Nu vreau să cred
că am distrus totul.
Duminică plângeam. Plângeam pentru că te-am sunat de mai bine de o mie de ori şi tu nu mi-ai răspuns. Atunci când am dat de tine, tot vina mea era. Acum din nou ai dispărut. Mă întreb, oare e numai vina mea?
Nu suport ideea de a te pierde. Poate că sunt egoistă. Poate că ţie nu-ţi pasă. Sau poate nu vrem să ne pese. Oricum ar fi, tot doare. Te-am sunat de pe telefonul meu, dar cred că m-ai blocat. Te-am sunat de pe telefonul de acasă, dar după două zile şi pe ăsta cred că l-ai blocat. Te-am mai sunat, dar nu răspunzi. Chestia asta pe mine mă roade şi simt că mor; nu vreau să cred că e vina mea, nu vreau să credcă am pierdut tot ce mi-era drag.
Ne vedem sâmbătă. Oare ai să fi acolo? Oare ai să-mi răspunzi?
Ne vedem sâmbătă. Oare ai să fi acolo? Oare ai să-mi răspunzi?
Cât de stupid sună.
Eşti in love iubita? Ori e vorba de Misa? :(
RăspundețiȘtergereÎmi pare rau pt tine, dar iubirile adoleşcentine trec repede..spre deosebire de mine -voi fi aici mereu pentru tine, doar dacă nu mă laşi iar baltă-..
Ciao, te ubeck's şi aştept mâzgăşlitura ta.. Big hug!
あなたはかわいいです (Anata wa kawaiidesu) <3
RăspundețiȘtergere