Neatenţia şoaptei...

declanşă scâneia dragostei,

care detonează dezastrul vieţii

      Puterea de distrugere a iubirii este la fel de intensă precum pasiunea care se naşte odată cu ea. Însă, iubirea devine perfectă atunci când din dezastrul pe care-l creează se naşte mai multă iubire.

"Not sleeping at all"

"Now come inside me,

let me drink you all up"

       Totul se termină cu bine când se termină în exces. Sau poate că nu, sigur că nu. Dar parcă exagerarea e singurul lucru care face o glumă, o replică, o imagine, un moment sau viaţa întreagă mai intense. Asta, şi excesul de somn.

"China?"

"No. Korea."

      Viaţa mă loveşte în fiecare zi cu ceva relativ interesant. Fie că acel ceva este o simplă plictiseală sau rutină, într-un fel tot interesant este. Când, însă, mă lovesc de o doză dublă din ceea ce visez, totul devine un pic mai luminos. Şi astfel realizez că am şi eu momentele mele în care sunt pur şi simplu...clişeică. It's weird.

Bonus:

Terashima Takuma - Friend [or the Friendzone song]

Biatch, pletosu' te salută!

Sau cronicile unei zile

cu Pachinko

        Când două minţi malefice cooperează, lumea nu poate să facă altceva decât să explodeze. Odată cu căldura verii care ne topeşte simţurile, vine peste noi cu putere acea sete de viaţă care te face să ieşi pe stradă şi să urli. Sau...să-i faci pe alţii să rule. Rage is ruling.

Mix Juice

 Sau râsete mute

noaptea târziu.

Editare epică făcută de kamiya-sexual.

      Am văzut Kimi to Boku.2, episodul 9 acum câteva minute pur şi simplu pentru că nu suportam ideea că deja lumea face spoilere pe tumblr şi eu nu văzusem episodul. Păcat că l-am văzut noaptea şi cu ai mei acasă, a trebuit să mă abţin să râd. Yukki a fost HILAR. Ah, my feels :)).

My soul, your beats

Sau "ba ba ba barirari ba ba ba" etc.

prin ploi torenţiale.

         Telefonul sună şi din cauza vibraţiei care vine înainte de tonul de apel mi se cutremură patul, ca de obicei. Apoi aud 'acel' ton de apel şi în secunda doi răspund entuziasmată la apel: era Misaki: "Ce-ai fată de mă suni sâmbăta, te-ai tâmpit?!", "Cum aşa?", "Tu niciodată nu m-ai sunat sâmbăta, numai eu te-am sunat.", "...chiar aşa de nesimţită sunt...arrh!". Şi aşa am pornit prin ploaie, cu umbrela în mână, vocea lui Hosoyan pe fundal şi entuziasmul în suflet spre casa acestei fiinţe adorabil de nesimţită.

Vending Machine

Pentru că aşa suntem noi,

mereu clătinându-ne pe drum.

I dare you to guess which ones are my legs >:)

         E absolut minunat atunci când îţi dai seama că nimănui nu-i pasă cât de beat de fericire eşti tu. Şi te îneci în aerul proaspăt în timp ce ţii de mână alţi nebuni pierduţi ca tine. După tot timpul care a trecut, mi-am dat seama că am tot ce mi-aş putea dori, şi că uneori visez degeaba lucruri imposibile. Poate ar fi mai bine să preţuiesc ce am acum.

Evil Rage Within My Heart

And...

that fucking orgasmic explosion

in my mouth.

Mango, nu altceva =)).

         E ciudat când un simplu pretext poate aduce explozia unei alte zile geniale. Când regretul devine motivul care mă face să merg înainte, atunci îmi dau seama că viaţa merită trăită. Poate că m-am obişnuit să trăiesc prea mult prin amintiri. Şi asta nu e un lucru rău. Atâta timp cât în fiecare zi încerc să creez noi amintiri. Life goes on.

 

Shinomiya Natsuki & Kurusu Shou Duet Song - GO! x 2ジェットコースター [Uta no Prince-sama]

Dear Girl, Laugh Out Loud!

Kamiyan şi OnoD...

Sayuu şi Misa...

Eu. Nu. Văd. Nici o diferenţă.~!

      Râsete nebuneşti, din alea din suflet, la puterea a treia, plus rânjetul lui Ryuk şi ochii lui Sebastian de pe peretele meu. Combinaţia perfectă. Astea şiii...o doză de Jinguuji. [oh daaaa~!]

Hai să ne mărităm!

Şi când lumina nopţii cade peste oraş,

lumea ne aruncă flori la picioare.

Because we are who we are.

          Acele momente în care îţi vine să fugi cu viteza luminii şi să urli ca un nebun pentru că, deh, eşti fericit! Acel moment în care nu-ţi pasă dacă te calcă tramvaiul, maşina, vântul, sau sentimentele amare, care oricum n-au cum să te calce. Mi-a fost dor de Rapunzel a mea cea roşcată. Cu adevărat originală.

