fără tine existenţa mea ar fi o povară pentru mulţi, sunt sigură. Totuşi, îmi place ideea să fiu vânată, dar nu în momentele în care puterea mea este secată de loviturile tale puternice.  "Arrrhh!". Habar n-am cum să-ţi reproduc urletele strindente şi enervante. "Hai să ne enervăm împreună!" Nici nu mai e nevoie să te înţeleg, mi-e de ajuns să te urăsc.
Dedicat ţie, cea care nu-mi suportă parfumul.

Trânteala perfecţiunii

Nu luaţi în serios ce scrie p'aci, mai ales tu.

De ce am impresia că deja e duminică şi că weekend-ul s-a terminat? Pentru că am făcut prea multe lucruri azi. He.he. 

Mă uit la unghiile mele negre pe care mama le detestă şi-mi amintesc că azi a plouat. Ziua asta seamănă prea bine cu zilele de vară când eram mică şi blondu’ mă obliga să stau afară doar ca să nu rămână el singur. Era egoist always, d’aia îl uram atâta. Şi încă îl urăsc. He.he. Ridic din sprâncene fără să-mi dau seama şi mă frec la ochi; de ce văd un pic în ceaţă, că doar nu sunt obosită, doar m-am sculat la 11. Se pare că deja am o ciudată rutină de şcoală. Obosesc la ore fixe. Oare când o să mă şi scol la ore fixe? Greu de prevăzut. A trecut o lună de şcoală, mai sunt opt.

 ’Ce, frate? Opt luni de şcoală?! ’

 ’Da, da aşa e, opt luni în care o să-ţi trântesc cu ceva în cap în fiecare zi! Yeah, abia aştept!’

 ’Ce frumos! Păcat că nu suntem la aceeaşi şcoală… ’

 ’Neeah… nu suntem la aceeaşi şcoală. Doar stăm la 10 metrii distanţă unul de altul. Dacă vrei, vin să te trezesc de dimineaţă, aşa ca să vezi şi tu o figură perfectă de devreme.’

 ’He-he…deja mi s-a făcut dor de tine’

 ’Daah? Aş vreau eu… Defapt, revin la trântitul cu ceva în cap zilnic, dacă vrei chiar de dimineaţă.’

 ’D’aia te iubesc eu pe tine! ’

 ’Să ştii că sentimentul nu e reciproc…’

 ’Glumeam, binînţeles. ’

Asta da exemplu de conversaţie deşteaptă şi interesantă. Şi mai sunt tone de exemple din’astea care mă fac să’mi doresc numai’ trânteli, doar de’ar fi în vacanţă! Clar, sunt obosită : mai am un pic şi-mi cade capul. Oricum, după ora 11 îmi trece şi mi se mai face somn la 4 dimineaţa. Bucureştiul acesta devine prea complicat pentru mine. D’aia îl şi ador. Şi…pe tine nu te ador, ştii că glumesc! He.he. Lovin’ that Undertaker!

Am să dau un edit până la ora 4 cu siguranţă.

[Edit]Asta dacă nu mi se rup unghiile.

[Edit d'adevăratelea] 

Că tot vorbeam de Undertaker, m-am apucat de Kuroshitsuji II şi deja am văzut 8 episoade. M-a cam dezamăgit până acum, sincer. Grafica era mai interesantă în primul sezon. Ba nu, mint, îmi place. Mă contrazic singură. Îmi place Claude, îmi place Alois şi îmi place povestea în sine. Totuşi, manga e mai interesantă. Mereu va fi…:P. E destul original, dar partea comică s-a cam pierdut. Şi mi-e door de Undertaker. Fie, mi-e lene să descriu prea multe, dar în mare povestea e interesantă. Şi Sebastian e la fel de parfumat! Yee. Eeh. Hi.hi. Etc.

