Valurile nostalgiei

They're drowning me

slowly

      M-am gândit, oare optimismul are cantitate? Probabil că poate fi măsurat şi pus pe o scară de intensităţi, dar oare fiecare treaptă reprezintă "optimismul" autentic? Tot ce ştiu eu e că optimismul e neschimbat. Că dorinţele mele simple, şi totuşi atât de greu de îndeplinit, sunt cele care dau valoare secundelor efemere ale vieţii. Pentru că dorinţele cu adevărat greu de îndeplinit sunt "vise" în vocabularul meu. În orice caz, nu nuanţa cerului dictează lumina zâmbetului meu.

FAC PAUZĂ. NU ŞTIU CÂT DE LUNGĂ SAU SCURTĂ.

PUR ŞI SIMPLU NU MAI AM INTERESUL DE A SCRIE.

AM O TONĂ DE ANIME-URI DE VĂZUT XD.

Knocking on the Mind

Nu puteam să-mi imaginez vreodată

Că locul acela nu se va schimba

Be sure to check Misa's channel folks! Teeheehe XD

              Îmi amintesc râzând de copilăria mea şi de momentele în care-mi trecea prin cap ideea că atunci când voi fi mai mare totul va fi mai uşor. Şi când mă gândesc la vara trecută, la vara aceea de mult trecută în care umblam prin parc cu fanteziile de mână şi cu ochii în o mie de direcţii, mă trece nostalgia. Ce e ce mai ironic e că acuma prin playlist-ul meu se găseşte o melodie care compară dragostea cu ciocolata amară.

              Trebuia să se întâmple. Şi nu regret. "Cine se aseamănă, se adună." Vai, cât de adevărat! Sunt o persoană fără suflet, dar cu inimă. Şi am învăţat de mult că nu trebuie să-mi mai pese, chiar de la bun început. Şi faptul dureros cum că oamenii nu sunt demni de nici cea mai mică fărâmă de încredere se repetă prin faţa ochilor mei în fiecare zi.

              Azi am fost la bunica. Am o bunică blondă cu ochi albaştrii şi clari care face cele mai bune prăjituri din lume. Sau cel puţin asta credeam când eram mică. Doar că nu toate fiinţele care arată blând sunt cu adevărat blânde, nu-i aşa? M-am dat în acel leagăn vechi pe care mi l-a făcut bunicul când aveam 6 ani şi care acum scârţâie. Şi parcă simţeam trecuta copilărie cum îmi zbura pe lângă urechi, la fel ca şi curentul care-mi ridica părul. Şi ascultam melodia aia de mai sus şi nu puteam să mă gândesc decât la momentele în care cântam singură după-amiaza în acel leagăn. Cât de copilăroasă puteam fi, sperând că cineva se va opri să mă asculte. Dar, ha, nimeni nu se opreşte niciodată să te asculte. Cred.

              Mâine [sau mai bine zis în noaptea asta] plec la mare. Am să-mi pun o dorinţă şi am să-mi doresc să nu se îndeplinească. Mi-e dor.

Happiness >.< [See you soon]

Pauză.

E vacanţă oameni, ştiţi?

          Lucrurile în viaţa mea se mişcă rapid, poate chiar mai rapid decât ploaia de afară. Văd cum vechile mele prietenii se pierd în ceaţă uşor şi îmi vine să râd...

PARCĂ SIMŢEAM ASTA DE LA ÎNCEPUT.

          În acelaşi timp, noi orizonturi se deschid în faţa mea şi parcă ceva frumos va veni. Sper. Sper să nu-mi fac prea multe aşteptări.

DE MÂINE dispar. Fug în ţară, fug să-mi văd iubita mea mare şi sper să mă întorc cu o doză bună de fericire înapoi. Până atunci...nostalgie, zâmbiţi oameni!

The beautiful dream is over

A venit timpul.

Să scriu postarea aia siropoasă

în care trebuie să spun

CÂT DE DOR O SĂ-MI FIE DE VOI.

         Oamenii sunt foarte complecşi. Dar asta e ceea ce ne face diferit de minunaţi. Suntem împreună pentru că nu am putea fi despărţiţi. Pentru că împreună râdem mai tare, înţelegem mai bine şi plângem mai cu amar.

           Deci azi ne-am zis la revedere. A fost o zi normală de şcoală, în care blitzurile aparatelor de fotografiat orbeau ferestrele.Totul a fost la fel, dar nu va mai fi. Poate c-o să-mi fie dor de voi. Poate că astfel se deschide calea unui nou început pentru fiecare, iar căile noastre deviază.

           N-a fost cine ştie ce. Abia mă obişnuisem în mijlocul lor.Nu regret, n-o să-mi fie dor de toţi şi sunt sigură că voi râde la fel de frumos şi peste trei luni. Pentru că am aşteptări imense la liceu. Tot ce sper e să nu greşesc.

