Scribbling hope

Ploaia nu mi-a adus niciodată

speranţa

        Zâmbetul fericirii tale e şi acum închis în adâncul inimii mele. L-am descoperit cu secole în urmă şi mi-a fost mult prea uşor să-l aduc la lumină. Şi acum că tot ce ai lăsat în urmă sunt fragmentele ciobite din fericirea ta, acel zâmbet a fost încuiat în adâncul dorinţelor mele şi a devenit lumina fiecărei zile pe care am trăit-o. Trăieşti în amintirea mea precum flacăra vie a vieţii mele, iar căldura cu care mă priveşte nesfârşitul cer pare ar fi chiar privirea ta pe care nu aveam cum s-o uit.

The Circle of Boredom

E vicios,

mai ales când scapi din el!

Look at that burger.

        Fenomenul pe care încearcă fără speranţă să-l combată toată populaţia Pământului şi probabil şi toţi extratereştrii cam inexistenţi, precum şi personajele din anime care nu au ca sarcină de nerefuzat salvarea lumii, este, bineînţeles, nu vreo pandemie. Deci s-ar putea numi boală, ar fi chiar mişto să ne putem scuti de la şcoală cu diagnosticul 'lehamite cronică'. Încercând să lupte fără vreo dorinţă adevărată de înfrângere sunt eroinele zilei de ieri, distrugătoare ale integrităţii mele.

It feels like weekend

But there's no

choco!

     Nu vreau să mă pierd printre vise, nu vreau să simt că am căzut pradă unui ireal din care nu aş simţi nevoia să evadez. Dorinţele mele mă fac să cred că mă trădez pe mine însumi în fiecare moment în care elimin realitatea din faţa ochilor mei. Poate că ar trebui să creez singură lucrurile pe care mi le doresc, sau poate ar trebui să las soarta să mi le aducă. Şi, atunci când această soartă mi le distruge?

D.Gray-man

       Într-o lume în care sufletele morţilor suferă sub formă de demoni, arme mecanice prinse în blestemul lui Millennium Earl, speranţa este reprezentată de Innocence, puterea lui Dumnezeu, răspândită pe pământ în 109 fragmente. Cei care pot folosi această putere pentru a lupta împotriva demonilor, în încercarea de a-i salva, sunt exorciştii, care fac parte din organizaţia numită Ordinul Negru. Allen Walker este un tânăr care are, pe lângă un fragment din Innocence care se află în interiorul braţului său stâng şi funcţionează ca o armă, un ochi blestemat ce poate vedea sufletele demonilor. Acesta se alătură exorciştilor din Ordinul Negru, cu care luptă împreună pentru a-l învinge pe Millennium Earl.

Şi dragostea e o limbă străină

Pe naiba.

       Şi uite cum irosesc un titlu frumos pentru o întâmplare deloc frumoasă. Simt că dacă aici aş scrie ceva în care să pun nişte efort şi sentiment, cum fac de obicei, aş ruina toată ideea, aşa că n-am s-o fac. Voi îngropa chestiile neimportante care s-au întâmplat astăzi în adâncul cutiei mele cu experienţe mai puţin bune din care am ceva de învăţat. Pe naiba, că n-am învăţat nimic folositor astăzi.

Scattered Girl

Voi trăi veşnic

în amintirile tale

        Atunci când i-am simţit atingerea caldă pe pielea mea, şi i-am putut auzi sângele pulsându-i prin vene, m-am simţit vie. Şi am dat curs acelor cuvinte atât de simple pe care el le înşirase în nopţile în care nu făceam altceva decât să ne privim unul pe celălalt. Sunetul fericirii trecea pe lângă noi, dorind parcă să ne înconjoare şi să ne doboare, şi eu m-am alăturat lui printr-un cântec, zâmbind în timp ce simţeam cum intru în inimile lor. În sufletele celor pe care i-am iubit şi încă îi iubesc, alături de care aş vrea să pot zâmbi şi acum. Voi fi mereu alături de el, şi voi da voce acestor cuvinte pe care el le-a scris pe sufletul meu, acestor dorinţe infinite ale iubirii noastre.

Sunet Infinit

Pentru că inima mea bate,

nu ticăie

     E acel zumzet al vieţii, pe care-l simţi trecându-ţi pe lângă urechi şi nu-ţi dai seama că vine din tine. Acel sunet aproape imperceptibil, care-ţi confirmă că exişti în această lume şi îţi dă posibilitatea să-ţi poţi confirma existenţa. Impresia de a trăi, bătaia inimii, de care mă sperii când o simt în încheietura mâinii, pe venele gâtului sau în piept. Mă sperii, pentru că mă trezeşte într-un mod ciudat de puternic, mă trage din visele mele şi mă plasează în realitate.

