A douăzeci şi treia primăvară

O prezență
ce crează vise și dorințe

       De câte ori mă gândesc la Yuya, primul cuvânt care-mi apare în minte este "frumos". Pentru mine, el este întruchiparea vie a frumuseții umane, a acelei magii ce radiază din adâncul fiecăruia dintre noi. Frumos prin zânbetul lui, prin modul ușor modest și totuși plin de încredere prin care-și alege cuvintele, prin mișcările lui grațioase ale acelui corp frumos, prin cântecul magnific al vocii lui, care răsare din adâncul sufletului lui iubitor, și, nu în ultimul rând, prin faptul că alege să fie mândru de el însuși. Astăzi, acest tânăr plin de talent și care încă poartă vise mari, împlineşte 24 de ani. La mulți ani, dragule!

松下優也 - Naked Night

"Let me see your everything

Tonight"

       Dorinţa lui arzătoare a devenit din prima secundă suferinţa mea. Vocea lui melodioasă care mă chema ca un miraj al fericirii, cu şoapte dulci şi cuvinte imposibile, îmi făcea sufletul să sângereze, iar fiecare replică era ca un glonte înfipt adânc în iubirea mea. M-a sfidat, m-a trădat cu cineva inexistent care aş fi putut fi chiar eu, m-a înşelat cu un zâmbet sincer pe faţă şi cu pasiunea în ochi şi m-a lăsat, în final, satisfăcută de ideea crudă a unui viitor imposibil.

30 Song Challenge [Matsushita Yuya Ver.]

Şterpelită de la Mazăre.

Momentan numai cu cântece ale lui Yuya, deci s-ar putea ca la unele întrebări să nu pot răspunde.

1. A song you like with a color in the title
---

2. A song you like with a number in the title
2 of Us

3. A song that reminds you of summertime
HOT GIRL!

Hikari, Sono Saki E

"Poza asta,

nu arată ca o pasăre?"

      Kii, o tânără venită din provincie pentru a studia la Tokyo, îşi petrece zilele hoinărind prin marele oraş şi imortalizând prin lentile fiecare peisaj care i se pare interesant. Între timp, tânărul Matsushita Yuya lucrează pentru ca visul pe care şi l-a împlinit să nu se termine. Ce se va întâmpla când acesta o va întâlni pe Kii şi va lua în mâini aparatul ei de fotografiat?

It is mine

KYAAAAAAAH

*infinte enthusiastic screams*

      Sincer, n-am găsit alt mod mai bun de a-mi transmite sentimentele pentru el. Inima îmi ardea cu fiecare sunet dulce pe care-l auzeam, şi acum încă mocnind necontenit. Aşteptarea a stins dorinţa din mine, dar când l-am văzut din nou după acel timp în care mă hrănisem doar cu iluzia lui, trebuia să fac ceva ca el să-şi dea seama cât de mult îl ador.

I AM ME

HE IS HIM

     În faţa ochilor mei dansau lumina şi întunericul, iar din spatele celor două vise a căror uniune devenise realitate, privirea lui a tăiat precum sunetul vântului aerul. Mi-a cântat mie, pentru mine, din sufletul lui către inima mea; dorea ceva pentru care ar fi făcut orice. Dar universul lui a fost înecat de lacrimile cerului care acum curgeau şiroaie, doar pentru a realiza cât de ridicolă a fost intensitatea sentimentelor lui. Ploaia a continuat să-l taie ca o mie de lame, iar inima lui s-a sfărâmat odată cu speranţa acum inexistentă a viitorului. În urma ultimei zăpezi şi-a spus 'adio', dar vocea lui n-a mai putut ajunge la destinaţie. Şi totuşi dorul, şi poate luminile oraşului, l-au aruncat într-o agitaţie din care numai amintindu-şi propriile slăbiciuni a putut ieşi. În acel moment mi-a trimis din nou uîn zâmbet şi am simţit că tot ce îşi dorea el era o dorinţă. Mi-am pus încrederea în el pentru că i-am simţit propria încredere în sine, pentru ca în final să-l aud cum se îneacă în amintirile primei zăpezi. Pentru un moment s-a simţit atât de singur încât a vrut să-mi spună 'la revedere', dar cea ce la trezit a fost, ironic, o halucinaţie. Ar fi vrut el ca totul să se termine într-un sărut dar, s-a mulţumit cu sinceritatea.