      Azi m-am plimbat prin Bucureşti. Am mers să vedem unde va fi concertul Guild. E undeva în spatele operei, un club cu aspect gotic. Arată destul de interesant şi sunt sigură că o să fie interesant. Şi ne’am plimbat până la universitate ca să luăm bilete de la Orange; acolo, nimic, închis. Ciudat, ăştia se culcă devreme rău. Până la urmă ne-am dus la Carrefour, la Germanos ca să întrebăm de bilete. Acolo fază tare : intrăm eu şi cu Malina, mă duc eu la tipul acela şi-l întreb de nişte bilete la un concert. Acela aprobă, dă din cap, zice „Da”; avea o mutră atât de ciudată, că te speria. Mă uit eu la Malina, ne pufneşte râsul şi continuu la fel. După ce i’am spus ce bilete vreau, unde, când, etc. şi el a răspuns la fel, de zici că-l durea în cur, eu deja devenisem derutată. Credeam că face mişto sau ceva, dah zice el într-un sfârşit : „Uite care-i faza : ştiu la bilete te referi, dar nu…nu mai am hârtie să le printez” O.O >.<… Ce măh tu? Ne’a pufnit râsul şi pe noi şi aproape şi pe el, zic eu ‚mulţumesc’ şi plecăm. Fraate, dar nu putea să zică de când i-am spus de bilete?! Am râs până am terminat cumpărăturile; plus, aveam impresia că Malina o să mă calce pe picioare cu căruciorul.

      După asta, iau eu o sticlă de Ice Tea, că muream de sete. Mergem la casă, plătim şi ieşim. Când să deschis sticla…nu puteam. Nici Malina, care după ce s-a contrazis cu mine şi s-a străduit să deschidă sticla aia cu toată forţa ei, n-a reuşit nimic. „Fată, las’ că găsesc eu pe cineva să ne-o deschidă”. Era seară, noapte chiar şi mergeam pe lângă căminele studenţeşti. Şi vede ea doi tipi, se opreşe, îşi pune o mutră potrivită şi îi roagă să-i deschidă sticla. Primul trece pe lângă ea ca o umbră; al doilea o deschide, Malina zice ‚mulţumesc’ şi tipul îi răspunde ciudat… „Măh, ăştia nu sunt români” am concluzionat noi după. A fost taree, zicea Malina după „Măi, dacă nu mă credem le ziceam că le dau sticla de pomană pentru soţia mea care a  murit şi care se afla puţin mai încolo”. Dah, eu eram tipa aia de puţin mai încolo. Whatevă, sper c’aţi înţeles. Am râs în hohote de m-am înecat cu ceaiul până la lacrimi. D’aia acum mi-e somn. Mă retrag.

„Yes, My Lady”

„Ce tu măh?”

„Nu ziceai tu că sunt malefic şi demonic? Uite dovada!”

„Tu eşti blond…”

Somewhere : Passing

    Astăzi a fost o zi destul de rece şi enervantă, dar măcar am pierdut timpul distrându-mă. M-am trezit târziu şi a trebuit să mă grăbesc ca să ajung la şcoală, ca să aflu cu stupoare că mergem la nu ştiu ce târg de carte şi cărasem ghiozdanul degeaba; am plecat acasă înapoi, eu şi vreo două fete (asta se întâmplă când ai o buturugă de telefon spart, pe care ţi-e lene să-l scoţi de pe silent) şi m-am grăbit să ajung la şcoală până la nouă. Ok, am mai lălăito pe la info ceva timp şi când să plecăm, stai că nu mai mergem, că să facem ore. Bine, oi fi eu proastă sau ce, dar după ce m-am învârtit toată dimineaţa numai de ore aveam chef. Aşa că am plecat, simplu. Am fost cu fetele la McDonald’s şi am mâncat ceva, am mai vorbit şi am plecat acasă, că era prea frig să mai stau. Şi aşa am avut eu chef, să merg acasă pe jos; mă mir că nu am încheţat. În Bucureşti e groaznic : frig, înnorat, şi ploaia asta rară şi rece te taie. E enervant, cred că o să petrec din ce în ce mai mult tip în casă. Week-endul ăsta sper să mai ies, dacă nu plouă. În rest, la şcoală nici nu mă gândesc. În schimb am  terminat sezonul 1 din Kuroshitsuji…
    Deci, revenind : Kuroshitsuji a meritat holbarea. Este unul dintre cele mai reuşite anime-uri pe care le-am văzut (că am şi văzut multe…). Vorbim expres de anime, deci. Sfârşitul e destul de tragic şi poate vag, dar tot îmi place. În astea 5 episoade parcă totul se întâmplă prea repede, le-am văzut toate odată şi mi s-a părut puţin. Dar sfârşitul a fost perfect. Lupta dintre înger şi demon, dedicarea lui Sebastian şi loialitatea până în ultima clipă. Şi îmi place că finalul lasă drumul deschis unei continuări la fel de controvesate. Ultimul zâmbet al lui Sebastian este mirific. După vreo zece minute mi-am dat seama că nu avea cum să termine. Oricum, nu intenţionez să mă apuc încă de Kuroshitsuji II până când nu citesc toate capitolele din manga pe care le găsesc pe net.

