Sentimentul pe care nu-l înţeleg,
mă întreb oare ei l-au trăit vreodată?
El nu mi-ar răspunde, iar ea sigur ar minţi.
Dance the night away...Nu că în acea noapte am fi dormit. Nebunia vieţii ne lovise din plin, sau poate aşa aş fi vrut să cred. Zgomotul unei uşi mă trezise, doar ca să văd fumul secat de viaţă şi să simt mirosul înţepător al ţigării care mi se părea prea tare. Silueta lui melancolică şi îndepărtată îmi amintise că eşuasem în ale amorului, dar reuşisem să mă îndrăgostesc. Atunci însă eram prea ocupă să neg iubirea cu mândria mea, astfel că nu mi-am dat seama.
Iar ea, curva mea, care nici nu ştiu dacă se bucura de mirosul aşternuturilor şi de scârţâitul groaznic al patului, făcuse lumină în cameră odată cu melodia aia. Melodia aia veche, alterată şi care nu se potrivea deloc sentimentelor noastre în acel moment. În acel moment m-am întrebat "eu ce caut aici?"
Ironic e că acum, nici dacă aş vrea, n-aş putea să reînvii momentul acela scurt şi simplu. Vorbele pe care l-am spus atunci s-au dus odată cu fumul de la ţigara lui, doar melodia şi figura lor a rămas, poate la fel ca înainte. Eu m-am înecat în amorul meu neîmplinit, el a dispărut de mult în spatele acelei lumini care pe mine nu mă fascina, iar ea s-a schimbat prin simplul fapt că a rămas aceeaşi.
Încă o dată, eu ce căutam acolo?
Şi totuşi el, care o ţinea pe ea în braţe, ar fi trebuit să mi se pară romantic?
Oooh Doamne, încă mai am pozele de atunci.
PAINFUL FACEPALM.
