Taishou Mebiusline

      Tânărul Hiiragi Kyouichirou îşi părăseşte satul natal pentru a studia la universitatea din Tokyo. Acesta este fiul cel mai mare al familiei care administrează şi conduce satul său, astfel că acesta are sarcina de a moşteni această ocupaţie, motiv pentru care este trimis de părinţi la studii. La plecare, lui Kyouichirou i se încredinţează o katana sacră a familiei, iar tatăl său îi spune că, în funcţie de corectitudinea din punct de vedere moral a acţiunilor acestuia, katana îl va proteja sau îl va blestema. Acesta ajunge în maiestoasa capitală, pregătit fiind să întâmpine orice soartă i s-ar pune în cale şi să-şi proteje principiile. El nu are însă nicio idee că "soarta" îi va aduce nişte experienţe cu totul extraordinare.

Ikki III

イッキ III

 

     ...scuze, aşa e. Chiar ai fost îngrijorată. Ah...poate ar fi fost mai bine dacă ţi-aş şi spus eu mai mult. Că te iubesc, doar pe tine. M-am panicat, când mi-am dat seama că mai e doar o lună şi tu te depărtezi iarăşi deşi credeam că ai început să te apropii de mine. Deşi îţi spusesem de multe ori să fii atentă în legătură cu fetele din jur, ai devenit dintr-o dată fără apărare. Probabil din cauza asta, am ajuns să fim deranjaţi de ele. ...m-am panicat foarte tare, îmi pare rău. Cel care te-a îngrijorat cel mai tare am fost eu... Să ştii, eu te iubesc. Ştiu că am fost şi rece cu tine, dar toate astea au fost pentru ca tu să nu păţeşti ceva. Dar, n-am să mai fac asta. Am să-ţi spun în fiecare zi că te iubesc, încât să nu conteze dacă-ţi vei mai pierde amintirile încă o dată.

Ikki II

イッキ II

       "...Azi se termină şi luna august. Înţeleg şi fără să te întreb, decizia la care tu ai ajuns. Deşi e păcat, se pare că nu te-am putut face să mă priveşti. ...aah, nici măcar cuvintele pe care ar trebui să le spun acum nu-mi vin. Să deveni prieteni acum ar fi prostesc, şi chiar dacă încerc în continuare, pare inutil. ...ce ar mai trebui să spun. ...în orice caz, hai să ne despărţim. Ce amuzant. Nici nu prea am fost conştient că am fost împreună cu tine în relaţia asta. ...aşa că, ne mai vedem. Rămâi cu bine."

'Till the last moment

When we revive

from our regrets

      Până în ultimul moment...voi fi alături de tine. Îţi voi zâmbi cu toată căldura pe care o voi găsi în inima mea, cu fiecare scânteie a sufletului meu arzând. Te voi privi cu hotărâre şi cu un anume regret, poate cu tristeţe sau pur şi simplu cu calmul adus de o decizie sigură. Totul depinde de tine. Dacă acea căldură din sufletul meu te va îmbrăţişa şi te va preţui, sau te va arde, hrănindu-se din ţipetele tale. Dacă te voi privi cu bucurie în fiecare zi, ca pe ceva preţios, ca pe cineva pe care vreau să-l văd zâmbind, al cărui zâmbet mă face şi pe mine fericită, sau dacă în adâncul ochilor mei nu vei găsi nicio urmă de regret, decât probabil o milă din aceea scârboasă în urma căreia se află sentimentul de superioritate.

Reconnecting with DMMd

a.k.a ramblings of a fangirl

...or more likely just some playthrough

      Probabil că intensitatea sentimentelor determină tăria cu care acestea se înrădăcinează în sufletul nostru şi le face cu adevărat importante, semnificative. Şi probabil că impresia pe care acestea o lasă în urmă, gustul final al unei senzaţii, este ceea ce le face să dureze, să rămână arzând la fel de puternice în inima omului. Dar ce se întâmplă când această flacără e hrănită din ce în ce mai mult?

DRAMAtical Murder

       Undeva în viitorul îndepărtat, pe insula Midorijima din sud-estul Japoniei, s-a dezvoltat "Platinum Jail", un district extravagant dedicat distracţiei şi plăcerilor, echipat cu tehnologia de ultimă oră. Acesta ocupă o treime din insulă, o altă treime fiind rămăşiţele aşezărilor originale, "Kyuujuuminku", adică Districtul Vechilor Rezidenţi, iar ultima treime fiind reprezentată de vegetaţie şi faună. Traiul în Kyuujuuminku este mult mai prost comparativ cu Platinum Jail, dar rezidenţii trăiesc în pace. Tinerele generaţii obişnuiau să se organizeze în echipe şi să joace un joc de stradă numit Ribsteez, însă recent apărutul joc virtual "Rhyme" a devenit mult mai popular, astfel că echipele de, prescurat, Rib, încep să-şi piardă membrii. Într-un oraş în care aceste două activităţi domină, tânărul Aoba, care nu practică nici Rib, nici Rhyme, trăieşte în pace alături de bunica lui, Tae. Însă el nici nu-şi imaginează că aceste dureri de cap pe care el le are de ani de zile vor fi cauza începutului unei schimbări radicale.

