Flower Boy Ramyum Shop [K-drama]

Dorama lăăv<3.

Ramen also lăăv :)).

          Odată cu moartea neaşteptată a tatălui său, Yang Eun Bi [eroina noastră], va moşteni magazinul de ramen al părinţilor săi. Dar, presată dintr-o parte de Cha Chi Su, fiul unui bogat preşedinte al unei companii şi intitulat de către el însăşi prinţ al şcolii sale, care vrea ca ea să se întoracă la postul ei de profesoară în şcoala lui, după ce aceasta l-a făcut de ruşine de două ori şi apoi a fost dată afară, iar din cealaltă pare de Choe Gang Hyeok, care pretinde că este soţul ei şi doreşte să se căsătorească cu ea, cum va reuşi Eun Bi să găsească soluţiile pentru toate probleme ei?

Cakes can kill

I honestly cannot believe this.

Shit, I'm sick and it's killn' meh.

           Mi-a fost luat laptopul. I'm in friggin' despair now, somebody gimme back mah drug! It doesn't really matter, I'm already kinda wasting my life.

死んだらどうする?

         Şi dacă aş fi murit?!

        Odată cu iarna care bate la uşă, prin faţa ochilor mei se desfăşoară o pustietate iminentă şi parcă dintr-o dată nu mai văd vreun motiv pentru care ar trebui să trăiesc. Sau poate că trăiesc doar pentru a nu muri. Pentru că, zilele astea mi-am dat seama că am nevoie de o motivaţie pentru a fi fericită.

Tartă cu fructe ver. 2

Teehehehehee XD

Pentru că, până la urmă,

fericirea vine cu linguriţa

[când am devenit aşa clişeică?]

"Shizu are pentru tine:

Ecchi, kissuri şi iubire~"

         "Ono-kun wa baka desu, dakedo are wa ii iatsu." to "Watashi wa sakana ga daiiisuki...dakedo, watashi wa sakana zenzen suki ja nai.". [orice greşeli ar fi, correct me if ya know whut ya're doin'].

         Sincer, astăzi n-am făcut nimic atât de important, care ar merita menţionat sau care avea vreo valoare în ochii unui străin. N-am râs până la lacrimi, n-am mai văzut vreun băiat care să-mi schimbe părerile despre băieţii în general şi nu am văzut un cosplayer Roy Mustang în mijlocul străzii. Aş fi vrut eu. Dar, pentru că am îndurat frigul şi gustul de ciocolată cu cineva drag, timpul a trecut mai repede decât o fantezie despre Iza şi Shizu. XD

Vreau să te văd [会いたい]

Toamna se pot întâmpla miracole.

Cum ar fi minunea căderii frunzelor.

Naiba.

         Sorry for the lack of posts. It's just that I've been busy with school and that shit [who the ... am I kiddin'? I hate school]. And, before I knew it, it's already winter. This cold is freezing my bones and my soul just wants to go to a never ending sleep.

Credeai că mă cunoşti?

Am învăţat să mă aştept la orice,

de la absolut oricine.

         Sau poate că nu. Poate că totuşi mă afectează ce cred ceilalţi, şi deşi încerc să pun un zid pe care numai eu îl văd între mine şi lume, uneori pur şi simplu totul se dărâmă. Puţine sunt totuşi persoanele care au distrus acest zid, dar măcar ştiu că pot avea încredere în ele. Sper.

Let's spin wildly!

Pentru că suntem într-o

contiună ameţeală.

         Nu pot să-mi mai amintesc de când n-am mai auzit o melodie adevărată în engleză. E ciudat că devin prea ataşată de geniul japonez? After all, I'm still the same.

SCREAMO

Nu voi putea uita visele
pe care le-am văzut în această cameră.

          Încet, încet, mă înec în propria-mi amărăciune. Totul e negru, iar în acest întuneric surd aş vrea să aud ceva, orice.

Planetary Suicide

Aveam nevoie de răspunsuri. Le-am găsit în urletele tale de disperare.

           Albumul ăsta...nu ştiu dacă e comeback-ul meu la metal sau la vocaloid. Totuşi, mi-am dat seama că japonezii sunt prea geniali.