Happiness >.<

The GOLD TIMES

"Gaşca mea nu poate să stea liniştită

Nici o clipă"

Daaaaaance, party people!

         Ce se obţine prin combinarea unei familii maaari, jumate pregătită de pomană, jumate de nuntă? Păi se face o maaaare chestie cu tocăreală, rochii mişto, spargere-n figuri şi muuult fum. Şi ceva alcool. Şi ceva amintiri. Defapt, multe amintiri.

       Azi am avut banchetul de clasa a 8a. Ne despărţim, fraţilooor! O să-mi fie dor de ei, sigur. O să-mi lipsească nervii de la lecţii, chiulurile prin parc şi glumele profei de civică. O să-mi lipsească diriga, o să-mi fie dor de banca mea mâncată de ani şi de dulapul ăla făcut praf în care se ascundeau băieţii în orele de mate. Şi poate de moacele lor epice, de miile din copiuţe la mate. Ah, şi o să-mi fie dor şi de scandalul tipic. Sau nu.

         Am ajuns la restaurant chiar la timp, am aranjat combina cu muzică şi ne-am admirat unele altora rochiile. Toate, dar toate, eram îmbrăcate în negru. Ne-am spart în figuri, aveam nişte tocuri de habar n-am cum am rezistat. Am dansat atât de tare încât la un moment dat mi se făcuse un pic rău. Urlam şi săream ca nebunii pe "Gaşca mea" de la HiQ, inclusiv cu diriga şi profa de geogra. Mi-e lene să scriu cum m-am îmbrăcat. Oricum a fost mişto. Nu prea ne-am omorât noi cu mâncatul, mai ales că nu aveam băutură. Dar au vorbit fetele cu diriga şi ne-am făcut cu o sticlă de vin imediat. Şi, ironic, singurul separeu din restaurant, locul unde ne-a fost pusă nouă masa, era locul pentru fumători.

         Astfel că abia aştept să dau luni manualele alea amărâte şi să ies cu fetele mele. Iară peste...două săptămâni cred am examenul ăla. Să-l ia dracu.

Say my name like it's like the last time

Haaappiness Dudes! >.<

Your beauty that doesn't rely on adorements

WTF, PEOPLE?! FUCK LOVE.

Zilele trec.

Sentimentul s-a dus.

Şi asta concluzionează confuziile mele.

          Nu sunt atât de proastă încât să ţin o dragoste doar de partea mea pentru atâta timp. Nu sunt atât de proastă încât să-mi zic "cu siguranţă de vom mai întâlni într-o zi". Şi totuşi. Kiito mata aeru. În concluzie, oameni : dragostea arată bine de la depărtare.

          Ciudat. Fooaaarte ciudat. De un an şi ceva am aflat că sunt genul de om care-şi poate omorî sentimentele fooaaarte uşor. Adică într-o zi. Adică de ce să păstrez ceva alimentat de fantezii? Da, fantezii. Nu din alea perverse. Alea nu le are nimeni când e vorba de dragoste. Noroc.  Nu. Dragoste. Nu. Obsesie. Ce darcu?

          Normal, dacă era frumos totul mergea altfel. Dar nu. Nu din partea mea. Deşi pe bune, când m-am apropiat de el m-am simţit mică pe lângă el. Mi-a plăcut. Şi ce? Avea o atitudine de moarte. Nu mai încerc. Nu când are figura aia pusă. Mi-e silă.

          Parcă văd că am să ajung să-l urăsc. Aşa, din nimic. Adică blondul s-a făcut praf imediat ce-am reunuţat eu la el. Cum dracu să te faci din skater...cocalar? Mă doare capul. Nu mă mai interesează. Momentan aştept să intru în liceu, poate acolo lucrurile vor fi altfel. Şi, până atunci mă alimentez cu anime-uri atât de adevărate încât mă fac să ţip şi muzică atât de adevărată încât mă face să cânt.

           Vreau să merg la un concert. Am nevoie de o autorizaţie oficială să-mi urlu plămânii afară. Ce naiba? Dragoste?! Prea greu de înţeles azi.

Redozare.

Pauză.

Simt că un timp nu mai am ce să caut pe aici.

Am de gând să fac nişte lucruri

şi am nevoie de ordine în gânduri.

Şi-aşa visez prea mult.

Şi da, azi totul a mers perfect.

Părăsind Roşul

"Vreau să zbor doar pentru a cădea undeva prin visele tale."

              Mâine plec la ţară de Paşte şi o să vin peste vreo două săptămâni. M-am pregătit cu de toate, am încărcat laptopul cu vreo trei filme pe care vreau să le văd şi mi-am descărcat tot sezonul doi din Shakugan no Shana. Sigur am să am timp să-l văd pe tot. So, Hahadio.

