Draw out hate, with hate

Nu am nevoie de un motiv

pentru a-i urî pe cei care mă urăsc

     Intenţia este un impuls care impune subconştientului dorinţa de a crede într-un rezultat, chiar dacă acesta poate fi o simplă reţinere. Dorinţele se pot consuma şi neîmplinite, în regret, dar vor da cu siguranţă viaţă unei doriri mai puternice, care, reprimată, va duce ăn mod ireversibil la o explozie, fie ea şi interioară, nesimţită şi inobservabilă la suprafaţă.

Flying Girl.

Prima parte aici

Oricând mi-ar plăcea

ca trecutul să nu existe, el totuşi există.

       Îşi întinse mână tremurândă spre cerul nopţii luminat acum de puterea suferinţei ei, şi-şi strânse degetele într-un pumn forţat, din care lipsea adevărata putere. Ar fi vrut să prindă acea licărire de pe cer şi s-o planteze în inima ei, pentru a o preţui toată viaţa. Pentru că ştia că ceea ce a fost ars de maginificul acelei lumini era viitorul ei.

Kokuhaku

告白

"Confesiune"
Sunteul dispariţiei unei persoane importante.

      O clasă de gimnaziu japoneză, o oră de dirigenţie la care nimeni nu pare a fi interesat de cuvintele pe care diriginta le are de spus. Doamna profesoară Moriguchi Yuuko, a cărei copil de patru a fost găsit de curând înecat în piscina şcolii, incident numit de poliţie un accident, face tabla să scârţâie zgomotos în timp ce scrie pe ea cuvântul "viaţă". Ea este convinsă că fata ei a fost ucisă de doi dintre elevii clasei la care predă, dar ce sa va întâmpla când în Japonia copii sub paisprezece ani sunt protejaţi de legea juvenilă, şi, deci, nu pot fi pedepsiţi chiar dacă comit o crimă?

Another

"Mai bine...ai fii atent.

Se poate...să fi început deja."

         Cu 26 de ani înainte, în a treia clasă din clasele de seniori ale şcolii generale din nordul oraşului Yomiyama, exista un elev popular, care avea note bune şi era admirat de toţi, pe nume Misaki. După ce Misaki moarte subit, colegii lui se hotărăsc să se comporte ca şi cum Misaki ar fi încă în viaţă.

         Apoi, în primăvara anului 1998, un elev pe nume Sakakibara Kouichi se transferă în aceeaşi clasă din acel an. Acesta însă devine suspicios când observă atmosfera ciudată şi înfiorătoare din clasă, dar mai ales când face cunoştinţă cu o fată pe nume Misaki Mei, care poartă un plasture peste ochiul stâng şi este întotdeauna singură.

X-NOTE

Când adevărul te poate duce

la o moarte curdă.

     Essi este o fată relativ obişnuită, deşi are nişte puteri neobişnuite: poate să controleze sau să afecteze mediul înconjurător doar cu puterea minţii ei. Când un băiat pe nume Yuon o solicită pentru a organiza nişte evenimente ciudate legate de moartea tatălui lui şi de moarte mamei lui Essi, fata este înscrisă în institutul Xen şi începe să-şi antreneze puterile. Va reuşi ea oare să descopere adevărul, în acest drum al vieţii plin de necunoscut? Nu. Şi na'vă spoiler. >:) Bine, nu chiar spoiler. Jucaţi-vă şi vă veţi da seama.

Behind the window

Te vei transforma în cenuşă,

doar ca să înfloreşti.

       Încep să am vedenii, de când cu Shiki. O văd pe fata asta cu părul roz, ochii roşii fără viaţă şi un zâmbet mort, pe Megumi, la fereastra mea, în spatele perdelei de lumini. Îi zâmbesc cald înapoi, îmi trece un fior prin oase, şi când mă uit a doua oară, nu mai e. Asta pur şi simplu pentru că vreau să o văd.

Am I a sadist?

Trebuie, trebuie, trebuie

să învăţ să-mi fac viaţa mai uşoară.

