Cadou de la destin

 Se pare că aş putea

să-mi găsesc drumul spre infinit

       Privind cerul înstelat al iernii, trecu uşor cu degetul peste genele îngreunate de fulgii de zăpadă ce cădeau încet, fără ezitare, dar fără un scop, pe suprafaţa rece a pământului. Păreau a fi fragmente ale strălucirii vieţii, dar cum lumina lor proprie nu exista de la început, tot ce făceau cu adevărat era să se hrănească cu viaţa din jurul lor, ceea ce le dădea o culoare stinsă. Semănau cu eu, şi poate chiar de aceea păreau a fi atraşi de ea. Ironic era că ea şi-i dorise, însă ei veniră purtând un blestem mult prea bine cunoscut.

Cinderella's Love

 君だけは何故だろう？
騙せない…

     Au călătorit departe una de cealată, și totuși împreună către iubire. S-au lăsat înconjurate de această magie a necunoscutului privirii fiecăreia, înțelegându-și până și nuanța inimii. Au urmat calea simplă a atracției și s-au descoperit fără să se înțeleagă, pentru că fiecare simțea încă din primul moment strălucirea sufletului celeilalte. În lunea în care nimeni nu le putea descifra misterul inimii, ele nu mai simțeau nevoia să-și descifreze sensul vieții.

Visul tărâmului minunilor

     Se făcea că eram într-o lume în care cele două tărâmuri, cel al oamenilor şi cel al minunilor, erau despărţite de o graniţă fizic inexistentă, care putea fi trecută cu uşurinţă de orice om, dar oamenii alegeau să  n-o treacă pentru că tărâmul minunilor era un loc de neînţeles. Nu le era frică de tărâmul minunilor, ci mai degrabă preferau să-l evite pentru că-l simţeau a fi diferit.

      Eu, o Alice care trecuse graniţa de nenumărate ori, m-am aventurat din nou pe partea cealaltă a graniţei. Soarele stătea să apună, dar tărâmul minunilor era inofensiv, chiar interesant noaptea. Îl căutam pe iubitul meu, pisică de Cheshire. Noi aveam o relaţie la fel de ciudată precum acel tărâm – nu ne spusesem niciodată vreun cuvânt care să declare sentimentele noastre, dar simţeam că ne iubim şi ne-o dovedeam în alte moduri. 

Mireasa stelelor

Constelaţiile noastre

nu se vor putea uni niciodată

       Idea dureros de posibilă a unei lumi fără ea mi-a îngheţat sângele în vine şi viitorul în trecut. Mintea mea a fost lovită de un singur gând, de un sentiment automat, care mi-a trezit simţurile ca un fulger. "Cum să nu pot trăi fără ea?!", a fost realizarea care a venit ca tunetul după acel fulger în conştiinţa mea. Când am devenit conştientă că am s-o pierd, probabil pentru cineva care niciodată nu o va iubi mai mult decât mine, că ea va dispărea în mod iremediabil din viaţa mea, groaza m-a cuprins. "Eu chiar nu pot trăi fără ea?!"

Neatenţia şoaptei...

declanşă scâneia dragostei,

care detonează dezastrul vieţii

      Puterea de distrugere a iubirii este la fel de intensă precum pasiunea care se naşte odată cu ea. Însă, iubirea devine perfectă atunci când din dezastrul pe care-l creează se naşte mai multă iubire.

Draw out hate, with hate

Nu am nevoie de un motiv

pentru a-i urî pe cei care mă urăsc

     Intenţia este un impuls care impune subconştientului dorinţa de a crede într-un rezultat, chiar dacă acesta poate fi o simplă reţinere. Dorinţele se pot consuma şi neîmplinite, în regret, dar vor da cu siguranţă viaţă unei doriri mai puternice, care, reprimată, va duce ăn mod ireversibil la o explozie, fie ea şi interioară, nesimţită şi inobservabilă la suprafaţă.

Flori de ciocolată

Imaginea ta

e ceea ce-mi colorează viaţa

    Deşi eram înconjurată de haosul magnific al culorilor ce au prins viaţă din atingerea lui, lumina pătrunzătoare reflectată de sufletul care nu mai părea mort al pânzelor nu a mai putut deveni acel element care să-mi înece atenţia ca în alte dăţi. Precum distingeam culorile şi recunoşteam picturile una câte una în subconştientul meu, fără să le percep adevărata substanţă, muzica trecea pe lângă urechile mele ca briza unei vieţi a cărei existenţă părea foarte depărtată. Tot ce simţeam, doream să absorb şi devenise centrul universului acelui moment era prezenţa lui, graţioasă prin fragilitatea-i, dar care-mi dădea fiori prin forţa cu care-mi înconjurase corpul, figura lui, ce purta acel zâmbet plin de o blândă căldură care se regăsea infinit în strălucirea misterios de vie a privirii lui. Şi în acel moment, pe lângă infinita iubire pe care încercam să i-o transmit din toată fiinţa mea, m-am întrebat: oare eu cum arăt în ochii lui?

