Ikki III

イッキ III

 

     ...scuze, aşa e. Chiar ai fost îngrijorată. Ah...poate ar fi fost mai bine dacă ţi-aş şi spus eu mai mult. Că te iubesc, doar pe tine. M-am panicat, când mi-am dat seama că mai e doar o lună şi tu te depărtezi iarăşi deşi credeam că ai început să te apropii de mine. Deşi îţi spusesem de multe ori să fii atentă în legătură cu fetele din jur, ai devenit dintr-o dată fără apărare. Probabil din cauza asta, am ajuns să fim deranjaţi de ele. ...m-am panicat foarte tare, îmi pare rău. Cel care te-a îngrijorat cel mai tare am fost eu... Să ştii, eu te iubesc. Ştiu că am fost şi rece cu tine, dar toate astea au fost pentru ca tu să nu păţeşti ceva. Dar, n-am să mai fac asta. Am să-ţi spun în fiecare zi că te iubesc, încât să nu conteze dacă-ţi vei mai pierde amintirile încă o dată.

Ikki II

イッキ II

       "...Azi se termină şi luna august. Înţeleg şi fără să te întreb, decizia la care tu ai ajuns. Deşi e păcat, se pare că nu te-am putut face să mă priveşti. ...aah, nici măcar cuvintele pe care ar trebui să le spun acum nu-mi vin. Să deveni prieteni acum ar fi prostesc, şi chiar dacă încerc în continuare, pare inutil. ...ce ar mai trebui să spun. ...în orice caz, hai să ne despărţim. Ce amuzant. Nici nu prea am fost conştient că am fost împreună cu tine în relaţia asta. ...aşa că, ne mai vedem. Rămâi cu bine."

Ikki I

イッキ I

"Doar putem să fim numai noi doi, singuri. Haide să ne aşezăm acolo."
"Aaamm...eşti prea aproape."
"Eh...? Şi cu toate astea eu mă abţineam. În mod normal, chiar şi în cel mai rău caz, măcar umărul l-aş îmbrăţişa. Şi totuşi, dacă tu nu-mi interzici, aş putea face orice aici. Doar suntem numai noi doi. În timp ce artificiile se ridică, nimeni nu se va uita pe acoperişul clădirii. ...Eh? Ce, devii precaută? Haa, acum e târziu. Dacă vrei să mă eviţi, ar trebui să o faci înainte să ajungem singuri într-un loc întunecat. ...dar, dacă nu vrei, nici măcar să ne ţinem de mână, nici măcar să stăm ghemuiţi unul lângă altul, atunci chiar acum dă-mi drumul şi fugi.Deşi par calm, să ştii că mă lupt cu propriia-mi raţiune. Intenţionez să nu fac nimic, dar nu pot promite cu siguranţă. ...şi totuşi n-am să fac nimic. Nu vreau să mă urăşti şi, surprinzător, sunt mulţumit cu atât. Oare de ce. Surprinzător, doar pentru că stau alături de tine...nnn...cum să spun, probabil sunt...foarte fericit.
...Îţi simt parfumul. Mâna ta, e fină. Pentru că am venit fugind, e foarte caldă. Pentru că stăm ghemuiţi unul lângă altul, mă simt calm. Aşa că, adunând toate astea...surprinzător, sunt mulţumit. Nu e rău.
Şi, tu? Dacă nu fugi, înseamnă că, cel puţin acum, pot să cred că nu mă refuzi? Dar mai mult? Încă nu mă laşi să te sărut...? A, eşti emoţionată? Mâna, îţi tremură.
...Haai, spune ceva."

Shin IV

シン IV

"..........
De mult am vrut să fac asta. Nu glumesc, să ştii. Să am în faţă femeia iubită şi să nu pot pune mâna pe ea, nu-i prea crud? Mă gândeam să aştept până-ţi revin amintirile, dar am renunţat! Nu voi aştepta după ceva care nici măcar nu ştiu când va veni! Continuând să aştept, dacă tu ţi-ai fi revenit la a mă vedea doar ca un frate, ce-aş fi făcut? Chinul acelor trei luni s-ar fi dus de râpă. ...Să ştii că te voi face să te emoţionezi. Să palpitezi din nou neştiind când te voi săruta, e cel mai bine."

Shin III

シン III

 

"Tu eşti criminalul?"
"Nu? Eu nu sunt "criminalul" de care vorbiţi voooi. Daaacă ai fi murit atunci când erai inconştientă, totul s-ar fi terminat fără atâta suferinţă şi durere. Haahahaha...ahh "criminal", ziici...Shin ăla, se pare că a fost destul de precaut în legătură cu el. Toaaată atenţia i-a fost luată de el, încât nici n-a visat că a chemat adevăratul ucigaş. Eei bine, condoleanţe. Şi lui...dar şi mie. Deci, timpul să ne spunem adio."