Nimeni n-o s-o facă pentru mine.

Crazy lovely bitch.

       O vedeam cum zburda prin faţa ochilor mei în această dimineaţă. Mişcările ei graţioase şi urmele pe care le lăsa în aer, apoi cuvintele ei sincere şi zâmbetul magnific m-au făcut să nu vreau s-o părăsesc.

  "Alege, Yukkii."

"Ce să aleg?"

"Alege-mă pe mine şi continuă să trăieşti sau alege-o pe ea şi mori odată cu ea.

Alege!"

       Iubitul ei o privea frustrat, fără nici un cuvânt sau putere, în timp cea părul ei roz flutura prin aer odată cu toporul din mâna ei. Şi sângele cald, cu miros amar şi proaspăt trecea prin faţa lui ca şi licuricii în nopţile de vară. O lacrimă roşie avea să apară mai târziu pe obrazul ei.

Broken Girl

I am a solider to my own

emptiness.

       Ideea de a fi singură în acel loc în care viaţa devenise fără sens şi în fiecare noapte singura ei alinare îi erau propriile coşmaruri, acea idee o făcea să dispere. Gândul că totul s-a terminat, că fericirea ei a dispărut odată cu ultimele note ale cântecului pe care el nu i l-ar fi cântat niciodată o făcea să realizeze că nu mai are nici o şansă. Şi totuşi, când dimineaţa sunetul oraşului a făcut-o să-şi revină din acea stare letargică şi şi-a dat seama că este cu adevărat singură, a hotărât să uite totul şi s-o ia de la capăt. Orgoliul şi încăpăţânarea care, spunea el, îi distruseră fericirea, acum o ajutau să se ridice, pentru a deveni încă o dată ceea ce fusese cândva.

Leia [君の声を聞かせて]

Nu vreau să cred

că am distrus totul.

         Duminică plângeam. Plângeam pentru că te-am sunat de mai bine de o mie de ori şi tu nu mi-ai răspuns. Atunci când am dat de tine, tot vina mea era. Acum din nou ai dispărut. Mă întreb, oare e numai vina mea?

         Nu suport ideea de a te pierde. Poate că sunt egoistă. Poate că ţie nu-ţi pasă. Sau poate nu vrem să ne pese. Oricum ar fi, tot doare. Te-am sunat de pe telefonul meu, dar cred că m-ai blocat. Te-am sunat de pe telefonul de acasă, dar după două zile şi pe ăsta cred că l-ai blocat. Te-am mai sunat, dar nu răspunzi. Chestia asta pe mine mă roade şi simt că mor; nu vreau să cred că e vina mea, nu vreau să credcă am pierdut tot ce mi-era drag.
         Ne vedem sâmbătă. Oare ai să fi acolo? Oare ai să-mi răspunzi?

Cât de stupid sună.

Stau aici pe ghimpi şi aştept 

să iasă ultimul episod din No. 6.

i. lăăăăv. thut. anime.

One hell of a UKE.

        Sunt zile în care mă gândesc că poate o întorsătură totală ar mai da un refresh vieţii mele. "Începutul" ăsta nu pare decât o continuare monotonă a greşelilor mele.

         

        « Îşi amintea gustul amar al momentului în care sângele curgea valuri. Poate că în agonia lui nu şi-a dat seama atunci că sângele are acelaşi gust ca şi multe alte amintiri ale lui. Dar dacă nu ar fi apăsat trăgaciul, acela ar fi fost sfârşitul unui vis cald pe care amândoi îl doreau. Realitatea realităţii devenise atât de adevărată încât, fără ezitare, acea fărâmă de ură ce se ascunse într-un colţ al inimii sale, răsări ca o cunună de ghimpi, odată cu hotărârea sa. Singurul lucru pe care-l ştia era că trebuie să rămână împreună cu el; toate aceste amintiri îl schimbaseră atât de mult încât nici nu mai dorea să se întoarcă la ce a fost odată. Pentru că atunci era fără el. »

Simt că am nevoie de o redozare.