Nu mai aştepta o altă poveste

"This is how you remind me"

N-au putut rezista ca oameni săraci, furând

Aşa că au ales să se refugieze între patru pereţi şi să ţipe
Poate surd uneori, dar să ţipe tare. Cu mine în funte :>

             Oh Mah Fuckin Goood. Viaţa asta e ca un pendul. Are două extreme simple, care diferă în funcţie de unghiul în care se află pendulul. Ce e frumos e atunci când pendulul se dă peste cap, dar niciodată nu poţi ştii prin care extremă. Oricum, viaţa mea numai la extrem n-a fost dusă azi. Încă...cine ştie.

Trainwreck

Ne vedem joi...

Ne vedeeem joi,

Am urlat după alcoolicii mei

         Mâine dimineaţă începe maratonul contra iubirii : plec în mult aşteptata excursie. Dacă vor fi come alcoolice, violuri imaginare sau aruncări de la balcoane, am să vă povestesc. Pentru că moarte de râs sigur va fi.

Kyaaaaah >.<

The Game of Life

~TASTE ME~

~Drink my soul~

Halestorm - Innocence

              "În agonia vieţii oricine poate pierde ceva. Am fost aici de prea multe ori înainte, iar lacrimile tale nu mai înseamnă nimic. Eu voi veni numai atunci când îţi voi auzi ţipătul prin nimicul nopţii. Ţi-am spus deja."

              Fugea prin lumina inexistentă a nopţii, urmărind micul şi subţirul fir al speranţei de care nu reuşise să se prindă. Nu-l mai găsea, ceva odată pierdut nu se va mai întoarce niciodată. Se gândea, cu un zâmbet înşelător, că orice afinitate a ei cu normalul a dispărut de mult. Promisiunea Raiului? Multe dintre lucrurile pe care le trăise făceau o altă viaţă total imposibilă. Şi, privind înapoi, nu avea regrete, nu avea dorinţe şi şi-ar fi dorit să nu aibă nici amintiri. Au existat momente în care şi-a dorit atât de mult să moară, să surzească, să amuţească şi să nu mai simtă nimic. Orice lucru pe care-l simţea îi aducea acea suferinţă nesfârşită, o suferinţă ce o condamna la mai multe lacrimi.

              Şi astfel ea a ajuns la simpla concluzie că nimic nu merită, că această lume cu toată splendoarea ei care ascunde o minciună monstruoasă este defapt o condamnare la dulcea şi eterna visare. Eterna şi efemera minciună. I'm starting to think maybe you like it.

              Mâine am o zi fulger, două teste şi ascultat la fizică. Dar...vineri mă apuc de canto. Pe bune. Pe prea bune. Sunt prea pe bune entuziasmată. Lie, speak.

Happiness >.<

Nu mai plouă

Fiecare are nevoie de o pauza, nu?

Asta se întâmplă când te cerţi până pocneşte becul.

Eu + Tu = x_x

Fiecare dintre noi are ceva de spus sau scris.

Asta fiindcă eu cu şi Sara ne ţinem în braţe şi copiem împreună la teste. 

Şi fiindcă că Kata şi Andru se pupă pe obraji până când îi dor.

Fiecare cu inspiraţiile lui, cu panica şi iubirea lui. 

Trebuie să fac şi eu cu Sara asta. 

Kata + Andru = x_x

Chestie care-mi aminteşte de Malina. Şi de Dan.  Nu, numai de Malina.

Sayonara aenakunattatte

"De ce ne chinuim să înţelegem ce este durerea, atunci când adevărata şi inimaginabila ei latură nu se arată
decât in momentul morţii? Încearcă să înţelegi că lucrurile mărunte nu pot avea însemnătate decât atunci când există ură. Ideea arzătoare a unei uri urzite din adâncurile unei prăpăstii fără lumină, sentimentul iluzoric al încruntării false din sufletele noastre. Aceasta este ura. Ura nu va aduce niciodată durere. Pentru că durerea este o flacără dulce, care te mistuie şi te topeşte în timp ce tu cauţi o lumină amară. Dacă vrei să simţi adevărata durere, atunci încetează să urăşti. Pentru că durerea izvorăşte din adâncul unui sentiment luminos şi mirific, pe care tu, un copil orbit de putere, ambiţii imposibile şi ură nu o poţi simţi. Durerea va veni numai atunci când iubeşti. Iubeşte. Când ai să simţi cum un vânt amar îţi face buzele să tremure, îţi vei da seama că nu faci altceva decât să priveşti lovit cum tot ce iubeşti se evaporă printre degetele tale. Acum înţelegi de ce ura e inutilă? Din cauza ei ştii şi tu că vei muri. Şi totuşi...zâmbeşti?"