    După confuzia din ultimul episod, am rămas aşa când am văzut Kuro OVA …O.O Abia m-am trezit bine, când am văzut ce rol avea Undertaker. Am râs mult în episodul ăla, e genial şi amuzant şi…perfect. Preferatul meu a fost Greil Sutcliffe, a jucar rolul Opheliei impecabil. Etc. Mi se face rău dacă mai plăvărăgesc despre Kuroshitsuji. Îmi place momentan foarte mult manga, am ajuns la capitolul 43 şi m-a mirat foarte mult faptul că Sebastian a fost omorât. Bineînţeles, sper şi sunt destul de sigură că o să apară el ; oricum, un lanţ de crime e ceva foarte interesant.
    În rest, am pierdut timpul şi am făcut curat în cameră în timp record, acum vreo juma’ de oră. Începe să-mi placă ceea ce fac, deşi pare stupid. Dah, sunt adormită şi într-o stare de stupizenie totală. =)) Goodnight, my dear hell of a butler’s master.

Kuroshitsuji : Hell of a Romeo

A Black Butler is something that every girls thinks is needed, but a demon is that something that everyone recalls.

'Between the good and bad’s where you’ll find me reaching for heaven hell'

Once one has rejected faith, it will become impossible for him to enter the gates of Heaven...

   Absolut, trebuia să pomenesc odată.  Am dat click acum două secunde pe butonul "Publicaţi Postare", pentru ca, cu o secundă înainte să dau click pe butonul "Postare Nouă". De ce? Ca să scriu odată ce'i aia Kuroshitsuji şi de ce îl/îi ador şi îl/îi voi adora. Ce este? One hell of a anime.

Plănuiam să-mi lărgesc orizonturile în acest domeniu de mult, dar am început să citesc manga. Am să scriu şi despre manga. Trebuie. =]]

    Deci, în Kuroshitsuji este vorba despre doi tipi : un puşti care strigă oriunde şi oricum 'Sebastian!', şi un majordon care-i răspunde de oriunde şi oricum 'Yes, My Lord!'. Taare introducere...sunt în stare de tonicăreală.

     Pff...am să postez aşa cum e acum. Mă freacă tata la cap să dispar. Edit Later.

    
     Am revenit. Trebuia. Deci, să revenim :

    Am început să văd Kuroshitsuji acum vreo două săptămâni (defapt să citesc manga); auzisem de prin august, dar nu prea mă interesase. Citeam mult manga, aşa că m'am înscris pe un site de download manga şi am citi de p'acolo. Şi am văzut într-o zi "Manga of the Week : Kuroshitsuji". Atunci am zis că mă apuc de manga, că prea mult auzisem. Şi după vreo 4 zile am început anime'ul. Simplu şi pronto. Ideea de 'epocă victoriană' o ştiam deja şi acum mi se pare genial să plasezi totul cu 200 de ani înainte. E foarte fascinant, plus că mai învăţ ceva. Ambientul, hainele şi eticheta strictă şi elegantă, cu culoarea de modern adiacentă fac totul foarte interesant şo...nais, suit, cul, tru, etc. Aşa e Kuroshitsuji. Din cauza epocii ăstea victoriene am visat de curând că îmi pictam peretele camerei într-o scenă de bal autentică. Lipsea doar o fată cu rochie roz şi al ei tutor cu ochii roşii şi cu mănuşi impecabile. Kya! =))

    Acum... Cum să nu'ţi placă...el : 

