Nu mai aştepta o altă poveste

"This is how you remind me"

N-au putut rezista ca oameni săraci, furând

Aşa că au ales să se refugieze între patru pereţi şi să ţipe
Poate surd uneori, dar să ţipe tare. Cu mine în funte :>

             Oh Mah Fuckin Goood. Viaţa asta e ca un pendul. Are două extreme simple, care diferă în funcţie de unghiul în care se află pendulul. Ce e frumos e atunci când pendulul se dă peste cap, dar niciodată nu poţi ştii prin care extremă. Oricum, viaţa mea numai la extrem n-a fost dusă azi. Încă...cine ştie.

             Asftel că am scăpat de la şcoală la 11 [ne-am întâlnit cu profa de isto la poarta şcolii şi ne-am făcut că n-o vedem, iar ea ne zâmbea frumos =))], şi m-am dus acasă. Dar eu defapt trebuia să merg la Kata, ca să-mi dea nişte poze; mi-am dat seama de asta când am intrat pe uşa casei. O sun eu, gaşca era la Ştefan, şi-mi zice să vin şi eu, că-mi dă pozele mai târziu. Why not? Astfel că mă duc eu la Ştefan, acolo erau Kata şi Adi al ei, împreună cu Nexa şi Vanessa [o scorpie chiut] şi Vlad [aaaalt Vlad] şi Ştefan. Apoi a mai venit un tip, parcă Toffy îl chema, un rockăr creţ. A fost phun, adică ne-am pus muzică şi-am făcut schimb de shozi cu Vanessa şi Nexa, iar Kata şi Adi au stat meeereu împreună. Eu şi cu Vanessa ne-am apucat să-i gâdilăm pe Vlad şi Stefan, în acelaşi pat în care stăteau încolăciţi amorezii noştrii nefutuţi.

             Faza epică nr 1 : Vanessa a avut ideea să punem ceva, orice, în sticla de Cola în care mai rămăsese destul de puţin. Astfel că a început Ştefan, cu nişte fum şi scrum de ţigară, apoi Nexa a adăugat o tură de oţet şi ulei şi Ştefan a terminat cu o doză de sare. La sfârşit chestia mirosea ca scoasă din paleolitic, iar Kata, cu toată inocenţa ei, a băut priima. S-a dus fix la chiuvetă, după ce a făcut o moacă de toate zilele şi a scuipat tooot. Apoi i-am dat şi lu' Toffy, iar el începuse să scoată limba în cel mai ciudat mod.

             Faza epică nr. 2 : Ne include pe mine, soaţă'mea Nexa şi Vlad. Ideea a fost a lui Ştefan, să mergem la o plimbare cu...liftul. Nuştu' ce-au făcut băieţii la siguranţele liftului, de mergea cu uşile deschise. La un moment dat am rămas eu, Nexa şi Vlad, iar Vlad tot freca liftul între etaje; aveam ciudatul sentiment de entuziasm, deşi stomacul mi se mişca din gât până'n picioare. Iar Nexa, sărăcuţa, se speriase foooarte tare [eu am mai fost blocată în lift când eram mică şi ştiu cum e] atât de tare încât m-a luat tare în braţe şi mă strângea încât mă speriam şi eu. "Măăi, du-ne joos, că altfel ajungem ca'n Hotel Cişmigiu, sau, mai rău, Hotel Turda!" Hotel Cişmigiu e o melodie care începe cu povestea unei fete care a murit în casa liftului. =]]

             Şi încă o faază : Kata era fix peste gagică'su şi fix cine s-a găsit s-o pupe în bot. Exact, eu.

Haaaaappiness >.<