THE MOST BEAUTIFUL DEATH IN THE WORLD

"Voi deveni sabia ta"

        Din ordinele reginei, Contele Ciel Phantomhive trebuie să investigheze o serie de crime care are loc în Londra secolului XIX. Sau, mai bine spus, trebui să-l asiste pe majordomul lui, Sebastian Michaelis, în investigharea pe care practic acesta o va duce. Între timp, în cadrul Societăţii Shinigami-lor apare o problemă: există un anume număr de suflete care nu pot fi colectate. Astfel că Alan Humphries şi prietenul său, Eric Slingby, sunt trimişi să se ocupe de caz.

松下優也 : 20101225~Last Night Show~

"Feel me"

      Scăldat de lumina strălucitoare şi înecat în privirile celor care-i strigau numele, fiecare secundă a devenit pentru el un vis împlinit. Am devorat fiecare moment în care simţeam pasiunea şi vocea lui, şi i-aş fi devorat şi acea bucăţică din suflet pe care ne-a pus-o în faţă dacă nu aş fi vrut ca momentul să fie etern. Fiecare mişcare a lui, venită dintr-un instinct pe care mi-e atât de uşor să-l înţeleg, era o piesă din acea simfonie care nu era nimic altceva decât a-l privi.

Quartet

"Nu tu îţi decizi valoarea,

altcineva ţi-o decide"

       Takeru este un tânăr care îşi ocupă timpul, din propria lui voinţă şi nefiind angajat de nimeni, cu neutralizarea grupărilor care vând droguri. Acesta, împreună cu Shun, o descendentă de a treia generaţie a unui japonez rămas în China după al doilea război mondial, sunt angajaţi de ofiţerul Kuchinawa pentru a acţiuna sub acoperire în locul poliţiei în oraşul "Midori", un cartier unde se refugiază rezidenţi ilegali. Cei doi colaborează împreună cu tânăra Kasumi, care, reuşind deja să se infiltreze în mafia locală, le trimite informaţii despre aceasta. Ce se va întâmpla oare cu aceşti trei camarazi, care, aflaţi în mijlocul unui necunoscut neprimitor, descoperă faptele şocante care sunt ascunse în adâncul districtului în care par a fi în altă lume?

松下優也: 3rd Anniversary Special Live

"Tokashiteru yo!"

      Acea lumină pe care aş fi vrut s-o simt cu adevărat, deşi era prea târziu, mi-a încălzit totuşi sufletul. Aş fi vrut să-i pot spune cât de frumos este el în ochii mei, dar visul meu a rămas dorinţa de a mă întâlni cu el în vis. Ar fi un lucru minunat, dar până îl voi întâlni, voi continua să dorm.

2U

Nu mă lasă aici,

când avem paradisul lângă noi.

      După ce uşa s-a deschis am păşit într-o lume ameţitoare, doar pentru a realiza cât de natural este faptul că sentimentele mele erau atât de profunde. Fără a ştii ce înseamnă cuvântul dragoste, m-am îndrăgostit şi iubirea mea rămas neschimbată pe lângă timpul care trecea. Odatu cu dulcea adiere a verii am crezut că viaţa mea s-a transformat într-un paradis de lumină. Întunericul nopţii şi singurătatea care vine cu el mi-au adus aminte că iubirea mea era de mult cenuşă. A fi alături de acea persoană devenise ceva atât de complicat, dar acea blândă melodie care era aceeaşi ca la început m-a făcut să-mi amintesc de sentimentul pur de la început. Mi-am recâştigat libertatea pentru că am ales să-mi accept destinul şi am continuat să ascult acel cântec care era numai pentru mine. În final am înţeles că aveam să trăiesc într-un exces de iubire continuă.