Frumuseţea distrugerii

Ne-a hipnotizat

cu perfecţiunea ei

          Aş fi vrut să râd isteric şi fără oprire în faţa flăcărilor care se dezlănţuiau în faţa mea, dar privirile tuturor celor care asistau la acel miracol luminos care avea să devină cenuşă, alături de ochii mei care probabil atunci reflectau o fericire a cărui sursă nici acum nu o înţeleg, erau vrăjite de prezenţa aproape nesimţită şi totuşi atât de înfricoşătoare a unei frumuseţi care se îneca în acea mică apocalipsă. Era atât de frumoasă, cu corpul ei marcat de rănile neiertătoare ale existenţei şi acel zâmbet care ascundea atâtea sentimente imposibil de recunoscut, de la o pasiune sadică şi posesivă de a distruge tot ceea ce iubea doar pentru a se îneca, până la vorbele melodioase şi calme prin care-şi povestea blestemul.

Scattered Girl

Voi trăi veşnic

în amintirile tale

        Atunci când i-am simţit atingerea caldă pe pielea mea, şi i-am putut auzi sângele pulsându-i prin vene, m-am simţit vie. Şi am dat curs acelor cuvinte atât de simple pe care el le înşirase în nopţile în care nu făceam altceva decât să ne privim unul pe celălalt. Sunetul fericirii trecea pe lângă noi, dorind parcă să ne înconjoare şi să ne doboare, şi eu m-am alăturat lui printr-un cântec, zâmbind în timp ce simţeam cum intru în inimile lor. În sufletele celor pe care i-am iubit şi încă îi iubesc, alături de care aş vrea să pot zâmbi şi acum. Voi fi mereu alături de el, şi voi da voce acestor cuvinte pe care el le-a scris pe sufletul meu, acestor dorinţe infinite ale iubirii noastre.

Kanda

       I couldn't say that I felt something when my hand brushed thourgh his hair that first time. It was longer than mine, and much more charming than the old, unchanged, hair of mine which had been just a few minutes ago cut by the running blade of a scythe.

Dearest Girl

You are mine
and mine only

        Obişnuită să-şi îngroape sentimentele în adâncul inimii, ea ajunsese să se înşele prin propriile-i dorinţe. Şi totuşi acum, îşi îngropa simţămintele în ceva cu totul diferit, care nu avea nicio legătură cu acele frământări ale laturii slabe a sufletului ei. Simţindu-i degetele, pornind de la tâmple încet prin părul ei, ca un dans graţios într-o noapte răcoroasă de vară, îşi lăsă uşor capul pe spate şi se afundă în senzaţia plăcută pe care uşoara atingere i-o dădea întregului ei corp. Ar fi vrut să le muşte, acele degete, pentru a fi sigură că acea căldură a lor va fi mereu alături de ea.

Dressed in Red

Niciunul dintre noi

nu-şi poate aminti

       Pardoseala care mereu le reflecta paşii şi uneori le pedepsea deciziile grăbite era acum pictată neatent cu dâre când transparente, când opace, de un roşu sângeriu fără miros. Umbre negre cădeau deasupra şi în urma lor, iar urmele acelui dans indecis care devenise o vânătoare între cei doi încă se mai puteau distinge pe pardoseala rece şi mută. Dorinţele neîmplinite, care le înăbuşeau visele din adâncul sufletelor lor care, neputându-şi înţelege propria putere, o doreau pe cea a partenerului, erau acum ascunse în spatele privirilor ademenitoare urmate de mişcări şi atingeri graţioase. Aerul devenise un element care trecea pe lângă ei cu fiecare adiere a buzelor lor, fără să mai fie nevoie să-i pătrundă, pentru că acum se aveau unul pe celălalt.

First snow

   Dacă în cei o mie de ani ai acestui vis ar fi să ne întâlnim de o mie de ori, iubirea mea ar fi la fel de milenară precum zăpada care a căzut curată peste viaţa ta. Şi, în îmbrăţişarea noastră, care va încălzi pământul şi va topi zăpada, ne vom vedea înconjuraţi de miracolul unei flori înflorite în mijlocul iernii.
Daca nu te-aş fi întâlnit, nu aş fi plâns atât de dorul fericirii.
___________________

SUPER DRIVE

Eşti misterul meu

      În acel moment realiză că existau infinite şi extraordinar de variate metode de a-şi ameţii memoriile. Se aruncă inconştientă în mijlocul mulţimii care se lasa purtată de acelaşi sunet şi se bucură de sentimentul efermer în care virbaţiile podelei o înconjurau. Acum nu îşi mai amintea acele momente în care regretul îi ţipa în inimă, ci doar luminile puternice şi sunetul care prin faptul că i se părea atât de cunoscut devenise îmbătător o făceau să se simtă liberă. Ironic era că ea se alinta cu sunetul iubrii de care voia să scape.

I want to be...