             "Planetary Suicide" este compus şi scris de Yuyoyuppe [ゆよゆっぺ], vocea principală fiind Megurine Luka, plus vreo două melodii cu Hatsune Miku. Are o temă...realist de sinistră să zicem, versurile sunt puternice şi muzica este de impact. După părerea mea, un album încărcat cu sentimente complexe, plus o muzică care te scoate din raza realului. Or smth i really lăv. <3

             Prima dată am auzit un cover în engleză după "Leia", apoi am ascultat melodia originală şi am auzit pentru prima dată vocea lui Megurine Luka. Apoi am luat albumul şi am devenit obsedată de melodii una după alta.

              În principal, toate melodiile sunt superbe, dar pe mine personal m-au cam stresat unele secvenţe în care erau pur şi simplu ţipete din alea groaznice. Şi totuşi, versurile sunt atât de reale încât mă doare inima când le aud. Melodiile, sincer, sunt cam depresive, dar totuşi geniale.

What is Happiness?

Pentru că, până la urmă,

tot ce are un început are şi un sfârşit

         Sunt o maestră a pierderii timpului. În fiecare dimineaţă mă trezesc cu amarul gând că urmează o zi plictisitoare şi fără rost. Unde dracu' e vacanţa aia amărâtă?

Piece of Crap [SANTA~]

Vine Craciunul Bree!

Prima postare de la scoala!~

      Astfel ca dupa incercarea eroica de a-mi invinge lenea, am ajuns in cimitirul zilei de azi, scoala.

       A trecut mult timp de cand n-am mai postat dintr-un laborator de informatica, iar acuma ma apuca nostalgia si dorul de colegii si diriga din generala. Parca ii vad deja in prima zi de ninsoare, intr-o dimineata de vineri, am iesit in ora de informatica afara si am facut urme prin zapada din jurul scolii.

      Si parca ma apuca asa un sentiment  de teroare cand ma gandesc ca cineva aici ar putea sa citeasca, dar am sa ma obsnuiesc cu sentimentul. Maine am teza la latina and it's freacking me out. Plus, am ales un calculator cu o tastatura varza. Teeheehe~

Later edit ofc.

[Edit next day at info]

      Am descoperit un cantec prea adevarat. Desi e in japoneza si il inteleg pe jumatate, tot e prea adevarat. Am teza la latina intr-o ora, wish me luck [shiawase tte nani? ^___^].

      Am invatat cat m-a tinut rabdarea, avand in vedere ca ieri m-am culcat la 2 si azi m-am trezit la 10 juma. Si am vaga impresie ca voi avea o nota mai mare decat colega'mea de banca care a invatat tot week-endu, doar pentru ca mereu asa a fost. 

      And it's not like I want to be here or anythin', it's just that I'm supposed to be here. Why there's always a place that's not your home where you're supposed to be?

[Demo nanimo kangaetakunai].

Happiness >.< 

“Ono-kun is an idiot, but he’s a good guy.”

[Kamiya Hiroshi]

This thing just made my day. Dedicatie pentru Misa ^__^.

Strobe Edge

Asta fiindcă

n-am chef să mă culc sau

să-mi fac temele la română.

I'm hopeless. -.-"

De la stânga la dreapta : Ichinose Ren, Kinoshita Ninako, Andou Takumi.

           N-am mai citit o manga shoujo de mult timp. Acum, dacă stau să mă gândesc, nu cred că am citit un shoujo tipic şi adevărat care să fie mai lung de 2 volume în viaţa mea. Şi Strobe Edge l-am citit în 3 zile, 10 volume. Doooamne, dacă aş citi cărţi cu frecvenţa cu care citesc manga, lumea ar fi praf!