That Butler, Friendship

"Yes, My Lord"

         Contele Ciel Phantomhive, sau mai bine spus majordomul perfect al acestuia, Sebastian Michaelis, este în mijlocul pregătirilor pentru un bal care avea să aibă loc în conacul acestuia, când trei noi invitaţi apar, veniţi din Japonia. Ca parte a ospitalităţii englezeşti, contele îi învită pe cei trei la bal. Însă, în timpul petrecerii o intruziune nedorită are loc, marcând astfel începutul misterului ce-i înconjura pe cei trei japonezi.

SEE YOU

You're Beautiful,

Yuuya

     Stând de celalată parte a uşii, singurul lucru pe care l-a putut face a fost să-i mulţumească. Acelei persoane care o iubeşte atât de mult încât, deşi tot ce i-a putut dărui îi final a fost o cruzime neînţeleasă, i-a spus să nu-şi uite zâmbetul. Neuitându-şi zâmbetul, a înţeles ce este frumuseţea pe care o vede în oglindă.

Arzând sub zăpada verii

Miracolul s-a transformat

în rutină

        Sub lumina distrugătoare a soarelui care făcea aerul din jur înecător, lumea părea atât de coruptă şi nu exista nici măcar o privire care să pară a emana o altfel de lumină. Farmecul copilăriei, al dragostei şi al amintirilor n-a fost încă spulberat, ci doar transformat în ceva antic, de mult pierdut. Mi-am zâmbit mie pentru că nu m-am schimbat, am zâmbit acelei Mări Negre pentru că şi ea era neschimbată şi am primit de la ea o simplă revelaţie: amândouă eram superbe.

Dacă nu te-aş fi întâlnit...

...poate că acum sufletul meu

ar fi fost nemuritor

         Oraşul plânge, se îneacă în ceaţa nopţii, care se ridică dusă de ritmul greoi al respiraţiei amorului înconjurat de întuneric. Dragostea mea, care cu flacăra ei falsă mă face să sângerez, îmi aduce un strop de viaţă mie şi oraşului.

         El, provocat de acele circumstanţe imprevizibile şi, acum, inevitabile, îşi purta zâmbetul strălucitor de sadic în timp ce îşi îneca simţurile în acel cântec de dragoste ieftină. O făcea într-un aşa mod încât părea că-şi cântă el pentru el însăşi şi una şi acceaşi persoană-şi, sau cel puţin aşa aş fi vrut eu să văd acel cântec, un inm al narcisismului.

         Dar el îşi ascundea acea simplă fericire în spatele unei figuri care ar fi trebuit să fie prefăcătorie, dar devenise originalul: avea şansa ca, după ani în care trăise în umbra oarbă a nopţii, să iasă la lumină şi să strălucească, luminând noaptea cu propria-i lumină.

Devenise orbitor.

Aşa că nu am putut face altceva decât să mă îndrăgostesc.

Naturally

„Eu sunt singurul

care te înţelege”

         În prima secundă, acea replică nu avea cum să sune a altceva de o aroganţă seacă, prin care el şi-ar fi exprimat o dorinţă neînţeleasă de el însuşi de a mă domina. Poate din cauza faptului că atitudinea mea presărată cu accente sadice, dar totuşi sinceră, îi dădea impresia că s-ar simţi inferior, în această relaţie nedefinită pe care o aveam. Ceea cu adevărat se întâmpla era o simplă coliziune cu aparente scântei a personalităţilor noastre dominante. Şi totuşi, odată cu trecerea timpului m-a lovit ideea: cuvintele lui cu siguranţă nu erau arogante sau ar fi dorit să mă domine, erau pur şi simplu adevărul.

4 seasons

'Cuz' it's summer.

     Lucrurile drăguţe, care te fac să zâmbeşti într-un mod atât de frumos încât nu te mai recunoşti, nu apar des şi, de cele mai multe ori, sunt uitate repede.