Why I am not next to sea now

Because life happened

      Există acele lucruri fantastice care-mi fac inima să tresare numai atunci când mă gândesc la ele, care-mi aduc un adevărat calm sufletesc doar când le conştientizez în faţa mea. Presărate printre amărăciunea vieţii de zi cu zi, printre dorinţele neîmplinite şi printre veşnica nemulţumire care poate oricând lovi fiinţa umană, acestea sunt probabil ceea ce mă motivează să merg mai departe. Şi probabil cu astfel de lucruri am vrut mereu să-mi umplu verile.

Eclere

Priveşte şi

este privită?

      O oglindă. Priveşte fiecare detaliu şi totuşi nu vede nimic, rămânând rece şi neschimbată la atingerea razelor care parcă vor s-o încălzească, dar sunt alungate odată cu reflexia lor. Prezenţa ei e uneori înţepătoare, parcă fiind o pereche de ochi ce privesc silenţios totul, existând, dar nefăcându-se văzuţi. Însă aceasta îşi regăseşte adevărata viaţă numai atunci când reflectă viaţă. Prinde contur atunci când conturează un zâmbet, o mişcare, un dezastru sau un moment plin de entuziasm. Aş vrea...să fiu ca o oglindă. Oare?

Strawberry Days

Viaţa e mult mai frumoasă

când o devorezi cu zahăr

Boys are always better when sparkly.

      Probabil că redescoperirea e un proces mai interesant şi mai concret decât cel care-l precedă, evident, descoperirea. Impactul unor concepte, motive sau imagini noi nu este neapărat la fel de efectiv şi nu lasă o impresie la fel de puternică şi durabilă decât înţelegerea lui în profunzime, care, în cele mai multe cazuri, nu poate fi dusă la bun sfârşit doar de la prima experienţă. Sau, mai bine zis, oamenii mereu învaţă cel mai bine din propriile greşeli şi, probabil, reuşite.

It is mine

KYAAAAAAAH

*infinte enthusiastic screams*

      Sincer, n-am găsit alt mod mai bun de a-mi transmite sentimentele pentru el. Inima îmi ardea cu fiecare sunet dulce pe care-l auzeam, şi acum încă mocnind necontenit. Aşteptarea a stins dorinţa din mine, dar când l-am văzut din nou după acel timp în care mă hrănisem doar cu iluzia lui, trebuia să fac ceva ca el să-şi dea seama cât de mult îl ador.

Never content

Lumea e prea complicat

de simplă

       Agitaţie inutilă combinată cu vitrine superficiale şi feţe corupte. Latura cu adevărat frumoasă a lumii e distrusă de această faţadă care pare a fi ceva valoros, când defapt distruge valoarea. Ce e cel mai grav e că pare a ne obliga s-o urmăm în involuţia în care duce această lume.

Survival [in Hogwarts]

Visele mele ajung să se împlinească

în cele mai ciudate moduri

        Există momente în care speranţa mea se evaporă şi nu-mi pot imagina altceva decât un viitor acru în care dorinţele mele sunt cenuşă. Pentru o secundă mă sperii, iar mintea îmi este îngheţată de ideea disperări, dar îmi aduc aminte că nu sunt sigură şi astfel pot zâmbi. Am ajuns să-mi dau seama cât de egoistă sunt şi ajung să cred că am devenit dezgustătoare, dar dacă aş renunţa la acest egoism al meu...oare ce mi-am rămâne?

Ce fac artiştii în nopţi de vară

"Danger is a risky business"

1. Blondul divin.

2. Două tipe şi un aparat de fotografiat

3. Oameni. Oameni care se iubesc la nebunie =]]

Vineri. Sâmbătă. Duminică. Trei zile pline de chestii.

"Mă cheamă opt"

O fată n-ar niciodată destui pantofi

O fată n'are niciodată crize de nerăbdare

Când vine vorba de pantofi

Teeheehe :X

Luv for accessories <3

Chiiiut Cupcake

Când te pierzi printre rafturi

E ca o reverie d'aia de-ţi îmbolnăveşte portofelu

                   Azi, după phun-ul cu maniacii mei alcoolici am fost cu mama la schopping. Heell yeah! Până la urmă mi-am luat...rochia pentru banchet. Nu sunt sigură dacă o să rămână asta, dar am vorbit cu Nexa [mah fashion stylist] şi a zis că e suuuper chiut.

                   Fost'am la Cache Cache. Adooor magazinul ăla, are nişte chestii mişto rău şi are mereeeu reduceri multe. Astfel că jumate din magazin era la -70% din simplul fapt că aduceau colecţia nouă. După ce am probat o tonă de chestii, mi-am luat două tricouri miştoace şi o cămaşă albastru şi mov în carouri, pe care a găsit-o mama printre rafturi. 

                   Cât despre rochie...am găsit-o la o reducere extraordinară. E neagră cu floricele roşii pe ea, e strânsă sub piept şi jos vine până la genunchi gogoşar. Oricum arată super chiut şi pe mine mă prinde modelul; ce e interesant e că se poate purta pe ambele părţi. Plus, cred că mi-am găsit şi o coafură drăguţă pentru banchet; deşi vroiam să-mi prind părul sus, cred c-o să-l las liber, mai ales că e destul de mişto ondulat [părul meu e o nuanţă de şaten închis către brunet şi e drept până la ceafă iar de acolo se ondulează până la vârfuri, e lung cam până la bust]. Ador tipele astea de pe youtube care postează tutoriale etc. [Michelle Phan] şi am ales coafura asta. Acuma trebuie doar să-mi găsesc nişte pantofi potriviţi şi poate un bolero sau un sacou.

Batem străzile la picior

Pentru că ador oraşul ăsta.

Ciudat, dar adevărat. 

Dacă plec de aici, trec graniţa şi gata.

             Îmi amintesc ce frumoase sunt momentele astea când pur şi simplu te plimbi şi simţi cum vântul îţi trece pe lângă urechi, fără vreo grijă pe lume. E de ajuns să ştii că n-ai să te rătăceşti, şi parcă toată lumea e a ta. Dar parcă uneori să mergi singur pe stradă nu mai are noimă. Fiecare are un loc în care ceva important i s-a întâmplat. Poate uneori acesta este defectul meu : leg prea multe sentimente de locuri sau obiecte. Nu că un sentiment n-ar putea să fie oriunde.