The Circle of Boredom

E vicios,

mai ales când scapi din el!

Look at that burger.

        Fenomenul pe care încearcă fără speranţă să-l combată toată populaţia Pământului şi probabil şi toţi extratereştrii cam inexistenţi, precum şi personajele din anime care nu au ca sarcină de nerefuzat salvarea lumii, este, bineînţeles, nu vreo pandemie. Deci s-ar putea numi boală, ar fi chiar mişto să ne putem scuti de la şcoală cu diagnosticul 'lehamite cronică'. Încercând să lupte fără vreo dorinţă adevărată de înfrângere sunt eroinele zilei de ieri, distrugătoare ale integrităţii mele.

          *tsundere style* Nuuu e ca şi cum aş fi primit un telefon defapt deloc convingător dar care mi-a confirmat adevăratele dorinţe, care m-ar fi făcut să nu fiu elev serios şi care m-a atras în capcana pierderii timpului! Nuuu!

          Miercuri n-am fost la şcoală [shhhh!] pentru că aveam doar 3 ore şi chef la puterea minus infinit. Calculatorul meu a avut din nou chef să aibă parte de o tură de azvârlit pe geamul cu gratii de la camera mea, însă se pare că s-a liniştit atunci când l-am rugat să-mi ruleze nişte anime cu adevărat bun. Astfel că am văzut Momo e no Tegami, un film relativ nou care s-a dovedit a fi foarte bun. M-a sunat Azumi cândva, după ceva timp în care mă gândisem "să mă duc la şcoală...să nu mă duuuc...?:" şi până la urmă m-am hotărât că nuuuuu mă duc. The lazyness is strong with this one.

            M-am întâlnit la Mec cu Anna şi Azumi şi am pierdut timpul pe acolo. La un moment dat se formase un 'circle of boredom' - aveam telefonul şi tableta lui Azumi şi de câte ori una dintre noi pierdea un joc dădea instrumentul pe care-l avea celeilalte, într-un cerc ce mergea în sensul acelor de ceasornic. Dar n-a ţinut mult starea asta, pentru că eu şi Ana ne-am dezmeticit [nouă ne ia vreo oră or smth până când începem să găsim subiecte de discuţie] şi am vorbit toaaate prostiile pământului: cum o să o trolluim pe Ana la nunta ei, ce cadou îi dăm lui Misaki când s-o mărita cu Cosmin, cum să trolluim pe cine când o să mai facem sleepover la mine [latura mea dormitândă de troll se trezeşte în preajma marelui troll care este Anna], cum că Ana n-ar trebui îmbătată în jurul prietenului ei şi/sau viceversa...despre gelozie puerilă şi Tarzan, apoi am trecut la tipi - Anna a luat personaje din anime care credea că sunt genul meu [Natsuki Shinomiya şi Kurusu Sho din Uta no Prince-sama, printre altele], apoi am încercat eu să-mi dau seama ce gen de tipi îi plac ei [se holbase discret la un dude care era la câteva mese bune distanţă şi arăta...era genul ei :)), în fine, relativ pletos şi se mai căra după el şi cu o pictură; iar eu şi Azumi am fost atât de deştepte încât să ne întoarcem capul rapid, cu graţie şi simultan fix la tipul ăsta and Anna felt kind of weird and we also felt kind of weirdly stupid.

            Ăia de pe la Mec care n-au fost în stare să facă altceva în viaţă decât să ajungă la şters de podele şi adiacente se holbau la noi [am stat acolo 3 ore], mai bine zis se uitau urââât la noi. And there was no one to give a single fuck. Le făcusem consumaţie, dădusem banii pe sucul lor dres cu apă, so STFU. Când am ajuns acasă, deşi pregătisem scuze în cazul în care ai mei suspectau ceva, şi deşi ajunsesem cu o juma' de oră mai târziu, no one gave a single fuck.

Happiness >.<
 

Când am văzut imaginea asta în episodul în care căutam imaginea aia de mai sus, mi-am amintit când şi de ce m-am îndrăgostit eu de Sho Kurusu: prima dată în tot anime-ul apare mâna lui, cu unghiile alea omg negre şi cu brăţările alea miştoace şi cu degetele alea nu prea sexy desenate aici care prin chestiuţa aia cu stiiiiil şi graţie. Atâta mi-a luat să-mi dau seama că tipul ăsta îmi place, apoi când i-am văzut faţa, auzit vocea şi observat personalitatea [adică în minutul următor din episod] eram ceva de genul LET ME WUW YOU.