Playtime with reality

Mereu mi-au plăcut

lucrurile dulci

     Nu dulcegăriile, nicidecum. Acea senzaţie pe care o am când mă ustură gâtul din cauza unor doze exagerate de lucruri dulci îmi aminteşte de usturimea cuvintelor aruncate fără a fi gândite de cei din jurul meu. Şi totuşi, accept aceste doze mult prea mari care-mi sunt practic împinse pe gât de frumoasa realitate cu zâmbetul ei insuportabil, pentru că mi se pare că ar fi mai bine cu prea mult decât cu deloc.

Kanda

       I couldn't say that I felt something when my hand brushed thourgh his hair that first time. It was longer than mine, and much more charming than the old, unchanged, hair of mine which had been just a few minutes ago cut by the running blade of a scythe.

Keep you house closed

A mea e mereu deschisă,

pentru că mereu e cineva în ea.

Aaaaa, nu!

        Fiecare zi vine cu doza ei de optimism, în ochii unei optimiste ca mine. Nu vreau să-mi imaginez cum arată viaţa prin ochii unui total pesimist, cred că m-aş îngrozi. Fie că această doză este urma unui vis frumos, convorbirea cu o persoană dragă, o glumă bună sau un milion de râsete, un pasaj dintr-o carte care-ţi atinge sufletul, toate la un loc sau doar umbra zilei de ieri.

Naniwazu ni, sakuya kono hana...

After lying dormant all winter,

now the spring is coming and those flowers are blossoming.

      Cu toţii ne aflăm într-o continuă căutare. Fie că dorim să ne satisfacem lăcomia, sau să simţim că aparţinem lumii în care trăim, sau să prindem fericirea cu mâinile goale, ori doar să ne găsim pe noi înşine. Până când vom realiza că ne aflăm în această călătorie a vieţii, probabil că vom fi prinşi de cruda realitate şi vom uita ceea ce este cu adevărat important. Atunci când am zâmbit cu lacrimi în ochi, cu durerea fericirii în suflet, chiar dacă a fost doar o evadare scurtă de la viaţa de zi cu zi, am simţit că nu mai am nevoie de nimic altceva.

Rafturile dorinţelor [colecţie de manga]

Şi ale pierzaniei

        Valoarea iubirii adevărate e atât de fragilă încât, mânuită într-un mod neadecvat, poate fi degradată încet, dusă într-un stadiu deplorabil, dar niciodată distrusă. Dar asta nu înseamnă că trebuie s-o închidem în spatele unor pereţi transparenţi, prin care s-o privim, neatingând-o. Nu pe noi, ci în primul rând pe ea, o vom priva de aprecierea pe care o merită.

          Perfecţiunea e un lucru atât de imposibil de găsit, dar fragmente din ea se pot găsi oriunde, şi mai ales în paginile groase înecate graţios cu cerneală care cândva a fost creion şi tuş. Îmi fură ochii cu strălucirea lor şi îmi umplu gândurile de o lume care nu ar trebuie să aibă loc în mintea mea. Şi, să nu uităm, mă despoaie de bani fără regrete, aşteptând chiar mai mult, pentru că ele ştiu că le doresc.

Kamisama Hajimemashita

Prima impresie aici

     Nanami Monozono este o adolescentă ajunsă pe drumuri din cauza datoriilor tatălui ei, care a dispărut, lăsând-o sigură, fără casă. În seara acelei zile întâlneşte cu om care, după ce este salvat din colţii unui fioros câine, îi dă o sărutare pe frunte şi o hartă mâzgălită care ar trebui s-o ajute să ajungă la noua ei casă. Ajungând acolo, locul se dovedeşte a fi un templu şi Nanami se vede devenită zeiţă peste templu. Ce se va întâmpla însă când fata, şi-aşa ameţită, se loveşte de prezenţa lui Tomoe, familialul fostului zeu al templului, care nu doreşte s-o servească pe noua lui aşa-zisă stăpână?

Floarea iernii

A înflorit odată cu

miracolul din inima mea

        Durerea fericirii este singura suferinţă prin care sunt dispusă de trec. Privind întunericul care vrea să mă înghită din nou, amintindu-mi de trecerea crudă a timpului, a, plâns de fericire în adâncul inimii mele. M-am trezit la viaţă cu propria-mi voce care mi-a amintit de valoarea vieţii şi de dulcea mireasmă a viselor. Nu ştiu dacă vreau să văd o floare înflorind graţios, strălucind cu o culoare vie, din mijlocul neantului alb.

abingdon boys school

        Destinul ar fi putut să ne aducă împreună, dar ne-am trezit zbierând după ceea ce devenise doar o şansă pierdută. Suferinţa a devenit inocenţa prin care viitorul antic s-a repetat. Distanţa s-a comprimat în vise şi ne-am îndepărtat de cerul care ar fi vrut să cadă peste noi. Pierzând chiar şi motivul pentru care trăiam, l-am văzut înnecându-se în dorinţă. Alergând după o nouă viaţă, l-am văzut cum se pierde în armonia sfârşitului.

