Cosplay Gen #6

     Reading Cosplay Gen over the last few years, I came to realize that cosplay could be revolving around discoveries. Or it may just be a grand, exciting discovery in itself. It shows that passion and dedication, which may give birth to motivation (or the other way around), are what people need to have, to follow, in order to be truly happy. In the end, seen from the eyes of just a fan like me, cosplay becomes one original and fun way to strieve for happiness. But what makes it so special is the colorful, complicated and challenging ways it leads to acomplishment, to happiness. The new number of one of my favorite magazines brings to light, yet again the wonders of cosplay, from the mindwrecking aspects of the creation of a costume to the marvellous feeling of creating and sharing a huge palette of experiences.

Kara no Kyoukai: The Garden of Sinners

30 Anime Facts

This is basically a tumblr challange

but why not do it like this

I am totally aware that in the last few days this place has been only anime, I have warned you. I REGRET NOTHING.

Anime Primăvară 2013

It's that time of the year again dudes.

Uta no☆Prince-sama♪

"De ce sunt atât de speciali?"

"Pentru că strălucesc într-un aşa fel

încât nu pot să-mi iau ochii de pe ei."

☆*･゜ﾟ･*\(^O^)/*･゜ﾟ･*☆

      Strălucirea nu are limite. Ea porneşte din izvorul nesfârşit al fabulosului fiinţei umane, pătrunde adâncurile universului şi hrăneşte flacăra stelelor, pentru ca apoi să se întoarcă, atrasă de unicitatea fantastică a farmecului uman, şi să se reflecte tot în fiinţa umană, făcând-o să emane o fericire orbitoare.

Death Billiards

    „Bun venit în Queen Decim” este salutul cu care probabil au fost întâmpinate nenumărate perechi de indivizi. Un tânăr angajat şi un bătrân se întâlnesc astfel în acest loc luxuriant, unde sunt întâmpinaţi de un barman. În urma întrebărilor acestuia, cei doi realizează că până la un anume punct ei nu-şi mai amintesc cu exactitate evenimentele pe care le-au experimentat înainte de a ajunge acolo. Defapt, cei doi sunt probabil conştienţi de situaţia în care propria lor persoană se află. Nu pot ieşi din Queen Decim decât dacă joacă un joc, hotărât de o ruletă a fi biliard, în care „vor juca cu riscul vieţii lor”.

Hana ni Arashi

     Tot ce Kunimi Riko își dorește este să trăiască o viață normală, deși se poate spune că are niște abilități fizice neobișnuite. Într-o zi total obișnuită de școală, în care Riko reușește să nu întârzie după ce sare frumos, grațios, și ca de obicei, peste umerii profesorului care se afla în ușa clasei, ceva cu adevărat neașteptat se întâmplă. Tânărul Ran Tachibana, moștenitorul unui influent imperiu de afaceri și cunoscut afacerist încă de la acea vârstă, intră în sala de clasă și o cere cu seriozitate și nonșalanță pe Riko de soție. Uimită și ușor speriată, aceasta fuge pe geam în secunda următoare, însă Ran nu se dă bătut, și îi propune că, dacă va reuși să reziste și să fugă până la ora 5 a aceleiași zi, o va lăsa în pace. Dacă nu, o va lua de soție.

Otaku 2013.

GYAAAAH

*more screams*

      La Otaku, m-am redescoperit ca şi otaku. Pentru că, de fapt, se ştie că "otaku" denotă o persoană obsedată. Obsesiile nu sunt ceva rău atâta timp cât nu ne fac să facem lucruri care ar putea fi percepute ca rele, sunt pur şi simplu un mod de a ne exprima. Chiar dacă nu ţipăm sau ne exteriorizăm, cu siguranţă există obsesii în adâncurile inimilor noastre. Acestea sunt, până la urmă, o formă de iubire necondiţionată şi eu le consider pur şi simplu frumoase. Deşi eu sunt genul care alege să ţipe.

Otaku 2013

Când rutina devine

culoare

    Am relizat astăzi, probabil din nou, că diversitatea şi complexitatea fiinţei umane rămâne ceva de neînţeles pentru mine. Pe mine nu simt nevoia să mă înţeleg, şi cred că nu voi putea înţelege într-adevăr şi în totalitate pe cineva niciodată, deşi simt că ar fi nevoie să fac asta.