...crushed down

      Ploaia de metal care rănea pământul cu fiecare picătură cădea neîncetat peste o lume care nu mai merita dreptul la viaţă. Se secase pe sine atât de tare şi ajunse la un nivel de distrugere atât de mizerabil încât, acum, viaţa ei se scurgea uşor, însă fără nici o dâră de sânge. Nici sânge care să curgă din rănile ei nu mai avea, iar lacrimile ei aveau să devină propria-i distrugere.

Mr. "Broken Heart"

Tears failed to convey

the regret

      Precum picăturile reci care loveau asfaltul acum colorat de nuanţa unui sfârşit inevitabil, lacrimile lui cădeau încet peste viaţa care, lovită de extazul întunericului, devenise purpurie. Viitorul, care acum nu mai avea nici o şansă să renască, devenise un vis orbitor. Iar trecutul, acel trecut care acum ar trebui să fie cea mai puternică dorinţă a lui, îi trecu prin faţa ochilor în doar o secundă, şi se opri la acel zâmbet trist.

Sfârşiturile nefericite vor fi întotdeauna inevitabile

I want to ravage...wrong, rock with you

     Şi această regină a regatului Parapluto, după ce a fost înşelată şi trădată într-un mod mizerabil de inocent de partenera cu care conducea cu cruzimea ceştii de ceai regatul, a decis să-i ignore total prezenţa acesteia. Partenera a decis să-şi urmeze adevăratul vis şi să-şi deschidă o casă din turtă dulce, unde să vândă cu un zâmbet larg pe faţă acea otravă pe care oamenii de rând o numeau "dulciuri". 

     Într-o zi însă, regina cu părul de culoarea vatei de zahăr a ieşit la plimbare înconjurată de nişte păsări mici şi colorate, singurele fiinţe pe care le agrea, pentru că îi cântau frumos în fiecare dimineaţă. Regina credea că cine nu e în stare să-i cânte frumos de dimineaţă, nu are valoare. Din nefericire, singura persoană capabilă de acest lucru era partenera care acum distribuia sfânta dulce otravă prin regat, rugându-se ca dulciurile care implorau iertare să ajungă şi frumoasa regină. 

     Această puternică dorinţă a ei i-a adus însă sfârşitul iubitei conducătoare: într-o zi partenera făcea entuziasmată nişte clătite cât se poate de normale, când însă, jucându-se cu una dintre ele în tigaie, clătita alunecă, zbură cu o dorinţă imensă de libertate spre fereastra deschisă şi, trecând printr-un câmp magic care o făcu de un miliard de ori mai mare, pică fix peste frumoasa regină care, când sesiză că cerul se întunecă şi miroase a clătite, tot ce putu spune fusese un „Gah…!”.

Dedicat lui Misaki.

Cine e Misaki?

"Tu asta, de pe Parapluto cu părul lung, rozaliu aşa şi ondulat, cu genele lungi, c-o fustă frilly ce culoare vrei tu, d'aia din tul, cu your big and amazingly beautiful chest, cu degetele lungi şi cu o cană d'aia de ceai superbă în mână şi cu o figură de genul "madmoiselle, how could you have ever even thought about being superior to me?"

Ţipând în ploaie

"N-am nevoie de viitor,

vreau să rămân în trecut"

        Eşecul trecutului îi tăiase speranţa încet, odată cu visele pe care nu mai avea sens să şi le împlinească. Cerul părea să nu înţeleagă alegerea ei, şi acum îşi lăsa peste lumea care pentru ea devenise o cuşcă, lacrimile reci care îi tăiau sufletul cu fiecare atingere. Realitatea avea să devină vis.

Rolling the scar lemon

Oare de cât timp

ne cunoşteam noi?

        Înconjurat de aerul studioului de înregistrări care cu puţin timp înainte fusese încărcat cu un miros fin de tutun, Kishō privea relativ nepăsător, dar totuşi cu nişte aşteptări, telefonul care se afla în mâna lui. Era conştient că se minţea pe sine atunci când îşi spunea că nu aşteaptă uneori, cu un entuziasm relativ ridicat, acele apeluri venite de pe cealaltă parte a globului. Pierdut în gânduri, acum respira uşor după ce ultima melodie pe care o repetase împreună cu trupa îl făcuse să simtă cum, din cauza acelui sentiment ciudat de extatic pe care-l avea când cânta acele melodii presărate cu versurile lui, devenise obosit. Când, într-o clipă, îşi întoarse ochii, care până atunci priviseră pierduţi tavanul, ecranul telefonului se aprinse şi acel ton de apel la fel de extatic precum melodiile lui răsună în cameră.

Dans sângeriu

Conştiinţa îi era înecată

de o dorinţă imposibilă

     Sub strălucirea falsă a luminilor artificiale, paşii ei deveneau lini numai pentru că erau purtaţi în braţele şi cu zâmbetul acelei persoane cu ochi amari. Sub podeaua de sticlă care vibra atinsă de sunetul tocurilor celor două fete care în mişcarea lor se asemănau cu două adieri de vânt, apa care părea amestecată cu sânge din cauza luminilor sângerii se unduia în valuri mici. Dansul lor armonios de nebun continua în timp ce luminile se spărgeau una după alta, doar pentru a reveni la strălucirea lor din nou.