    Sebastian Michelis. Numai numele este fooarte...parfumat. Nu, foarte potrivit pentru un demon. Cred că ăsta e şi punctul lui foarte, faptul că e demon. M-a impresionat plăcut asta, mai ales că de ceva timp un manga fără elemente supranaturale mi se părea prea...obişnuit. Aşa, de lămureală, vorbim despre manga şi anime. Vocea este perfectă, japonezii ăştia ştiu să aleagă. Imaginea acea a lui, serios, cu zâmbetul acela ironic şi poate sarcastic, zvelt şi graţios; era clar un personaj desenat de o femeie.  Clar, un bărbat desenat de o femeie va fi mai atractiv pentru alte persoane de sex feminin. Deşi este clar un shōnen, deoarece n-are pic de element feminin (Greil Sutcliffe nu prea pare să aibă caracteristici feminine seductive prea puternice), este plin de tipi drăguţi, cu Sebastian în frunte. Ca majordon, îşi ia locul întâi cu siguranţă, acel 'Yes, My Lord' făcând orice fată (nu sunt singură, nu?) să fi vrut să zică 'Yes, My Lady". He-he =)) Deci, overall, Sebby este numărul unu din multe puncte de vedere, îmi place foarte mult, este unic şi este un personaj destul de controversant.

   Ciel Phantomhive. Irezistibil, puştiul e bestial. Personajul îmi place foarte mult, mai ales din cauza trecutului ăla negru de care'şi aminteşte cam des. Nici nu zici că are 12 ani, asta e clar. E foarte matur, elegant şi irezistibil. Irezistibil. Ăsta'i Ciel pentru mine, cea retardă pe moment. Cred că o să râd tare de tot dacă voi mai citi asta cândva. Revenind; îmi place în primul rând acea superioriate pe care o are, acel aer de nobil; şi asta îl face irezistibil. Viaţa lui în sine e dureroasă şi plină de ură; sentimentele lui nu se rezumă la doar un zâmbet sarcastic ca al lui Sebastian, el e descris mai bine. Titlul lui, de asemenea interesant. Am citit până acum mii de pagini de romane franceze, cu ai lor regi şi controverse şi m-am îndrăgostit de viaţa de la curte. Kuroshitsuji are şi asta, deci e minunat; în spatele titlului nobiliar se ascunde o persoană care cară pe umeri o responsabilitate imensă faţă de conducător. Mic, şi totuşi "The Queen's Guard Dog". Indeed, he's iresistible.

    Restul personajelor notabile ar fi Undertaker, Greil Sutcliffe şi Madam Red. Primul e total genial. Are mutra aia caraghioasă şi în acelaşi timp serioasă. Dar, ce m-a stresat : în manga are o singură apariţie, în cazul lui Madam Red. Dar atunci e mult mai bine prezentat, pe mine m'a făcut să râd destul de bine faza cu biscuiţi în formă de oase care nu apare în anime. Chestie minoră, dar mie mi'a plăcut. Vocea e cu totul potrivită, nu te sperie când iese din coşciug. :]] Îmi place în general atitudinea lui, dacă aş pune ceva, aş zice că tipu' e hardcore. Sunt bună la descriere, ştiu. Greil Sutcliffe; îmi place părul roşu, în primul rând şi apoi felul în care'l face praf pe Sebastian. Ador felul ăla al ei (greu...să zic 'el' sau 'ea'? whatevă) de a-şi expune farmecul feminin incomparabil. Personajul e comic, se potriveşte decorului şi e pătrunzător 'cuz' she's such a killah! Madam Red; apariţie scură şi semnificativă. Trecutul ei seamănă oarecum cu al lui Ciel. Mi'a plăcut atitudinea aia criminală, omora pe cine merita măcar. Era genul de tipă dură de din-afară şi sensibilă de din-năuntru, Şi roşul o făcea mai criminală. Elegantă şi criminală.

    Alte prezenţe nu m-au omorât prin anime, în manga mi se pare interesantă trupa de circ. În mare este un proiect foarte reuşit şi este ceva ce merită văzut. Am să continuu să vă omor cu Kuroshitsuji mult timp, asta e sigur.

Sid Monochrome no Kiss