Crima iubirii

Doare.

Doare al dracului de tare.

Trecutul care ne-a adus aici.

 

            Respira greu. Priveliştea îi făcea tot corpul să tremure, iar sentimentele i se opriră pentru o secundă doar pentru a reveni ca o furtună deasupra ei. Mâna lui caldă o ţinea strâns, iar lacrimi aşteptau să curgă pe obrajii ei. Întunericul fu spart de sunetul armei, iar în acea secundă toate speranţele ei dispăruseră. Mâna lui se răci.

            "De ce eu?" 

            "De ce acum?"

            

        Acele întrebări clişeice în trecură prin cap în clipa în care făcuse acea hotărâre. Stătea întinsă pe patul gol, gândindu-se că nu mai merită să regrete decizia pe care o făcuse, până la urmă, din dragoste. Pernele încă mai aveau mirosul lui, iar atunci când îşi afunda faţa în ele şi inspira adânc, amintirile-i tăiau cursul gândurilor şi lacrimile o înecau.

        Îi era scârbă să mai ţină arma în mână. Deşi înainte ar fi slobozit gloanţele fără ezitare, acum mâinile îi tremurau. Le privea şi imaginea sângeroasă a acelei nopţi nu înceta să o bântuie. Nu mai avea acea forţă, nu mai putea să zâmbească şi regretul o apăsa mai tare cu fiecare secundă.

         Înainte putea să zâmbească. Înainte îşi înţelegea sentimentele şi îşi controla frica. Înainte să apară el. 

        Atunci când el apăru în viaţa ei, totul îşi schimbă culoarea. Şi totuşi nu putea să-l condamne. "E vina ta...numai vina ta. De ce trebuia să mă înveţi să iubesc?!". Era mândră de ea. Ultimele cuvinte pe care el le auzise erau cea mai sinceră declaraţie de dragoste. Iubirea lui l-a omorât. Nu ea. Ea doar a apăsat trăgaciul, doar a trimis glontele.

           Şi totuşi îi lipsea iubirea lui.

Sayonara aenakunattatte

"De ce ne chinuim să înţelegem ce este durerea, atunci când adevărata şi inimaginabila ei latură nu se arată
decât in momentul morţii? Încearcă să înţelegi că lucrurile mărunte nu pot avea însemnătate decât atunci când există ură. Ideea arzătoare a unei uri urzite din adâncurile unei prăpăstii fără lumină, sentimentul iluzoric al încruntării false din sufletele noastre. Aceasta este ura. Ura nu va aduce niciodată durere. Pentru că durerea este o flacără dulce, care te mistuie şi te topeşte în timp ce tu cauţi o lumină amară. Dacă vrei să simţi adevărata durere, atunci încetează să urăşti. Pentru că durerea izvorăşte din adâncul unui sentiment luminos şi mirific, pe care tu, un copil orbit de putere, ambiţii imposibile şi ură nu o poţi simţi. Durerea va veni numai atunci când iubeşti. Iubeşte. Când ai să simţi cum un vânt amar îţi face buzele să tremure, îţi vei da seama că nu faci altceva decât să priveşti lovit cum tot ce iubeşti se evaporă printre degetele tale. Acum înţelegi de ce ura e inutilă? Din cauza ei ştii şi tu că vei muri. Şi totuşi...zâmbeşti?"

Dorinţă indubitabilă

Atunci când cerul despicat

De ura unui ochi străin

S-a prăbuşit, întunecat,

Tu sufletului meu prea plin

                                 O lacrimă n-ai dăruit.

Ş-ai ars, cu urletul de dor

Sufletul meu nemuritor;

Un curcubeu ars de culoare,

O viaţă fără de candoare;

                                 Dar tot pe tine te-ai rănit.

Zâmbesc şi sper că într-o zi
Durerea mea te va ajunge.
Visez c-atunci când ai să vii
Iubirea mea te va distruge.
                                 Acum tu ai tot ce ţi-ai dorit.