Totul depinde de sânge

Şi de concentraţia

de prostie din el

         Probabil că viaţa poate fi comparată cu un partener de vals. Nu se apropie de tine atât de tare încât să poţi spune că o simţi cu adevărat, dar te poartă într-un aşa mod încât fără a n-ai putea avansa. Uneori avansezi lin şi fără să fie nevoie să te gândeşti la destinaţie, alteori te aduce la realitate printr-un pas stângaci. Orice ar face, cel mai bine e ca tu să-ţi controlezi partenerul, nu el pe tine.

Wondering in my Wonderland

I wish

what I cannot be

        S-ar putea spune că e nostalgia, acel sentiment pe care-l am când îmi dau seama că multe s-au schimbat în puţinul timp al vieţii mele. Văzând în trecere acelaşi peisaj care mi se întipărise diferit în minte când, pe vremea copilăriei, era un traseu de multe ori parcurs şi, probabil, niciodată mulţumitor, mi-am amintit de trecerea timpului. Nu m-a durut cu adevărat să observ o degradare evidentă, ci pur şi simplu mă întreb dacă eu m-am schimbat odată cu ceea ce priveam. Probabil că nu.

Mata ashita!

Abia aştept

să ne revedem

       Nu cred că există persoane, chiar printre cele mai întunecate suflete, care, măcar de undeva dintr-un colţ necunoscut al inimii lor, să nu-şi dorească să zâmbească. Eu ştiu că-mi place să zâmbesc, fie mie, fie celor pe care-i iubesc, fie acestei lumi atât de frumoase. Probabil fericirea e unul dintre puţinele droguri care nu e nociv. Şi dacă ar fi, cu siguranţă mult prea mulţi ar da colţul de la supradoză. Şi eu aş fi unul dintre ei.

"It's beautiful, girl!"

You know that is the truth

when they make you squeal in joy

       Când nu ai nevoie de un ceas care să-ţi spună că timpul curge neoprit, atunci ori eşti într-o groaznică întârziere, ori eşti într-un mic paradis al fericirii în care existenţa timpului nu mai are importanţă. În această lungă lamentare care se numeşte viaţa mea am trecut prin amândouă situaţiile, întotdeauna cu regrete uitate rapid şi dorinţe ulterioare imposibile. "Până la urmă, în lumea asta sunt o grămadă de chestii care fac tic-tac!".

Kamisama being oh so god-like

Now thaaat's what I call intense. [the oh-so-extraodinary-looking fish fight, but I guess the translation is what makes it so funny].
And this is geniune and totally straight romance stuff.
Post regarding Kamisama Hajimemashita anime and manga coming soon.
Kamisama Hajimemashita, Chapter 67, obviously the last fucking pace

Ouran Highschool Host Club

"Maybe

you're my love"

       "Ouran Private Academy is defined by: one, prestigious families, and two, wealth. And prosperous people have much time on their hands. Therefore, this Ouran Host Club is about these handsome guys that have time, giving hospitality to these lovely ladies that also have time...and profit off of them. It's an elegant game unique to this super-rich school."

Sinking into my emotions

And so,

I am already far away from myself

        Mă devorez pe mine însămi şi mă pierd în vise frumoase care se transformă într-o crudă realitate când lumina zilei îmi loveşte ochii. Nu ştiu dacă ar trebui să am nevoie de ceea ce-mi doresc, dar ştiu că ceea ce-mi doresc mă face fericită. Nu ştiu dacă ar trebui să fiu mândră de mine pentru că mă avânt în fiecare secundă a vieţii într-o lume din care s-ar putea să nu mai pot scăpa, sau dacă ar trebui să mă compătimesc pentru că nu mai simt nevoia lumii reale.

Nihongo★Hajimemashita

Nu, nu e

Kamisama...

        De când am intrat în contact cu latura mai bine cunoscută de către străini a divertismentului japonez (adică anime-urile), a fost inevitabil să nu afecteze faptul că nu cunosc într-un mod solid, cursiv, limba. Aşa că astăzi mi-am pierdut timpul [eu nu-mi pierd timpul decât atunci când dorm sau ascult muzică bună] într-o călătorie spre adâncurile acestei limbi.

Dearest Girl

You are mine
and mine only

        Obişnuită să-şi îngroape sentimentele în adâncul inimii, ea ajunsese să se înşele prin propriile-i dorinţe. Şi totuşi acum, îşi îngropa simţămintele în ceva cu totul diferit, care nu avea nicio legătură cu acele frământări ale laturii slabe a sufletului ei. Simţindu-i degetele, pornind de la tâmple încet prin părul ei, ca un dans graţios într-o noapte răcoroasă de vară, îşi lăsă uşor capul pe spate şi se afundă în senzaţia plăcută pe care uşoara atingere i-o dădea întregului ei corp. Ar fi vrut să le muşte, acele degete, pentru a fi sigură că acea căldură a lor va fi mereu alături de ea.