Ikki I

イッキ I

"Doar putem să fim numai noi doi, singuri. Haide să ne aşezăm acolo."
"Aaamm...eşti prea aproape."
"Eh...? Şi cu toate astea eu mă abţineam. În mod normal, chiar şi în cel mai rău caz, măcar umărul l-aş îmbrăţişa. Şi totuşi, dacă tu nu-mi interzici, aş putea face orice aici. Doar suntem numai noi doi. În timp ce artificiile se ridică, nimeni nu se va uita pe acoperişul clădirii. ...Eh? Ce, devii precaută? Haa, acum e târziu. Dacă vrei să mă eviţi, ar trebui să o faci înainte să ajungem singuri într-un loc întunecat. ...dar, dacă nu vrei, nici măcar să ne ţinem de mână, nici măcar să stăm ghemuiţi unul lângă altul, atunci chiar acum dă-mi drumul şi fugi.Deşi par calm, să ştii că mă lupt cu propriia-mi raţiune. Intenţionez să nu fac nimic, dar nu pot promite cu siguranţă. ...şi totuşi n-am să fac nimic. Nu vreau să mă urăşti şi, surprinzător, sunt mulţumit cu atât. Oare de ce. Surprinzător, doar pentru că stau alături de tine...nnn...cum să spun, probabil sunt...foarte fericit.
...Îţi simt parfumul. Mâna ta, e fină. Pentru că am venit fugind, e foarte caldă. Pentru că stăm ghemuiţi unul lângă altul, mă simt calm. Aşa că, adunând toate astea...surprinzător, sunt mulţumit. Nu e rău.
Şi, tu? Dacă nu fugi, înseamnă că, cel puţin acum, pot să cred că nu mă refuzi? Dar mai mult? Încă nu mă laşi să te sărut...? A, eşti emoţionată? Mâna, îţi tremură.
...Haai, spune ceva."

Shin IV

シン IV

"..........
De mult am vrut să fac asta. Nu glumesc, să ştii. Să am în faţă femeia iubită şi să nu pot pune mâna pe ea, nu-i prea crud? Mă gândeam să aştept până-ţi revin amintirile, dar am renunţat! Nu voi aştepta după ceva care nici măcar nu ştiu când va veni! Continuând să aştept, dacă tu ţi-ai fi revenit la a mă vedea doar ca un frate, ce-aş fi făcut? Chinul acelor trei luni s-ar fi dus de râpă. ...Să ştii că te voi face să te emoţionezi. Să palpitezi din nou neştiind când te voi săruta, e cel mai bine."

Shin III

シン III

 

"Tu eşti criminalul?"
"Nu? Eu nu sunt "criminalul" de care vorbiţi voooi. Daaacă ai fi murit atunci când erai inconştientă, totul s-ar fi terminat fără atâta suferinţă şi durere. Haahahaha...ahh "criminal", ziici...Shin ăla, se pare că a fost destul de precaut în legătură cu el. Toaaată atenţia i-a fost luată de el, încât nici n-a visat că a chemat adevăratul ucigaş. Eei bine, condoleanţe. Şi lui...dar şi mie. Deci, timpul să ne spunem adio."