Zbori, demon de lumină
Şi arzi în muzica străină
A unei dorinţe secătoare,
Iubire de durere-aducătoare
                                 Eu ştiu cât de mult te-am urât.

Dacă aş muri...

Dacă eram o lună, aş fi fost: Decembrie

Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost: Luni

Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost: Seara

Dacă eram un animal marin, aş fi fost: Pisică de mare

Dacă eram o direcţie, aş fi fost: Vest
Dacă eram o virtute, aş fi fost: Sinceritatea

Dacă eram o personalitate istorica, as fi fost: Maria de Medici...cred >.<

Daca eram o planetă, aş fi fost: Pluto
Dacă eram un lichid, aş fi fost: Ceva ce arde...

Dacă eram o piatra, aş fi fost: Topaz

Dacă eram o pasăre, aş fi fost: Colibri
Dacă eram o plantă, aş fi fost: Cactus
Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost: Ninsoare
Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost: Pian
Dacă eram o emoţie, aş fi fost: Frica
Dacă eram un sunet, aş fi fost: Zgomotul
Dacă eram un element, aş fi fost: Vântul
Dacă eram un cântec aş fi fost : Evanescence - The Last Song I'm Wasting On You
Dacă eram un serial, aş fi fost: Ăla la care nu te uiţi fiindcă te plictiseşte din cauza suspansului
Dacă eram o carte, aş fi fost: O carte nescrisă
Dacă eram un personaj de ficţiune, as fi fost: Sayuuki nu'i de ajuns?! Sau Zero din Vampire Knight

Dacă eram un fel de mancare, aş fi fost: Ceva atât de dulce încât ţi se face rău
Dacă eram un gust, aş fi fost: De otravă
Dacă eram o aromă, aş fi fost: De aer

Dacă eram o culoare, aş fi fost: Negru

Dacă eram un material, aş fi fost: Mătase
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost: Death
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost: Gâtul Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost: Indiferenţa
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost: Muzica sau Româna
Dacă eram un personaj din desene animate : Doamna Ceainic din Frumoasa şi Bestia
Dacă eram o formă, aş fi fost: Hexagon
Dacă eram un număr, aş fi fost: 19
Dacă eram o maşină, aş fi fost: Aia care te lasă în pană când ţi-e lumea mai dragă
Dacă eram o haină, aş fi fost: Mănuşi...?

Temă

         Deci simplu şi fără alte chestii, asta e tema mea la română. Asta se întâmplă când îmi fac tema cu Naruto în cap. Şi cineva zicea nuştu' ce despre mine uitându-se la Naruto...Mi-e ciudă de atâta ipocrizie.

          Este scris în stele că sfârşitul este mereu un nou început. Întotdeauna am încercat să înţeleg ce este misterul care mă înconjoară. Tot acest magnific al nopţii pare că vrea să ameţească lumea cu lumina sa fadă.

          Îmi place să cred că nimic nu mai poate fi extraordinar. Tot ceea ce merita efort şi dedicare s-a dus. Visele, dorinţele şi amintirile devin ceea ce nimeni nu şi-ar fi imaginat. Curcubeul colorat şi vesel pe care-l vedeam cu ochi de copil a devenit ca un zid rece şi străveziu.

          Se ştie că viaţa e ca o minge de bowling. Loveşte puternic viitorul obiectiv, dar depinde numai şi numai de cel care o aruncă să stabilească un obiectiv adevărat şi favorabil viitorului. Jocul pare ca confruntare cu nu poate fi înlăturată iar ideea de "viitor" ia forma unei lovituri pe care viaţa ţi-o poate întoarce.

          Trebuie să-mi amintesc acea zi de decembrie.Dar totuşi, întrebarea este dacă voi reuşi vreodată. Nu cred. Acum înţeleg totuşi de ce acele zile gri şi monotone sunt perfecte pentru a savura o stare sadică de melancolie.

