Never content

Lumea e prea complicat

de simplă

       Agitaţie inutilă combinată cu vitrine superficiale şi feţe corupte. Latura cu adevărat frumoasă a lumii e distrusă de această faţadă care pare a fi ceva valoros, când defapt distruge valoarea. Ce e cel mai grav e că pare a ne obliga s-o urmăm în involuţia în care duce această lume.

Turnul de sirop

Este pe măsuţa de lângă patul meu.

Când vrei să te îmbolnăveşti,

se întâmplă într-un mod prea adevărat.

        Pare-se că m-a prins o amigdalită. Cel puţin asta a zis doctorul meu după ce s-a uitat la mine în gât astăzi. I-am spus că mă doare capul, în gât şi nasul şi chiar în partea de sus a oaselor obrajilor. Mi-a dat un turn de sirop [sirop de copii!] şi mi-a zis să nu mă mişc din pat până vineri. 

Cakes can kill

I honestly cannot believe this.

Shit, I'm sick and it's killn' meh.

           Mi-a fost luat laptopul. I'm in friggin' despair now, somebody gimme back mah drug! It doesn't really matter, I'm already kinda wasting my life.

Your beauty that doesn't rely on adorements

WTF, PEOPLE?! FUCK LOVE.

Zilele trec.

Sentimentul s-a dus.

Şi asta concluzionează confuziile mele.

          Nu sunt atât de proastă încât să ţin o dragoste doar de partea mea pentru atâta timp. Nu sunt atât de proastă încât să-mi zic "cu siguranţă de vom mai întâlni într-o zi". Şi totuşi. Kiito mata aeru. În concluzie, oameni : dragostea arată bine de la depărtare.

          Ciudat. Fooaaarte ciudat. De un an şi ceva am aflat că sunt genul de om care-şi poate omorî sentimentele fooaaarte uşor. Adică într-o zi. Adică de ce să păstrez ceva alimentat de fantezii? Da, fantezii. Nu din alea perverse. Alea nu le are nimeni când e vorba de dragoste. Noroc.  Nu. Dragoste. Nu. Obsesie. Ce darcu?

          Normal, dacă era frumos totul mergea altfel. Dar nu. Nu din partea mea. Deşi pe bune, când m-am apropiat de el m-am simţit mică pe lângă el. Mi-a plăcut. Şi ce? Avea o atitudine de moarte. Nu mai încerc. Nu când are figura aia pusă. Mi-e silă.

          Parcă văd că am să ajung să-l urăsc. Aşa, din nimic. Adică blondul s-a făcut praf imediat ce-am reunuţat eu la el. Cum dracu să te faci din skater...cocalar? Mă doare capul. Nu mă mai interesează. Momentan aştept să intru în liceu, poate acolo lucrurile vor fi altfel. Şi, până atunci mă alimentez cu anime-uri atât de adevărate încât mă fac să ţip şi muzică atât de adevărată încât mă face să cânt.

           Vreau să merg la un concert. Am nevoie de o autorizaţie oficială să-mi urlu plămânii afară. Ce naiba? Dragoste?! Prea greu de înţeles azi.

Redozare.

Spasmele râului de soare

It would be easier if I’d grown to hate you,
But on a day like today, I’m sure
That I’ll remember you again.

             Azi...a fost o zi ciudată. Mi s-a făcut rău la şcoală şi n-am mai fost bună de nimic. Mă uitam în gol şi priveam ceasul ăla care zâmbea demonic parcă şi nu vroia să facă minutele să treacă mai repede. Şi profa aia de istorie ne predă cu carul, după juma' de oră lumea deja renunţă să mai scrie. Bine că n-am dat teză la istorie, vai de ăia care au dat. Toată ziua m-am uitat în gol. Ascultam curentul care şuiera pe peronul de la metrou şi de câteori clipeam aveam impresia că văd o lumină mică la capătul tunelului ăla negru şi că vine odată metroul ăla nenorocit. Nici n-am văzut-o pe profa de română cum a trecut pe lângă mine. Am avut una din zilele alea când nu-ţi pasă cum arăţi, ce zice sau comentează lumea, cum e afară sau dacă e sfârşitul lumii, tot ce ştii e că trebuie să ajungi acasă şi să te înfunzi în căldura ta. A fost una dintre zilele în care am fost bucuroasă că casa mea extrem de întunecată.

