În cinstea slăbiciunii

Aparent,

nu există un inamic mai puternic

decât dorinţele mele

      Am ajuns să mă întreb dacă nu cumva îmi aduc suferinţa sigură, pentru că nu pot să dau vina pe nimeni altceva. Mi-e scârbă să o fac, defapt a ajuns să-mi fie scârbă de atât de multe lucruri încât lumea pe care eu o văd a ajuns dezgustătoare. Şi, precum ploaia care la început mă răcorea cu atingerea ei delicată, doar pentru ca în final să-mi taie simţirile cu picăturile care îmi păreau a fi nişte gloanţe, am ajuns să distrug tot ceea ce ar fi trebuit să preţuiesc.

AQUARION EVOL

Sau legenda pasională

a apogeului clişeicului.

        Aquarion Evol începe cu câtecul piţigăiat al unei fantome, care va aduce faţă în faţă privirile a doi adolescenţi. El, în disperarea de a-şi păzi virginitatea, ameninţată puternic de fata vrăjită de aerul de ratat pe care tânărul îl emana, va prinde aripi luminoase şi va zbura către cerul gol. Însă acolo se va lovi de un alt tânăr, mult mai experimentat decât zburătorul nostru, dornic de a fura virginitatea nu numai fetei, ci şi zburătorului. Înconjuraţi de mormane de fier, aceştia vor avea un orgasm sălbatic, dar în final tot virgini vor rămâne.

            Mhhmhh...Trebuia să fac mişto de AQUARION, TREBUIA! Let's get serious:

         DEAVA, sau Academia Aquaria există pentru a antrena tineri cu puteri speciale care vor pilota Aquaria, roboţi formaţi prin unirea unor nave numite vectori, unire în care chiar sufletele piloţilor se conectează pentru a scoate la lumină o putere superbă. În DEAVA, băieţii şi fetele îşi desfăşoară activităţile separat, nefiindu-le permis să comunice. 

      Amata Sora şi Mikono Suzushiro se întâlnesc într-un cinematograf în care rula filmul care spunea o legendă veche de 12000 de ani, "Skies of Aquaria". Un atac al the "Abductors", invadatori care veneau pe Pământ de pe planeta Altea, îl pune pe Amata în situaţia de a pilota un Aquaria. Alături de Mikono reuşesc să învingă inamicul, deşi nu aveau nici o experienţă anterioară în a pilota Aquaria. În urma luptei cu sălbaticul inamic, zidul care despărţea căminele feteleor de cele ale băieţilor din Academia Aquaria este spart.

FANTASISTA

さっきまでの雨が

嘘のように消える

      Vălul întunericului se ridică, iar odată cu lumina care inundă cameră reflexia mea apare în oglinda grandioasă, făcându-mă să gândesc cu narcisism cât de frumoasă sunt. Totuşi, atunci când ies sub lumina soarelui care mă arde, văd că sunt doar un fragment superb din această lume plină de frumuseţe. Ajung să iubesc această lume pentru că în ea există oamenii care mă fac în fiecare zi să-mi uit suferinţa. Ploaia care acum câteva secunde cădea, acum dispare precum o minciună. Aş vrea să-i iau de mâini şi să zburăm departe, cu zâmbetele noastre tâmpite pe feţe, pentru ca apoi să dansăm graţios pe fundalul iubirii noastre nebune. Totul se umple de lumină, lumină caldă care nu mă mai arde sau orbeşte, doar pentru ca în final să ne spunem adio. Dar atunci când începe o nouă zi, ecoul amintirilor frumoase ne aduce din nou împreună. Doar pentru a fi purtaţi departe, alături de visele noastre, spre o viaţă mai frumoasă.

Culoarea minciunilor

Fiecare zi mă face

să vreau să-mi schimb viaţa

       Secundele trec ca o pedeapsă nesfârşită, iar eu zâmbesc ironic figurilor care mă privesc de pe hârtia veche. Amintindu-mi de lacrimile amare pe care le-am vărsat, mă doare când mă gândesc că n-am cum să opresc această suferinţă. Nu o voi opri, o voi distruge cu silă şi îmi voi trăi viitorul liberă, fără să trebuiască să suport cuvinte amare şi minciuni. Suferinţa asta...simt cum mă face mai puternică.

GRANRODEO - ウソノイロ (Uso no Iro)

Sexy Women and The Heat

"Ce frumoase sunteţi...!"

"Soshite omae wa hontou ni busai."

        Prin minte îmi fulgerase scurta idee că aş putea s-o sun, pentru că nu mai vorbisem de ciudat de mult timp. Acel ceva care ne ţinea despărţite era ceva inevitabil şi împotrivă căruia nu puteam acţiona, aşa că alesesem să mă împac cu ideea şi zilele singuratice. Şi totuşi, nu puteam să nu mă gândesc la ea. Frumos a fost că eu n-am fost singura care se gândea: "Mi-e un dor din ăla nebun de tine". And so my heart was melted. Because of the heat, of course *i'm such a tsundere*.