          Îmi doresc să nu părăsesc niciodată acel loc. Recunosc că în multe vise acel loc înseamnă că am găsit mult dorita, dar scurta eliberare. Aş vrea să pot zbura sus, să nu părăsesc niciodată acel albastru. Dacă aş cădea de acolo, nu mi-ar fii frică.

Şi ca o lovitură ironică, toată chestia asta seamănă mult prea bine cu săptămâna care tocmai a trecut.

Rainbow Killăr

      The rabbit I pulled out of my hat just pulled a rainbow out of his hat. Touché.

 

      E minunat ce poate face strada prăfuită cu tine. Dacă am să fug vreodată de acasă, n-am să mor chiar din prima. Mă plictiseşte rutina din casă, în fiecare seară. Oricum, asta a fost prima ceartă cu ai mei când am plecat de acasă. Şi mai mult am plecat ca să o sperii pe mama, care e bombardată de idei ciudate. Sunt un copil incredibil, o zice mama mereu.

     Strada. Locul unde se întâmplă toate minunăţiile din lume. Niciodată nu mi-a fost frică. Când sunt depresivă, fug toţi de mine ca de furtună. Şi dacă nu fug singuri, îi fac eu să fugă. Se face cald afară. Visez la primăvară, dar ştiu că n-are cum să vină. Suntem abia în ianuarie. Zăpada albă s-a dus. Mocirlă, noroiul acela jegos de pe străzi parcă reflectă atitudinea oamenilor. Cum zice Arghezi : "Din mocirla cărui aur am băut". Am tocit la română semestrul ăsta de mi-a venit boala.

     Skittles. Ador chestiile astea. Sunt pur şi simplu geniale. Îmi aduc aminte de Cătălina...bleaah, groaznică amintire >:P. Touché.

 

Happiness >.<

Graţie

Tot ce ţi se întâmplă te loveşte. Tot.

         I wanted to believe that when I cry, I tear down my weaknesses.

         I wanted to believe that when I'm filled with anger, my anger will give me power.

         I wanted to believe that when I fill like a bird in a cage, my deliverance will be the rainy street.

   De ce trebuie să urlu până mă dor plămânii doar ca să constat cât de surdă e lumea?..!

   De ce trebuie să fiu legată şi forţată să fac doar ce mi se spune?

   De ce am ajuns să cred că e mai bine fără vise, fără idealuri şi fără dorinţe, pentru că mereu e cineva acolo care să-mi spună că n-am putut, nu pot şi nu voi putea să împlinesc ce vreau?!

   De ce există prostie?

   M-am săturat. M-am săturat ca prostia altora să mă împingă în jos. M-am săturat să mă molipsesc cu prostia altora. M-am săturat să mi arunce priviri dispreţuitoare, priviri ale unor oameni pe care nu-i dispreţuiesc. M-am săturat să fiu înconjurată de prostie. Mă face să devin criminală.

   De ce trebuie mereu să existe un loc, acel loc, care să facă totul praf, scrum şi cenuşă?!

   De ce trebuie să fiu legată de acel loc, deşi îl urăsc?!

   De ce mi se reproşează că aparţin acelui loc?!

   De ce nu pot să scap niciodată de toată nebunia din lume?!
   De ce dracului sunt atâţia care n-au făcut nimic bun, n-au învăţat nimic şi nu ştiu nimic şi au de toate?!

Ajunge.

Gata.

STOP!

Ştiu că mă iubeşti.

Eu nu te iubesc.

Skulls

Nici mie nu-mi vine să cred ce melodie ascult, sincer.

         Azi am fost la shopping şi aş putea spune că am pierdut ziua degeaba. Mi-am luat totuşi o pereche de skate-ări destul de interesanţi, nu exagerat de mari [să nu zică Kata că mă iau după ea] şi albi cu dark skulls. A zis profu' că poate mai facem o excursie la cabană în ianuarie şi eu deja mă gândesc la bagaje. Şi abia aştept să merg la şcoală mâine, mi-e dor...frate, mi-e dor de prostia din pauze. Şi vreau să văd ce am făcut la olimpiadă la română...dacă nu trec pe sector îmi dau în cap. Măcar atât...