Shin II

シン II

     "Ştii, a doua oară când m-a luat poliţia, m-am gândit serios că pot să-ţi dau drumul. Tu deja uitaseşi că te-ai îndrăgostit de mine, iar timpul petrecut în copilărie era şters. Aşa că, pentru a nu-ţi cauza probleme...pentru a nu te lăsa să te îngrijorezi...m-am gândit că pot să-ţi dau drumul. Dacă tu, în acest stadiu nou, te-ai îndrăgosti de altcineva, nu ar mai fi nimic de făcut. ...Dar, e inutil. Nu pot să te las, îmi pare rău.
Eu, ştii, am crezut că tu şi cu Toma sunteţi alături de mine pentru că suntem prieteni din copilărie. Nu mi-a trecut prin minte că m-aţi plăcea pe mine ca şi persoană. Tu ai fost mereu alături de mine, aşa că atunci când ai ajuns să mă priveşti ca pe un bărbat şi nu ca pe familie, am crezut că aşa e bine. Dar, ţi-ai pierdut amintirile, inclusiv cele ale momentelor petrecute împreună cu mine...
Idea că tu ai putea să pleci mă speria foarte tare. Şi totuşi, tu ai rămas alături de mine. Ai avut încredere în mine. Pff, cum să spun, ai avut mare tupeu să rămâi alături de tipul care şi-ar fi putut împinge iubita într-o prăpastie.
Tu cred că eşti uneori, uimitoare. Când am fost la primul tău live, îmi pare rău, dar sincer am cred că n-ai talent. Aşa că am zis lucruri dure ca să te fac să renunţi. Dacă nu aveai de gând să renunţi, ar fi trebuit să depui un efort frenetic pentru a continua. Dar anul viitor...tu păreai a fii altă persoană. Pe tine, cea pe care n-o percepeam decât ca pe un prieten din copilărie...te-am considerat pentru prima dată frumoasă. Deşi-ţi cunoşteam prea bine laturile patetice, stupide, am fost fascinat. ...ca şi cum, m-ai lovit în adâncul inimii. Mi-am spus, chiar te-ai străduit. După ce live-ul s-a terminat, ai venit la mine fiind toată un zâmbet. "Cum a fost?", cu o figură plină de încredere. N-am spus decât chestii simple precum "se vede că te-ai străduit", ca un idiot. Dar tu, doar din cauza acelor cuvinte ale mele, te-ai bucurat foarte tare. Mi-ai spus că totul se datorează faptului că te-am tratat dur. "Mulţumesc", mi-ai zis. Am crezut că am pierdut. A fost prima dată când am crezut că nu pot câştiga în faţa cuiva. Şi mai ales, acea persoană erai tu. Defapt, înţeleg că eşti apreciată de cei din jur. Că eşti deşteaptă, muncitoare şi serioasă. Dar tu te străduieşti pentru a fi aşa, când defapt ai destule momente în care eşti idioată. Să ştii, eu îmi dau seama. Chiar dacă nu te străduieşti ca să o arăţi, ştiu că eşti o persoană uimitoare. Aşa că, doar atunci când eşti cu mine, poţi să fii tu cea cu laturile tale idioate. Şi atunci când eşti stupidă, şi atunci când dai tot ce poţi, eu te voi proteja.
Pentru că voi deveni un bărbat care nu te va face de ruşine.
...deşi mi-e frică.

Hei, cântă-mi un cântec.
Orice, ceea ce-ţi aminteşti tu acum."

Shin I

シン I

"Uite tu, când eu îmi cer scuze, spui aceleaşi lucruri. Chiar dacă ţi-ai pierdut amintirile."

"Te cred."
"...aşa deci, mulţumesc. Şi totuşi, ce ar trebui să facem dacă eu sunt salvat de cuvintele tale, deşi tu te afli într-o poziţie mult mai îngrijorătoare. Nu-ţi face griji, tot ce am spus a fost adevărat.
...Îmi pare rău. Era şi timpul să-ţi spun eu însumi. Ai auzit tot felul de lucruri de la alţii şi te-ai îngrijorat. ...haa... Când încerc să vorbesc despre acea zi, îmi amintesc lucruri neplăcute.
Ţipătul tău când ai căzut, imposibila lungime a timpului în care aşteptam ca cei care te căutau să se întoarcă. Sau momentul în care te-au cărat fiind plină de sânge, sau perioada în care, fără să mi se spună nimic despre condiţia ta, am fost interogat.
Atunci când te-au cărat, aveai gâtul adânc tăiat, părea că sângerează foarte tare. Faptul că ai rămas doar cu răni minore a fost o întâmplare. Dacă ai fi fost găsită mai târziu, viaţa ta ar fi fost în risc, aşa mi s-a spus mai târziu.
Ar fi fost posibil ca eu să te las să mori. Nu-mi pot ierta incompetenţa. Nu am putut să fac nimic. Deşi erai chiar în faţa ochilor mei, deşi cu câteva secunde înainte îţi prinsesem braţul..."