"Să ne trăim viaţa"...

...înconjuraţi de sunetul dragostei

     Mi-am regăsit libertatea atunci când mi-am pierdut copilăria, şi am întins braţele larg, ca să prind acel sentiment feeric care plutea în aer. Ploaia caldă şi rară a verii m-a atins blând şi remuşcările iubitei mele au dispărut odată cu ziua care se stinsese de mult. Am ales să ignor moartea din faţa mea şi am zâmbit ca o nebună prin ploaia nopţii atunci când ea mi-a spus acel îndemn atât de adevărat. 

GRANRODEO - 恋音 (Koi Oto)

Biatch, pletosu' te salută!

Sau cronicile unei zile

cu Pachinko

        Când două minţi malefice cooperează, lumea nu poate să facă altceva decât să explodeze. Odată cu căldura verii care ne topeşte simţurile, vine peste noi cu putere acea sete de viaţă care te face să ieşi pe stradă şi să urli. Sau...să-i faci pe alţii să rule. Rage is ruling.

Un pas în spate

Alergau împreună

pe linia subţire a destinului

      Lăsând în urmă regretele, ar fi vrut să deschidă o poartă către un univers luminos care să fie numai al lor, dar viitorul avea să-i arunce într-o altă înecătoare fericire. Strălucirea nopţii şi urmele zâmbetului ei îi făceau să viseze, şi, pentru o secundă, fiecare se lăsă hipnotizat de silueta care părea ca o zeiţă dintr-o lume desenată cu note muzicale. Iar ea, fiinţa care-şi dorea numai singurătate, se afla acum prinsă în mijlocul unor priviri ascunse.

Mirai Nikki

DEAD END.

     Amano Yukiteru este un băiat singuratic, care preferă să observe lumea decât să interacţioneze cu ea. El ţine un jurnal în telefon lui în care relatează lucrurile pe care le observă în jurul lui şi comunică doar cu prietenul lui imaginar, Desu Ex Machina, zeul timpului şi spaţiului. Totuşi, Yuki află mai târziu că Deus nu este doar un fragment al imaginaţiei lui, ci un zeu adevărat care-l va implica pe Yuki într-o joc al supravieţuirii. Concurenţii acestui joc posedă fiecare un jurnal care le prezice viitorul, fiecare jurnal având abilităţi speciale, care conferă posesorului atât avantaje, cât şi dezavantaje. Obligat să se lupte contra altor 11 inamici, să omoare pentru a nu fi omorât, Yukiteru are doar 90 de zile pentru a supravieţui, devenind astfel zeul timpului şi spaţiului.

Nu mă trezi

Uită-mă

şi lasă-mă să ard

     Sunetele din fundal mă fac să tresar, şi aş vrea să ţip cu scrâbă şi să le spun că m-am săturat să-i aud mereu pe fundalul disperării mele, când ei îmi spun mereu să tac. Am decis de mult că voi tăcea, o voi face pentru mine şi pentru a-mi fi mie bine, dar e mult prea greu. Mă doare, ca şi cum cineva şi-ar înfige cuţitul urii în inima şi ar trage-o, ar face-o bucăţi şi m-ar privi sadic cum eu stau să mi-o culeg. Mă droghez cu acele momente în care sunt atât de distrusă încât simt cum sufletul meu ar vrea să-şi ia zborul, dar nu poate, pentru că sfârşitul suferinţei e departe. Nu mă droghez, înghit.

Survival [in Hogwarts]

Visele mele ajung să se împlinească

în cele mai ciudate moduri

        Există momente în care speranţa mea se evaporă şi nu-mi pot imagina altceva decât un viitor acru în care dorinţele mele sunt cenuşă. Pentru o secundă mă sperii, iar mintea îmi este îngheţată de ideea disperări, dar îmi aduc aminte că nu sunt sigură şi astfel pot zâmbi. Am ajuns să-mi dau seama cât de egoistă sunt şi ajung să cred că am devenit dezgustătoare, dar dacă aş renunţa la acest egoism al meu...oare ce mi-am rămâne?

Sub cerul distrus...

...vreau să dansez,

purtată de braţele tale.

       Ar fi vrut să verse lacrimi amare în acel moment, dar căldura zâmbetului lui melancolic şi focul din ochii lui o făcea să se simtă pierdută, şi îi dădea o fericire pe care ştia că o va simţi toată viaţa. Lăsând în urmă regretele, alerga cu paşi repezi, ţinându-şi iubitul strâns de mână, către un viitor care, chiar dacă avea să le aducă numai suferinţă, măcar îi va găsi împreună. În urma lor, pădurea ardea acum singură, doar ca să stingă în cenuşă orice urmă a lumii în care fuseseră fericiţi.

Animal de Noapte

"Ploaia care acum câteva momente

lovea pământul, 

acum dispare ca o minciună."