         Mă tot întreb oare ce e aia spectrografie...mă tot freca Alex cu ea în excursie. Oamenii ăia au fost aproape geniali.

         
«Decembrie. Frigul de afară şi zăpada care-ţi pică în ochi face starea aia de ură şi amărăciune aşa de propice de savurat. Ador coridorul distrus al vieţii prin care trec în fiecare zi. I know you love me.»

Singurătate, întotdeauna eu, întotdeauna tu.

N-am dormit azi-noapte. N-am mai dormit mai mult de 5 ore de nopţi bune.

Kuroshitsuji dăunează grav minţii mele bolnave.

Ignoraţi faptul că citatele sunt adresate direct, am un chef nebun de ficuri, dar să mor dacă mă apuc de unul.

Lenea mă omoară -_____- Şi da, eu gândesc numai în engleză -_"

私はあくまで執事ですから

Watashi wa aku made shitsuji desukara

I am one hell of a butler

私は旦那様を飽くまで貪りたい

Watashi wa danna-sama wo akumade musaboritai

I want to greedily devour you to the end, my master

 "Do you want to deeply desire me, or..."

"...Or, do I want to endlessly love you?"

"What...do you really feel for me?"

"I hate you. And this hate of mine made me be afraid. Afraid that if I actually confess my true feelings, you will answer me with nothing but pain. I don't want my soul to burst again. I desire you. Don't forget I'm a monster. I desire even the last tear drop of your blood. And because I'm a vampire, this desire makes me love you."

"Didn't you ever suffered?"

"Suffering is one of the many things that comes with our immortality. But even if that suffering will burn the last memory that I have of you, I will never forget you."

Evanescence - Solitude

WTF...deja am început să uit =]]. Mai bine pentru mine. I'm just gonna cry it, hope it, scratch it, kill it, burn it all away.

        De ce iubim? Defapt, iubim oare cu adevărat? Imortalitate, ceea ce ne defineşte. Am trăit atât de mult încât am început să uit amintirile din copilărie. Am devorat, omorât, distrus; am privit, am dorit şi poate chiar am iubit. Şi totuşi, n-am învăţat nimic din toate astea? Ba da...

        Dacă asta este ceea ce doreşti, atunci distruge-o. Devoreaz-o. E numai a ta. Şi totuşi tu nu, nu îndrăzneşti să-i curmi suferinţa. O minţi, spunându-i simplul adevăr. Aşa eşti tu, iar ea n-are cum să nu te adore. Ţi-e de ajuns o privire. Nu, nu ţi-e de ajuns un sărut. Ţi se pare atât de complicată, când defapt tu eşti cel care nu înţelege. Nu le poţi avea pe toate. Şi totuşi ea nu te pune să alegi. Continuă să o adori sau continuă să pierzi.

        Hai să dansăm. Fără să mă calci pe picioare, bineînţeles. Cum nu înţelegi? De ce trebuie să mă pui să dansez cu el doar pentru ca tu să te uiţi la ochii noştrii? Aşa e, ţi l-am furat. Dar, ironic...el tot pe tine te vrea. Nu vezi cât de preţios eşti? O să am grijă de tine. Şi el o să aibă grijă de noi. O să fie frumos, ca atunci când erai copil. Noi nu ne mai amintim cum a fost când eram copii...aşa de mult timp a trecut. Şi totuşi, nu eşti încă mulţumit?

        E uşoară ca un fulg, nu? Continuă să urci scările fără să mai gândeşti, nimic nu se va întâmpla. Eşti total controlat de ea. Şi totuşi, n-o cunoşti de loc. Îţi va da un cadou unic, asta doar ca să-ţi demonstreze că ea te cunoaşte. O călătorie minunată, pe drumuri întunecate de amintiri cu iz sângeriu. Mereu va avea dreptate, degeaba te chinui singur, în frica ta nevinovată. Vezi? Avea dreptate, acum o cunoşti mai bine de cât se ştie ea însăşi. Dă-ţi jos mănuşile.

