Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

duminică, 3 noiembrie 2013

Why Nijikon 2013 was a fail for me

sau
"De ce nu o să mai prea merg eu la convenţii anime"

      Anul acesta n-o să aveţi parte de entuziasm de la mine. Şi nici de toleranţă deşi eu mă consider o persoană care iartă uşor, repede şi mult. Am să fiu ceva mai strictă şi pretenţioasă cu comentariile anul ăsta, şi asta din simplul motiv că defectele covenţiei i-au bătut calităţile. Pe scurt, ce se întâmplă e că Nijikon-ul în ultimii ani tot ce-a făcut a fost să involueze. Normal, tot ce-i aici scris de doar părerea mea.

În principal:
- totul a fost dezamăgitor
- publicul anime din România pare să involueze
- noua locaţie e varză murată şi călcată în picioare
- organizarea în general a avut mai multe lacune decât în alţi ani
- selecţia de merchandise este redusă şi neinteresantă
- selecţia din aleea artiştilor e ceva mai interesantă  
- prezentatorul a fost jalnic
- cosplay-ul pare să fi regresat faţă de ediţii trecute

joi, 17 octombrie 2013

Cosplay Gen #6

     Reading Cosplay Gen over the last few years, I came to realize that cosplay could be revolving around discoveries. Or it may just be a grand, exciting discovery in itself. It shows that passion and dedication, which may give birth to motivation (or the other way around), are what people need to have, to follow, in order to be truly happy. In the end, seen from the eyes of just a fan like me, cosplay becomes one original and fun way to strieve for happiness. But what makes it so special is the colorful, complicated and challenging ways it leads to acomplishment, to happiness. The new number of one of my favorite magazines brings to light, yet again the wonders of cosplay, from the mindwrecking aspects of the creation of a costume to the marvellous feeling of creating and sharing a huge palette of experiences.

joi, 5 septembrie 2013

Taishou Mebiusline

      Tânărul Hiiragi Kyouichirou îşi părăseşte satul natal pentru a studia la universitatea din Tokyo. Acesta este fiul cel mai mare al familiei care administrează şi conduce satul său, astfel că acesta are sarcina de a moşteni această ocupaţie, motiv pentru care este trimis de părinţi la studii. La plecare, lui Kyouichirou i se încredinţează o katana sacră a familiei, iar tatăl său îi spune că, în funcţie de corectitudinea din punct de vedere moral a acţiunilor acestuia, katana îl va proteja sau îl va blestema. Acesta ajunge în maiestoasa capitală, pregătit fiind să întâmpine orice soartă i s-ar pune în cale şi să-şi proteje principiile. El nu are însă nicio idee că "soarta" îi va aduce nişte experienţe cu totul extraordinare.

luni, 26 august 2013

[Traducere] DAY&NIGHT

      Nu a existat un motiv pentru care imaginea ei m-a captivat. Poate am vrut să mă las prins, poate că parfumul indescriptibil care plutea prin întuneric m-a îmbătat, sau poate că am vrut să cunosc mai bine acei ochi suferinzi, care la rândul lor mi-au adus suferinţă. Însă în momentul în care acest sentiment m-a curpins în totalitate şi a început să ardă în adâncul inimii mele, în momentul în care mi-am dat seama că nu am nevoie de un motiv pentru a o iubi, am decis să transform aceste sentimente în ceea ce o va face pe ea fericită.

Why I am not next to sea now

Because life happened

      Există acele lucruri fantastice care-mi fac inima să tresare numai atunci când mă gândesc la ele, care-mi aduc un adevărat calm sufletesc doar când le conştientizez în faţa mea. Presărate printre amărăciunea vieţii de zi cu zi, printre dorinţele neîmplinite şi printre veşnica nemulţumire care poate oricând lovi fiinţa umană, acestea sunt probabil ceea ce mă motivează să merg mai departe. Şi probabil cu astfel de lucruri am vrut mereu să-mi umplu verile.

sâmbătă, 24 august 2013

SEVENTH HEAVEN: Yuuri

ユーリ

    "Haide, te rog să trăieşti înăuntrul meu. Nu urăsc lucrurile urâte. Te vreau pe tine aşa cum eşti. De la vârfurile degetelor picioarelor, până la vârfurile degetelor mâinilor, totul. Chir şi parfumul tău îmi este drag. Acestea toate, vreau să le capturez. Haide, relaxează-te.
Aşa, ca să poţi pleca în mod comfortabil. Ai încredere în mine, încrezinţează-mi totul. Continuă să trăieşti.
...Numai pe tine, vreau să te dau peste cap!"

joi, 22 august 2013

Tsukiuta (Vară)

     Ploaia încă rece şi-a făcut calea printre fisurile sufletului meu, topindu-mi tristeţea pentru ca apoi să mă părăsească sub formă de lacrimi. Privind artificiile verii, am simţit cu fiinţa mea se umple de fericirea culorii explozive. Pierdută în rutina verii, am ocolit farmecul zilelor trecute pentru a-mi căuta o nouă flacără.

miercuri, 7 august 2013

Ce este timpul?

Poate
ceea ce ne ţine în urmă

        Sunt puţine motive pentru care mă trezesc de dimineaţă atunci când aş putea să n-o fac. Şi puţine dimineţi în care mă trezesc dintr-un motiv care mă face fericită. Aş vrea ca pur şi simplu în fiecare dimineaţă să deschid ochii şi să mă lovesc de o anume satisfacere, nu fericire. Dar până la urmă probabil că asta mi-ar fura liniştea şi m-ar îneca în acea dulceaţă a vieţii de care mie cumva mi-e scârbă.

marți, 6 august 2013

Cadou de la destin

 Se pare că aş putea
să-mi găsesc drumul spre infinit

       Privind cerul înstelat al iernii, trecu uşor cu degetul peste genele îngreunate de fulgii de zăpadă ce cădeau încet, fără ezitare, dar fără un scop, pe suprafaţa rece a pământului. Păreau a fi fragmente ale strălucirii vieţii, dar cum lumina lor proprie nu exista de la început, tot ce făceau cu adevărat era să se hrănească cu viaţa din jurul lor, ceea ce le dădea o culoare stinsă. Semănau cu eu, şi poate chiar de aceea păreau a fi atraşi de ea. Ironic era că ea şi-i dorise, însă ei veniră purtând un blestem mult prea bine cunoscut.

sâmbătă, 3 august 2013

Let's make sweet love

Adică prăjitură
cu glazură de amintiri

      Visul unei veri perfecte pentru mine este ceva foarte simplu. Ceva care prin aparenta sa stridentă grandoarea ţipă nebunia personalităţii mele. Sub cerul arzând al verii, înconjurată pe cât posibil de iubita mea mare, să străbat aerul zâmbind nebună şi cântând, sau mai bine zis ţipând, "We're soarin'", ca iubirea-mi să-mi răspundă la fel de entuziast "Flyin'!" şi cerul să răsune cu vocile noastre fericite "There's not a star in heaven that we can't reaach!". Toate asta în timp ce noi doi sfidăm cumva normalitatea, călărind astfel pe o grămadă de pepeni făcuţi cam praf în urma unei bătăi, a căror zeamă ne face să alunecăm cu viteză.
...OHHH DAAAAAAAAAAAAAA.
 
back to top