Shin II

シン II

     "Ştii, a doua oară când m-a luat poliţia, m-am gândit serios că pot să-ţi dau drumul. Tu deja uitaseşi că te-ai îndrăgostit de mine, iar timpul petrecut în copilărie era şters. Aşa că, pentru a nu-ţi cauza probleme...pentru a nu te lăsa să te îngrijorezi...m-am gândit că pot să-ţi dau drumul. Dacă tu, în acest stadiu nou, te-ai îndrăgosti de altcineva, nu ar mai fi nimic de făcut. ...Dar, e inutil. Nu pot să te las, îmi pare rău.
Eu, ştii, am crezut că tu şi cu Toma sunteţi alături de mine pentru că suntem prieteni din copilărie. Nu mi-a trecut prin minte că m-aţi plăcea pe mine ca şi persoană. Tu ai fost mereu alături de mine, aşa că atunci când ai ajuns să mă priveşti ca pe un bărbat şi nu ca pe familie, am crezut că aşa e bine. Dar, ţi-ai pierdut amintirile, inclusiv cele ale momentelor petrecute împreună cu mine...
Idea că tu ai putea să pleci mă speria foarte tare. Şi totuşi, tu ai rămas alături de mine. Ai avut încredere în mine. Pff, cum să spun, ai avut mare tupeu să rămâi alături de tipul care şi-ar fi putut împinge iubita într-o prăpastie.
Tu cred că eşti uneori, uimitoare. Când am fost la primul tău live, îmi pare rău, dar sincer am cred că n-ai talent. Aşa că am zis lucruri dure ca să te fac să renunţi. Dacă nu aveai de gând să renunţi, ar fi trebuit să depui un efort frenetic pentru a continua. Dar anul viitor...tu păreai a fii altă persoană. Pe tine, cea pe care n-o percepeam decât ca pe un prieten din copilărie...te-am considerat pentru prima dată frumoasă. Deşi-ţi cunoşteam prea bine laturile patetice, stupide, am fost fascinat. ...ca şi cum, m-ai lovit în adâncul inimii. Mi-am spus, chiar te-ai străduit. După ce live-ul s-a terminat, ai venit la mine fiind toată un zâmbet. "Cum a fost?", cu o figură plină de încredere. N-am spus decât chestii simple precum "se vede că te-ai străduit", ca un idiot. Dar tu, doar din cauza acelor cuvinte ale mele, te-ai bucurat foarte tare. Mi-ai spus că totul se datorează faptului că te-am tratat dur. "Mulţumesc", mi-ai zis. Am crezut că am pierdut. A fost prima dată când am crezut că nu pot câştiga în faţa cuiva. Şi mai ales, acea persoană erai tu. Defapt, înţeleg că eşti apreciată de cei din jur. Că eşti deşteaptă, muncitoare şi serioasă. Dar tu te străduieşti pentru a fi aşa, când defapt ai destule momente în care eşti idioată. Să ştii, eu îmi dau seama. Chiar dacă nu te străduieşti ca să o arăţi, ştiu că eşti o persoană uimitoare. Aşa că, doar atunci când eşti cu mine, poţi să fii tu cea cu laturile tale idioate. Şi atunci când eşti stupidă, şi atunci când dai tot ce poţi, eu te voi proteja.
Pentru că voi deveni un bărbat care nu te va face de ruşine.
...deşi mi-e frică.

Hei, cântă-mi un cântec.
Orice, ceea ce-ţi aminteşti tu acum."

Shin I

シン I

"Uite tu, când eu îmi cer scuze, spui aceleaşi lucruri. Chiar dacă ţi-ai pierdut amintirile."

"Te cred."
"...aşa deci, mulţumesc. Şi totuşi, ce ar trebui să facem dacă eu sunt salvat de cuvintele tale, deşi tu te afli într-o poziţie mult mai îngrijorătoare. Nu-ţi face griji, tot ce am spus a fost adevărat.
...Îmi pare rău. Era şi timpul să-ţi spun eu însumi. Ai auzit tot felul de lucruri de la alţii şi te-ai îngrijorat. ...haa... Când încerc să vorbesc despre acea zi, îmi amintesc lucruri neplăcute.
Ţipătul tău când ai căzut, imposibila lungime a timpului în care aşteptam ca cei care te căutau să se întoarcă. Sau momentul în care te-au cărat fiind plină de sânge, sau perioada în care, fără să mi se spună nimic despre condiţia ta, am fost interogat.
Atunci când te-au cărat, aveai gâtul adânc tăiat, părea că sângerează foarte tare. Faptul că ai rămas doar cu răni minore a fost o întâmplare. Dacă ai fi fost găsită mai târziu, viaţa ta ar fi fost în risc, aşa mi s-a spus mai târziu.
Ar fi fost posibil ca eu să te las să mori. Nu-mi pot ierta incompetenţa. Nu am putut să fac nimic. Deşi erai chiar în faţa ochilor mei, deşi cu câteva secunde înainte îţi prinsesem braţul..."

AMNESIA : Introducere

"Păăi, sunt doar un spirit blocat în subconştientul tău printr-o întâmplare ciudată..."

«Aaah! Unde mă aflu?! Tu cine eşti?!»...cam aşa aş fi crezut că ai să răspunzi, dar poate că pe lângă amintirile tale, ţi-ai pierdut şi personalitatea...?