    Pierdută într-o lume de culoare, fie ea pe gratis sau bani grei, nu e ca şi cum m-am simţit ameţită. Sau mai bine zis m-am obişnuit cu ameţeala, am ajuns la un nivel în care a devenit ceva normal. Sau poate că mi-o doresc. În orice caz, şi la acest Otaku n-am putut să nu mă gândesc că am intrat într-o rutină.

Anime Iarnă 2013

"Everybody loves somebody"

...or something

      Cred că am să-mi fac un obicei din a nu scrie ceva concret înainte de a tăia postarările de genul ăsta.

PSYCHO-PASS

    Într-o lume în care sentimentele, stările, grijile şi bucuriile oamenilor pot fi măsurate cu o simplă maşinărie, fiecare îşi are soarta pecetluită încă de la naştere. Sistemul SIByL decide pentru fiecare indivit în parte, în urma analizării abilităţilor sale, ce carieră sau drum în viaţă ar trebui să urmeze. De asemenea, starea psihică a fiecărui individ este măsurată şi înregistrată în Pyscho-Pass-ul persoanei respective, astfel că cei care trec de un anumit nivel vor fi fie trimişi la terapie, fie exterminaţi, în funcţie de decizia armelor "Dominator", controlate de sistemul SIByL, la care numai poliţia are acces. Tânăra Tsunemori Akane îşi începe lucrul ca şi inspector alături de o echipă de criminali latenţi cărora, datorită abilităţilor lor le este permis de sistem să lucreze în poliţie. Ce se va întâmpla când o serie de crime izbucneşte în oraş, crime ce par să aibă în spate aceeaşi persoană?

East European Comic Con

    Modul în care percep eu Comic Con poate fi foarte bine descris prin starea pe care am avut-o azi de dimineaţă. M-am trezit târziu, la ora la care ar fi trebuit să fiu acolo, însă nu m-am simţit prost, n-am simţit că întârzii şi nici nu-mi părea rău. Şi totuşi, m-am grăbit să ies din casă.

AMNESIA

      Într-un timp şi loc nedeterminat, o tânără se trezeşte într-o zi fără amintiri. Numele, relaţiile ei, propria ei viaţă - toate au dispărut ca şi cum nu ar fi existat. Îi apare în faţă un tânăr numit Orion, pe care se pare că numai ea îl poate vedea. Cu ajutorul lui se străduieşte să înţeleagă cine este ea însăşi, un iubit care îi este necunoscut, precum şi de simplele mii de lucruri care alcătuiesc viaţa de zi cu zi. Fără amintiri, tot ce poate face e să încerce să-şi redescopere trecutul în timp ce-şi creează viitorul.

Shinsekai Yori

"Există o grămadă de lucruri în lumea asta

pe care e mai bine să nu le ştim."

        În Japonia mileniului viitor, o societate utopică, există un sat izolat de lumea exterioară printr-o "sfântă barieră", a cărei trecere înseamnă întâlnirea unor fiinţe şi fenomene extraordinar de periculoase - locuitorii satului au cu toţii puteri psihokinezice, numite "Cantus", care le permit să trăiască în armonie. Saki Watanabe, rezidentă a acestui sat, devine elevă a academiei Zenjin, odată cu trezirea puterilor ei la vârsta de 12 ani, alături de cinci alţi copii: Aonuma Shun, Asahina Satoru, Akizuki Maria, Itou Mamoru şi Amano Reiko. Însă în acest sat nu totul este ceea ce pare: zvonuri ciudate despre o pisică monstruoasă care răpeşte copii circulă, şi se spune că elevi ai academiei dispar. Istoria lumii este mult mai întunecată decât pare şi omenirea este pe cale de a se prăbuşi.

Diversitatea diversităţii

...ştiţi,

e chiar foarte diversă!

      Mintea mi-e secată de faptul că încerc să storc idei din ea, iar asta e foarte ironic, pentru că prin faptul menţionat anterior, am reuşit, defapt, să scot o idee. Ceea ce-mi secătuieşte creierul şi-mi umple inima, trimiţând într-un mod aproape crud idei nedefinite şi imposibil de transformat în concepte concerte, situaţie ce defapt duce lao stare contradictorie, e melodia asta. Şi na! că am scos două fraze; ştiţi că se spune despre oamenii care folosesc fraze lungi, cum că ar avea gândire complexă? それはどうかなぁって…În fiiine, asta va fi o postare despre diversele forme de divertisment cu care am avut contact în ultimul timp - adică ce am mai văzut/ascultat.