Dorinţă indubitabilă

Atunci când cerul despicat

De ura unui ochi străin

S-a prăbuşit, întunecat,

Tu sufletului meu prea plin

                                 O lacrimă n-ai dăruit.

Ş-ai ars, cu urletul de dor

Sufletul meu nemuritor;

Un curcubeu ars de culoare,

O viaţă fără de candoare;

                                 Dar tot pe tine te-ai rănit.

Zâmbesc şi sper că într-o zi
Durerea mea te va ajunge.
Visez c-atunci când ai să vii
Iubirea mea te va distruge.
                                 Acum tu ai tot ce ţi-ai dorit.

Zbori, demon de lumină
Şi arzi în muzica străină
A unei dorinţe secătoare,
Iubire de durere-aducătoare
                                 Eu ştiu cât de mult te-am urât.

Graţie

Tot ce ţi se întâmplă te loveşte. Tot.

         I wanted to believe that when I cry, I tear down my weaknesses.

         I wanted to believe that when I'm filled with anger, my anger will give me power.

         I wanted to believe that when I fill like a bird in a cage, my deliverance will be the rainy street.

   De ce trebuie să urlu până mă dor plămânii doar ca să constat cât de surdă e lumea?..!

   De ce trebuie să fiu legată şi forţată să fac doar ce mi se spune?

   De ce am ajuns să cred că e mai bine fără vise, fără idealuri şi fără dorinţe, pentru că mereu e cineva acolo care să-mi spună că n-am putut, nu pot şi nu voi putea să împlinesc ce vreau?!

   De ce există prostie?

   M-am săturat. M-am săturat ca prostia altora să mă împingă în jos. M-am săturat să mă molipsesc cu prostia altora. M-am săturat să mi arunce priviri dispreţuitoare, priviri ale unor oameni pe care nu-i dispreţuiesc. M-am săturat să fiu înconjurată de prostie. Mă face să devin criminală.

   De ce trebuie mereu să existe un loc, acel loc, care să facă totul praf, scrum şi cenuşă?!

   De ce trebuie să fiu legată de acel loc, deşi îl urăsc?!

   De ce mi se reproşează că aparţin acelui loc?!

   De ce nu pot să scap niciodată de toată nebunia din lume?!
   De ce dracului sunt atâţia care n-au făcut nimic bun, n-au învăţat nimic şi nu ştiu nimic şi au de toate?!

Ajunge.

Gata.

STOP!

Ştiu că mă iubeşti.

Eu nu te iubesc.

Friendz

                La şcoala, făăără diacritice...E aşa, dar aaaaşaa de bine fără net acasă =]]. E funneh că am făcut deja bradul, iar globurile de sticlă trosnesc în oglindă. Joi e ziua meaaa. Joi o să ningă...cu bani, cum zicea Kata :>. Whaa, I'm the scarry kid >.<

          Habar n-am de ce am zis acolo sus "Friendz". Asta mi-a trecut prin cap, mai ales că ora de info îmi inspiră prietenie eternă. Ăştia joacă Counter Strike, Kata şi Gabi parcă aruncă cu mere şi Andru cu Sara bloggăresc. De fapt, numa Andru, care se laudă cu un blog cu 2 postari. Esti genială dragă :>

          Kata îl sufocă pe săracul blond pe nume Adi...se descurcă mai bine decât mine printre băieţi. S-a...făcut linişte! Whatthefucksoever, hai să mai vorbim despre friends. Am de gând să fac ceva de ziua mea...ceva. Trebuie neapărat s-o sun pe Malina şi pe nebuna de Ada. Fără ele nu se poate. Şi să nu uit să mai merg în parc, că doar sunt şanse imense să dau de skateri. Şanse imense...?

          Aş mai scrie, dar nu mai scriu. În spatele meu se aud următoarele "Sparge-i capu'! Sparge-i capu'!". Recunosc că băieţii de la mine din clasă sunt...adorabili. Dacă citeşte vreunul aşa ceva [nu că n-ar fi adorabilii chiar în spatele meu], o să-mi iau săpuneală de ziua mea...

          O să ningă de ziua mea. O să-mi crească unghiile la loc de ziua mea =]].

 

I'm melting

Mă doare nasul. Shiiit, I'm sick again, mai ales că săptămâna asta am tezele. Şi anul trecut am fost răcită când au fost tezele. Shiiiit, mă doare nasu' rău >.<.

La ora doişpe fix netu' meu cade. Haahaappiness >.<.

Şi tocmai m-am îndrăgostit. Zâmbete de porţelan. Şi făăăărăă blonzi [watch out, they're...so freakinn'...whaa, blonzi :X]

Ne vedem la cimitir, am sicrie de neon bleeo [pentru Kata blonda şi blondu' ei] şi roox [pentru Adaa nebuna].

M-am reprofilat : I'm a siick killăr. Miss you...neeah >:P.