Eu sunt Orion, un spirit venit dintr-o lume diferită. Am avut nişte treabă în lumea oamenilor, însă pe drum m-am lovit de spiritul tău. Nici eu nu ştiu de ce, dar dintr-o anumită cauză, acum sunt blocat înăuntrul inimii tale. Iar tu, din cauza şocului, ţi-ai pierdut cunoştinţa. E cam greu să spun asta, dar...se pare că în acelaşi timp şi amintirile tale şi-au luat zborul...heehee...am făcut-o şi pe asta! Îmi pare sincer rău, aşa că pentru a-ţi readuce amintirile, sunt dispus să fac orice! Nu înţeleg prea bine...dar probabil că prezenţa mea a înlocuit amintirile tale. «Aşa că hai să lucrăm împreună pentru a-ţi recupera amintirile!»...aş vrea să spun, dar există câteva probleme. Eu nu pot interacţiona cu lumea umană, până la urmă oricine în afară de tine nu mă poate auzi sau vedea. Am spus că am să fac orice...dar se pare că pot doar să te încurajez. Dar totuşi, e mai bine decât să fii singură! Şi totuşi, dacă rămânem în spaţiul ăsta interdimensional, nu putem face nimic, aşa că hai să ne întoarcem în lumea ta. Universul este creat din dimensiuni paralele, astfel că oricare dintre ele poate fi a ta, pentru că persoana ta există în toate. Dar, dacă nu ai amintiri...ar trebui să fii atentă! Nu putem ştii în cine poţi avea încredere, aşa că ar fi mai bine să păstrăm faptul că nu ai amintiri secret. Acum, închide ochii şi imaginează-ţi, simte lumea din care tu, existenţă unică în acea dimensiune, crezi că provii."

Lumea de Inimă

Lumea de Pică

Lumea de Treflă

Lumea de Romb

Minciunile primăverii

Nimic nu e mai real

decât o minciună.

     Nimic nu e mai crud decât să ţi se dea impresia că poţi avea ceva ce nu va fi niciodată al tău. Mereu am preferat cruzimea adevărului decât farmecul aparent şi efemer al minciunii. Privind soarele care străluceşte probabil aşa cum ar trebui s-o facă în această perioadă, ştiind că în spatele razelor lui se află aerul aproape îngheţat şi briza scârbos de puternică a vântului iernii, mă gândesc, oare aparenţele au devenit ceva de trebuie tratat ca şi parte a esenţei? Atunci lumea ar fi plină de mincinoşi.

Cântecul imaginilor

Îmi umple simţurile

cu milioane de culori

       Probabil că viaţa s-ar putea asemăna cu o pictură, sau mai bine zis cu procesul creării unei picturi. Pânza albă, care, până ajunge să reflecte lumina caldă a culorilor armonizate într-o construcţie care nu trebuie neapărat să aibă sens, poate fi acoperită de lacune conturate monocrom sau de pete, linii şi umbre care o vor aparent distruge. Rezultatul probabil că nu va mai fi ceva perfect, însă munca, atenţia şi timpul investite vor crea o piesă care va străluci mai frumos decât orice frumuseţe imposibilă a perfecţiunii.

Nihongo★Hajimemashita

Nu, nu e

Kamisama...

        De când am intrat în contact cu latura mai bine cunoscută de către străini a divertismentului japonez (adică anime-urile), a fost inevitabil să nu afecteze faptul că nu cunosc într-un mod solid, cursiv, limba. Aşa că astăzi mi-am pierdut timpul [eu nu-mi pierd timpul decât atunci când dorm sau ascult muzică bună] într-o călătorie spre adâncurile acestei limbi.

X-NOTE

Când adevărul te poate duce

la o moarte curdă.

     Essi este o fată relativ obişnuită, deşi are nişte puteri neobişnuite: poate să controleze sau să afecteze mediul înconjurător doar cu puterea minţii ei. Când un băiat pe nume Yuon o solicită pentru a organiza nişte evenimente ciudate legate de moartea tatălui lui şi de moarte mamei lui Essi, fata este înscrisă în institutul Xen şi începe să-şi antreneze puterile. Va reuşi ea oare să descopere adevărul, în acest drum al vieţii plin de necunoscut? Nu. Şi na'vă spoiler. >:) Bine, nu chiar spoiler. Jucaţi-vă şi vă veţi da seama.

Gotta get 'em all!

It's MEN, men, I'm telling you,

not pokemons!

         Fiecare fată are nevoie de doza ei de sirop. That reminds me of Kata. Acum, fiecare alege cât de intensă şi reală vrea să-i fie doza. Şi când ai de ales, de ce să alegi? I-ai pe toţi! Numai să nu te împiedici şi să rămâi singură.