AMNESIA : Introducere

"Păăi, sunt doar un spirit blocat în subconştientul tău printr-o întâmplare ciudată..."

«Aaah! Unde mă aflu?! Tu cine eşti?!»...cam aşa aş fi crezut că ai să răspunzi, dar poate că pe lângă amintirile tale, ţi-ai pierdut şi personalitatea...?

Eu sunt Orion, un spirit venit dintr-o lume diferită. Am avut nişte treabă în lumea oamenilor, însă pe drum m-am lovit de spiritul tău. Nici eu nu ştiu de ce, dar dintr-o anumită cauză, acum sunt blocat înăuntrul inimii tale. Iar tu, din cauza şocului, ţi-ai pierdut cunoştinţa. E cam greu să spun asta, dar...se pare că în acelaşi timp şi amintirile tale şi-au luat zborul...heehee...am făcut-o şi pe asta! Îmi pare sincer rău, aşa că pentru a-ţi readuce amintirile, sunt dispus să fac orice! Nu înţeleg prea bine...dar probabil că prezenţa mea a înlocuit amintirile tale. «Aşa că hai să lucrăm împreună pentru a-ţi recupera amintirile!»...aş vrea să spun, dar există câteva probleme. Eu nu pot interacţiona cu lumea umană, până la urmă oricine în afară de tine nu mă poate auzi sau vedea. Am spus că am să fac orice...dar se pare că pot doar să te încurajez. Dar totuşi, e mai bine decât să fii singură! Şi totuşi, dacă rămânem în spaţiul ăsta interdimensional, nu putem face nimic, aşa că hai să ne întoarcem în lumea ta. Universul este creat din dimensiuni paralele, astfel că oricare dintre ele poate fi a ta, pentru că persoana ta există în toate. Dar, dacă nu ai amintiri...ar trebui să fii atentă! Nu putem ştii în cine poţi avea încredere, aşa că ar fi mai bine să păstrăm faptul că nu ai amintiri secret. Acum, închide ochii şi imaginează-ţi, simte lumea din care tu, existenţă unică în acea dimensiune, crezi că provii."

Lumea de Inimă

Lumea de Pică

Lumea de Treflă

Lumea de Romb

AMNESIA

      Într-un timp şi loc nedeterminat, o tânără se trezeşte într-o zi fără amintiri. Numele, relaţiile ei, propria ei viaţă - toate au dispărut ca şi cum nu ar fi existat. Îi apare în faţă un tânăr numit Orion, pe care se pare că numai ea îl poate vedea. Cu ajutorul lui se străduieşte să înţeleagă cine este ea însăşi, un iubit care îi este necunoscut, precum şi de simplele mii de lucruri care alcătuiesc viaţa de zi cu zi. Fără amintiri, tot ce poate face e să încerce să-şi redescopere trecutul în timp ce-şi creează viitorul.

Diversitatea diversităţii

...ştiţi,

e chiar foarte diversă!

      Mintea mi-e secată de faptul că încerc să storc idei din ea, iar asta e foarte ironic, pentru că prin faptul menţionat anterior, am reuşit, defapt, să scot o idee. Ceea ce-mi secătuieşte creierul şi-mi umple inima, trimiţând într-un mod aproape crud idei nedefinite şi imposibil de transformat în concepte concerte, situaţie ce defapt duce lao stare contradictorie, e melodia asta. Şi na! că am scos două fraze; ştiţi că se spune despre oamenii care folosesc fraze lungi, cum că ar avea gândire complexă? それはどうかなぁって…În fiiine, asta va fi o postare despre diversele forme de divertisment cu care am avut contact în ultimul timp - adică ce am mai văzut/ascultat.

Crowd

Să spunem doar că
dragostea se naşte oriunde, nu?

       Relaţia mea ambiguă cu oraşul meu natal continuă în acelaşi dezechilibru cu care a început. Privind luminile nopţii lui, cu care se decorează automat la fiecare apus, am observat perdeaua de nori deşi, groşi şi întunecoşi care acopereau cerul acestei seri. Am văzut albastrul proaspăt al cerului printre marginile lor şi mi-am luat la revedere la soarele ale cărui ultime raze pigmentau vag acea dimensiune din spatele norilor într-un auriu cald.