Evanescence - Understanding

Shhhh +__________+

              Mă simt mândră că mi-e lene să mor. Şi totuşi, nu pot să nu mor de plictiseală.

              De luni nu mai am net. Şi habar n-am când îmi bag, în orice caz nu curând. Abia aştept să văd ce reacţie o să am când o să mă văd fără net. Oare am să încep să-mi fac temele înainte să pornesc PC-ul? Neeah, mi-e lene să-mi fac temele. Always x_x.

              N-am fost la şcoală nici ieri, nici azi. Nu-ntrebaţi de ce...>.<. În sfârşit a venit iarna...cu ale sale mocirle. Nu putea pur şi simplu să ningă direct?! A fost de ajuns să ies afară un sfert de oră ca să mi se facă silă. Urăsc mocirla aia rece şi jegoasă. Vara e minunat când plouă [dah ce dreaq visez, că vara nici dacă nu vrei nu plouă -___-]. Etc.

              Marţi am teză la georgrafie. Chhh...abia dacă ştiu ceva. La fizică n-am nici o notă şi nici la test n-am putut să mă duc. O să mă chinui pentru olimpiada la română. La teza la mate o să fie jale şi o să se copieze pe rupte. Am revăzut Kuroshitsuji. Etc. Mi-e lene să şi gândesc. Postare inutilă. Acum...m-aş culca, dar pe pariu că nu adorm până la 12 cel puţin?

Ha, ha, am ajuns să cred că la şcoală e totuşi cât de cât interesant. [Teze, lucrări, ascultări, teme cu caru'...aşa e, poate chiar e interesant]

My howl in the night to the isolated star

Pentru că ceva pierdut nu se va întoarce niciodată.

"If God has forsaken me,
Then I shall forsake God, too."

       "Melodia asta o dedic disperării tale de moment." Ea râde. Nu e în stare să se descurce fără mine. În unele privinţe, nu va fii niciodată."Eşti nebună" Că tu n'ai fi?! Mă întreb de ce se stresează pentru ceva fără rost. Nu semăn deloc cu ea, şi totuşi ar trebui să semănăm. "Te iubesc, acuma taci." De ce să tac când tu nu taci niciodată? Întotdeauna mă ordoni şi tu niciodată nu vrei să fii ordonată. Eşti prea complicată, dar nu pentru mine. Eu am întotdeauna soluţia perfectă împotriva ta : oricine ar tăcea dacă ar avea unghiile mele înfipte în a sa beregată. Bine, poate că Kata ar riposta la fel, dar nu şi tu. Tu mereu taci când te umilesc; întotdeauna m-ai uimit. Ai extraordinara putere de a îndura existenţa mea; te admir pentru asta. Eu nu pot să îndur în linişte suferinţa, eu urlu şi mă zbat chiar şi atunci când cineva îmi suflă în ureche. Şi totuşi eu sunt mai putenică decât tine; mereu voi fi, fiindcă nu-ţi semăn, aşa cum ar fi trebuit. Ştii oare cât de mult te urăsc? Însă, din nefericire pentru mine, îmi este dat de la natură să te iubesc. Ce simplu, nu?

       Eşti prea preocupată pentru mine. Nu că aş avea nevoie de atenţia ta, am doar nevoie de banii pe care nu-i ai. Aşa-i, sunt o ipocrită care nu vrea altceva de la tine decât să-ţi distrugă viaţa. Greşeşti, fără tine existenţa mea ar fi o povară pentru mulţi, sunt sigură. Totuşi, îmi place ideea să fiu vânată, dar nu în momentele în care puterea mea este secată de loviturile tale puternice.  "Arrrhh!". Habar n-am cum să-ţi reproduc urletele strindente şi enervante. "Hai să ne enervăm împreună!" Nici nu mai e nevoie să te înţeleg, mi-e de ajuns să te urăsc.
Dedicat ţie, cea care nu-mi suportă parfumul.