39 de trepte

        39 de trepte este un roman scris de autorul scoţian John Buchan, care apoi a fost adaptat într-o piesă de teatru. Richard Hannay s-a întors de curând de la Londra, unde fusese dezamăgit de priveliştea oraşului modern. Plictisit de viaţă, acesta se hotărăşte să meargă la un spectacol, unde o va întâlni o damă urmărită de nişte indivizi ciudaţi. Aceasta va petrece noapte în apartamenul lui, unde Richard o va găsit moartă în dimineaţa următoare.

AQUARION EVOL : Prima impresie

Tot acest anime se poate rezuma

în simpla idee de mai jos:

FACEPALM!

        Am decis să mă apuc şi de anime-ul ăsta pentru că întreaga idee mecha-romance mi se părea interesantă. E încă ongoing şi...deja ştiu cum se termină. Pariez pe cât vreţi voi că la sfârşit eu am dreptate. BUT IT'S SEXY!

Hiramaru no nichijou

MAHOU DANSHI KOUKOUSEI FTW!

Flyin' Niizuma [and Hiramaru no osake] FTW!

       Zilele astea de şcoală...nu sunt chiar aşa de rele. Miros de coji de portocale [nuuu, nu melodia aia], curve pe ecran la ora de română şi muulte râsete. Şi face Meda "la anu' ne mutăm sigur, să nu mai aud de locul ăsta!". Ahăă, cu siguranţă >:).

A match made in Heaven!

HEAR THE VOICE OF GOD:

All people can be categorized as sadists or masochists.

So fuckin' true.

           Orice ar spune oricine, anime-urile sunt o sursă de cultură adevărată. Cultură de care lumea are nevoie! Acum totuşi, trecem peste faptul că această cultură este acoperită de un strat strălucitor de stupizenie care o face practic delicioasă. Cum să te mai saturi?!

Modern Strange Cowboy

Când îţi dai seama că e un idiot
după ce te-ai îndrăgostit de el, ce faci?

Îl omori.

        Vă amintiţi, fetele mele, când v-aţi băgat cu în pat, cu el la mijloc, doar ca să-l omorâţi pe celălat el? Farsa a reuşit perfect, idiotul meu care se afla între voi zâmbea ca prostul, iar el pe care credeai că-l iubeşti a rămas fără cuvinte. A fost epic, pentru că eu am fost singura care chiar a râs.

Working'!!

Se observă apostroful,

deci sezonul 2.

HEEELL YEEAH! Pe naiba, Souma e sadistul meu >:).

     Sezonul doi din minunatul Working!!. Nu credeam că îmi va plăcea atât de mult, nu credeam că voi face aşa ravagii în cameră când voi cânta opening-ul şi nu credeam că voi râde atâta. Mi-a plăcut mult mai mult decât primul sezon. Şi am auzit latura de sadist a lui Kamiyan. Oh god.

Tamagoyaki

Trebuie neapărat

să învăţ şi eu să fac

din'astea.

           Au venit ai mei acasă aseară, iar după un mic conflict [mic pe naiba că iar mă luase plânsul de nervi, dar mi-a trecut repede pentru că tata făcea mişto şi mă prăpădeam de râs], azi de dimineaţă totul era perfect. Chiar mi-a fost dor de ei.

MAXIM a la Kata

Sayuuki Deathscythe: să mooor XD
♥ Raluca: MA-TA?
Sayuuki Deathscythe: DAAA
Sayuuki Deathscythe: EA L-A VĂZUT
Sayuuki Deathscythe: şi face
Sayuuki Deathscythe: maria uite unu bun de tine
Sayuuki Deathscythe: şi eu
♥ Raluca: stiam eu ca MA-TA e geniala
Sayuuki Deathscythe: OH DAAA
Sayuuki Deathscythe: OH DAAA
♥ Raluca: pacat ca nu o mostenesti
♥ Raluca: -.-"
♥ Raluca: ))))))))))))))))))
Sayuuki Deathscythe: ))
♥ Raluca: maxim am zis!
Sayuuki Deathscythe: eu mi-s tută ca tata
Sayuuki Deathscythe: tută şi bună la pat când am chef
Sayuuki Deathscythe: că de obicei n-am
Sayuuki Deathscythe: >_>

Daisuke-ness

Mi-am amintit chestia asta acum.

Dacă am mai postat-o [deşi nu cred]

nu contează.

16 decembrie 2011, ziua de naştere a lui Sayuuki:

Sayuuki: Miiisaki, dar alunele ce sunt...legume, fructe sau cereale?

Misaki: Hmm...măi nu ştiiu ce să zic...

Sayuuki: Ştiiii cum se spune că roşile sunt fructe când ele sunt legume toată ziua.

Misaki: Alunele suuunt...[suspans XD]...alune!

Sayuuki: Haaaa?! /:) LOOOL!

Misaki: Ştii, ştiiii cum zicea Daisuke [Ono]: otoko wa...otoko! [bărbaţii sunt...bărbaţi!]

Sayuuki: Mdeaah :-<.

Maraton pe frig

La naiba cu ceasul.

Pentru mine e încă joi.

       Ziua care tocmai a trecut s-a simţit ca o adevărată zi de vacanţă. Am ieşit afară doar ca să fug de frig, am trecut prin locuri mult prea cunoscute pe unde nu aş fi vrut să ajung, am văzut cafeneaua aia în care vreau să creez amintiri şi am mâncat brioşe.