      Pentru mine, ziua începe când mă trezesc şi se termină când mă culc, indiferent de oră. Nu credeam că voi ajunge să mă văd atât de dezorganizată, şi totuşi atât de fericită. Timpul pare să fie aici doar pentru a-mi sufoca universul, iar atunci când uit şi nici nu trebuie să ştiu ce zi sau oră e, mă simt pierdută într-o lume care-mi dă liberatate. Sunt o fiinţă minunată, pământul ar trebuie să fie recunoscător că exist.

Trespassing

"I don't wanna miss 

a second with you"

        Vibraţia contiuă a extazului în care mă înecam m-a făcut să privesc lumea printr-o lumină care ajunse să mă orbească. Târându-mi tocurile prin mulţimea plină de viaţă, un strigăt nebun şi o atingere scurtă m-a trezit. Am văzut lumea, şi mi s-a părut frumoasă, împodobită cu defectele ei. Am simţit iubirea din acea atingere, şi am ajuns să regret că am alungat-o; fericirea mea s-a stins şi am învinat din cenuşă doar pentru a o lua de la capăt.

Miyano Mamoru

"Baka ja nai no?"

The baka is here

to make us all smile and melt.

       Aş putea spune că nu am de ce să-i invidiez pe cei care-şi despică personalitatea, prezentându-se oamenilor diferiţi în moduri diferite. Pentru că asta fac şi eu, mulţi alţi oamenii, unii fără să fie conştienţi de asta. Şi asta o fac şi seiyuu. Astăzi, de ziua lui, îl celebrăm pe hilarul Miyano Mamoru, care, prin vocea lui, ne-a arătat toate laturile lui. Sau, cine ştie, poate doar şi-a făcut treaba...într-un mod epic, în orice caz.

Kore wa Zombie Desu ka?

"Sunt un începător

în ale amorului!"

         Aikawa Ayumu este un licean care într-o zi va fi omorât de un criminal, doar pentru a fi înviat ca şi zombie de necromanta Eucliwood Hellscythe. Atunci când Ayumu se întâlneşte cu o mahou shoujo [fată magică] numită Haruna şi o privează neintenţionat pe aceasta de puterea ei magică, el se găseşte obligat să lupte împotriva sistemului anti mahou shojo numit „megalo” în locul ei.

Dragoste de Ciocolată

Am rămas în urma

sentimentelor mele

        Privesc ciocolata de lângă mine şi mi se face rău când mă gândesc la gustul ei mult prea dulce. Poate c-am putea compara dragostea cu gustul ciocolăţii: la început îţi topeşte simţurile, apoi te obişnuieşti cu gustul, şi după mai multe înghiţituri începe să ţi se pară insuportabilă. Cel puţin aşa mi se întâmplă mie, în ambele cazuri.

Endless Story

泣かないで

優しさと強さは違うよねえ。

 

        Încerc să mă consolez spunându-mi că nu mă distrug singură. Mi se aruncă cuvinte care, chiar dacă ştiu că sunt spuse fără a fi gândite, tot mă rănesc, apoi devin confuză când totul se termină cu o declaraţie de dragoste. Libertatea şi visele pe care le vreau îmi vor aduce distrugere. Şi, lucrul de care mă tem cel mai tare este o viaţă monotonă.

NANA THE MOVIEs

Nee, Nana,

îmi aminteşti întâlnirea noastră?

       În acea vară aş putea spune că am rămas cu nişte amintiri, nu neapărat frumoase, ci unice. O ţineam de mână atunci când ea era speriată şi zâmbeam în întuneric, amintindu-mi de nebunia din "Hotel Cişmigiu". "Nana" mi-a lăsat în urmă multe dorinţe, care s-au stins odată cu sfârşitul acelei veri. Ştiam că atunci când nu vom mai fi obligaţi să ne vedem, vom uita unii de alţii. Şi totuşi simt că nu ne-am depărtat.

       "Nana" este povestea a două fete, numite amândouă Nana, care se întâlnesc într-un tren spre Tokyo, într-o zi de iarnă. Fiecare are trecutul ei unic în spate, dar viitorul le va îmbrăţişa împreună. O capodoperă de anime pe care nu ştiu de ce [fish] n-am menţionat-o prin blogul ăsta.

Maniac [not Music] Again

Momentul în care vreau să mă

simt ca un maniac

       Soarele îşi continuă jocul infinit cu norii, iar eu îmi continuu lupta zilnică cu propria-mi nemulţumire. Îmi fac planuri în viitorul apropriat, deşi ştiu că există acea groaznică situaţie în care soarta le-ar putea şoptii la ureche celor de care depinde acest viitor că eu merit o palmă, şi nu fericire. Şi, când ascult acea melodie superbă şi-mi imaginez cum cineva loveşte clapele pianului pe care eu îl aud, simt covorul din camera mea sub picioare în timp ce mă mişc cu simpla dorinţă de a-mi lua zborul. Dar geamurile mele au gratii, şi trandafirii fără miros pe care i-a primit mama şi care au ajuns în camera mea, deşi erau frumoşi, bineînţeles că s-au ofilit.