The Sleepy Residents of the Birdcage Manor

Torikagosou no Kyou mo Nemutai Juunintachi

       Birdcage Manor este o clădire impunătoare prin faptul că trece neobservată - la fel fiind şi rezidenţii ei. Etoh Kizuna, o tânără de 17 ani, face parte dintr-un grup de fete de vârsta ei care, abandonând un stil normal de viaţă, se organizează în a juca un joc cu reguli nescrise, care practic constă în păcălirea bărbaţilor de vârstă mijlocie pentru a le lua banii. Kizuna se întâlneşte într-o zi cu Inoue Yuki, o tânără surprinzătoare, de asemenea locuitoare a Birdcage Manor, care o prezintă vărului ei, artistul Asai Yusei. Oare ce va face Kizuna când i se propune să devină modelul, şi mai ales, în nud! pentru picturile lui Yusei?

Cântecul imaginilor

Îmi umple simţurile

cu milioane de culori

       Probabil că viaţa s-ar putea asemăna cu o pictură, sau mai bine zis cu procesul creării unei picturi. Pânza albă, care, până ajunge să reflecte lumina caldă a culorilor armonizate într-o construcţie care nu trebuie neapărat să aibă sens, poate fi acoperită de lacune conturate monocrom sau de pete, linii şi umbre care o vor aparent distruge. Rezultatul probabil că nu va mai fi ceva perfect, însă munca, atenţia şi timpul investite vor crea o piesă care va străluci mai frumos decât orice frumuseţe imposibilă a perfecţiunii.

D.Gray-man

       Într-o lume în care sufletele morţilor suferă sub formă de demoni, arme mecanice prinse în blestemul lui Millennium Earl, speranţa este reprezentată de Innocence, puterea lui Dumnezeu, răspândită pe pământ în 109 fragmente. Cei care pot folosi această putere pentru a lupta împotriva demonilor, în încercarea de a-i salva, sunt exorciştii, care fac parte din organizaţia numită Ordinul Negru. Allen Walker este un tânăr care are, pe lângă un fragment din Innocence care se află în interiorul braţului său stâng şi funcţionează ca o armă, un ochi blestemat ce poate vedea sufletele demonilor. Acesta se alătură exorciştilor din Ordinul Negru, cu care luptă împreună pentru a-l învinge pe Millennium Earl.

Rafturile dorinţelor [colecţie de manga]

Şi ale pierzaniei

        Valoarea iubirii adevărate e atât de fragilă încât, mânuită într-un mod neadecvat, poate fi degradată încet, dusă într-un stadiu deplorabil, dar niciodată distrusă. Dar asta nu înseamnă că trebuie s-o închidem în spatele unor pereţi transparenţi, prin care s-o privim, neatingând-o. Nu pe noi, ci în primul rând pe ea, o vom priva de aprecierea pe care o merită.

          Perfecţiunea e un lucru atât de imposibil de găsit, dar fragmente din ea se pot găsi oriunde, şi mai ales în paginile groase înecate graţios cu cerneală care cândva a fost creion şi tuş. Îmi fură ochii cu strălucirea lor şi îmi umplu gândurile de o lume care nu ar trebuie să aibă loc în mintea mea. Şi, să nu uităm, mă despoaie de bani fără regrete, aşteptând chiar mai mult, pentru că ele ştiu că le doresc.

Kamisama Hajimemashita

Prima impresie aici

     Nanami Monozono este o adolescentă ajunsă pe drumuri din cauza datoriilor tatălui ei, care a dispărut, lăsând-o sigură, fără casă. În seara acelei zile întâlneşte cu om care, după ce este salvat din colţii unui fioros câine, îi dă o sărutare pe frunte şi o hartă mâzgălită care ar trebui s-o ajute să ajungă la noua ei casă. Ajungând acolo, locul se dovedeşte a fi un templu şi Nanami se vede devenită zeiţă peste templu. Ce se va întâmpla însă când fata, şi-aşa ameţită, se loveşte de prezenţa lui Tomoe, familialul fostului zeu al templului, care nu doreşte s-o servească pe noua lui aşa-zisă stăpână?