          Povestea e drăguţă, cam tipică, dar drăguţă. Atâta timp cât am vrut să citesc în continuare şi nu m-a plictisit, atunci o manga e bună. Eroina noastră drăguţă [overdose of this word already -.-"], Kinoshita Ninako, care încă nu ştie ce înseamnă cu adevărat dragostea, se va îndrăgosti de idolul şcolii, Ichinose Ren. [băă era să fac spoiiler, eu care urăsc spoilerele >.<]. Fiind pregătită să suporte această iubire nemărturisită, ea va face faţă unor încercări care ori o vor ajuta să se maturizeze ca femeie, ori îi vor distruge inima. Dar, oare această iubire va rămâne una nemărturisită, sau poate că în adâncul inimii lui Ren va răsări ceva?

A never ending fantasy...

...I feel that is what I have reached.

Vreau să ţip. Dar a venit tata acasă :)).

          Procrastinare. Vai cât poate să mă descrie cuvântul ăsta. Şi am realizat că mi-e aproape imposibil să postez înainte de ora zero. Adică, pentru mine e încă duminică. Poate că e mai bine să crezi că timpul e aşa cum vrei tu.

Certuri

Mă întreb dacă soluţia cea mai bună

chiar este nepăsarea.

[N-am să mă chinui să caut o imagine sau un videoclip sugestiv, că o să-mi ia toată viaţa]

         Azi e sâmbătă. Am făcut ochi la ora 3 jumate. Mă uimesc pe zi ce trece. Şi totuşi nu mi-am întrecut propriul record. În două ore juma' se face noapte şi eu abia m-am trezit. Arrr -___-.

Thunder Girl II

        Ironie. Am făcut acel ceva ce nici n-aş fi visat că aş putea fi în stare să-l fac. I guess my fangirl power is overwhelming.

Teoria zilei imbecile

Pentru că în fiecare zi

există ceva care să mă facă

să-mi doresc o schimbare

          Azi am fost, în sfârşit, la şcoală. A fost mai bine decât mă aşteptam, dar, în acelaşi timp, mi-am confirmat că trebuie neapărat să mă mut.

Ideal de toamnă

Aş vrea să nu mai am nişte idealuri

atât de idioate.

           Azi e miercuri. Zi de şcoală blestemată. Mi s-au stricat căştile, şcoala e groaznic de plictisitoare şi afară vântul îţi îngheaţă oasele.

            Sincer, speram să nu mă transform într-una dintre acele persoane plictisitoare şi enervante care se vaită iarna că vor vară, dar se pare că e cam inevitabil. Iarna obişnuia să fie anotimpul meu preferat, totuşi, dar când mă gândesc la ideea de a merge singură prin parcurile înzăpezite, parcă nu mai pare la fel de fascinant.

În ziua în care nu am putut să ţip

"Chiar dacă sunt o constelaţie

aşa de mică şi narcisistă,

nu ţi-aş mulţumi dacă m-ai iubi"

          Când privesc norii care seamănă cu ochii morbizi şi goi ai unei persoane pe care aş fi vrut să o uit demult, parcă frigul care mă înconjoară şi o face pe adormita de lângă mine să se vaite, pare sec şi fără viaţă. Viaţa se scurge cu prea multe melodii pe fundal, şi-mi dau seama că am uitat să preţuiesc ceea ce niciodată nu am avut. 

         Vreau să mă îndrăgostesc. Mai vreau o doză bună de fluturi  în stomac, urmată de nopţi nedormite în care cineva să-mi asculte idealurile imposibile, ca apoi să fiu din nou dezamăgită de idioţenia masculină şi să ajung să nu-mi mai pese. 

          As vrea sa fug. În Wonderland poate, să-l omor pe Pălărierul Nebun şi să devin eu cea mai nebună. Măcar aşa aş putea spune că cerul nu mai pare mort. Dacă te-aş omorî, doar ca să-mi plâng regretul pe umărul tau, m-ai lăsă?

Happiness >.<

Thunder Girl I

For Misa.

*Just a bunch of fantasies*

După atâta timp în care, ar fi vrut să creadă, lumea parcă mai prinsese o nuanţă de lumină, trebuia să existe ceva care să-i facă să se îndoiască.

E 23:21.

Îmi dau un premiu dacă postez asta

înainte de miezul nopţii.

               Îmi iese fum pe creieri. Mă uit la nori şi văd numai tâmpenii. Aş vrea să trăiesc într-o lume imposibilă. Eu, aia realistă.