             A venit tipul nou la şcoală şi s-a aşezat în spatele Sarei, colega mea de bancă. Iar în spatele meu a fost staţiune turistică, nuştu' câtă lume a stat lângă tipu' ăla. Whatevăr, mie mi-a fost rău. Urăsc băncile de la şcoală. N-am loc nici să mor; sunt prea joase şi nu poţi nici măcar să stai cu picioarele sub ele iar scaunele sunt aplecate în spate. Nici nu mă mir că am spatele strâmb. Am auzit un zvon cum că profa de francă s-ar putea să plece. N-am nici un chef să plece şi să dăm peste nuştu' ce ţicnită. Profa e genială, plus că e şi psiholoagă şi vorbeşte cu noi orice. Şi dă note mari. Mă ajută şi pe mine, o analfabeată la franceză să iau note mari. La liceu nuştu' ce mă fac. Ce fac toţi, am să trec şi gata. Cine mai are zece pe linie pe epidemia asta de prostie?

              Am terminat de citit capitolele rămase din manga Naruto, am ajuns la zi şi mâine aştept un nou episod Shippuden. Între timp m-am apucat de Durarara!! şi de ieri până acum am văzut 9 episoade. Când o să-mi fac o părere solidă, am să scriu despre serie care momentan mi se pare foarte interesantă. Am decis să mă uit mai mult la anime şi să mai las manga. Cică zilele viitoare tre' să vorbesc cu tipul cu care fac canto. Abia aştept să ne vedem şi să începem, vreau să văd dacă rezist mai mult de cinci minute. 

Happiness >.<

Ne rezumăm la viaţa într-un tablou

"Scoală-te...!"

"De ce..."

"Doar scoală-te"

"De ce??"

"Mergem acolo."

"Acolo...unde?"

"Duh, Acolo!"

          Damn it, am răcit. Damn it, afară e frig. Damn it, am avut nişte vise groaznice în dimineaţa. Damn it, să încetez?

          Urăsc dimineţile în care mama mă trage de şireturi să mă scol şi să merg cu ea nuştu' unde. Oricum, până la urmă se dă bătută şi eu îmi fac somnul de frumuseţe. La 11 şi ceva m-a sculat telefonul care suna, dar n-am apucat să răspund. Mă doare capul.

          Am văzut, get ready, 30 de episoade Naruto într-o zi. D'aia mă doare capul -___". Am zis că în vacanţă recuperez şi sper că până la sfârşitul lunii să fiu la zi cu Naruto. Şi vreau să văd K-On!...cred. God knows. Oricum, rămân la vechile păreri : manga e mai uşor de digerat, nu-ţi ia două luni să citeşti 200 de capitole. Dar anime-urile...mă laud că n-am văzut nici Bleach, nici One Piece, nici Inuyasha şi nici n-am de gând. Iar la tv nici nu mă gândesc, n-am timp nici să mai intru pe mess. =)) Waii, ce chestii mă preocupă pe mine.

          E isteric să stai acasă. E isteric să ieşi afară pe vremea asta. Mi s-a acrit de mall, am cumpărat o tonă de chestii în ianuarie şi mi-a ajuns. Taca-Taca.

Happiness >.<

Mori by Kata

    Bineînţeles, dacă Kata ar citi asta ar plictisi-o. Zice că citeşte ce mai scriu eu pe aici când e în culmea culmilor plictiselii. Deci, îţi dai seama că o ador până la moartea pe această...fie ea cum o fi. Mâine ar fi trebuit să merg la şcoală, dar azi am dormit trei ore de rău ce mi-a fost. Încă bolnavă, hate it. Zilele astea au trecut aşa de ciudat, am început să tuşesc la ore fixe. De fapt, fără să-mi dau seama, eu fac totul la ore fixe. Am început să stau cu mama care mă amuză cu toate prostiile pe care le fac elevii ei de liceu (mama e profă, dah). Cred că mai încolo am să mă mai învârt şi eu pe la liceu pe la ea, ca să-mi omor viaţa. Oricum, încă trăiesc, spre nefericirea Katei, ceea ce e bine.

    Nimic nou, nimic neinteresant, stau acasă şi mă vait că mă doare capul prea tare. Nu mi-e somn, ofc, doar am dormit peste zi. Să te trezeşti şi să fie întuneric...tru. Şi, dacă cineva ar fi aici, i-aş spune că nu merită. Ha-ha. I'm gettin' back to my Undertaker mood.

Şi, ca să am un post luung:

    Undertaker, cine-i ăla? Unu' care sigur n-are farmec, ar zice cineva care m-a omorât  cu asta (aşa e, nu-i poţi corupe pe toţi). Încă n-am trecut de faza numită Kuroshitsuji. Şi nici n-aş vrea să trec. Am omorât-o destul pe Malina (care zicea că-i o tâmpenie şi că n-are chef de dintr'astea) încât vrea să-l vedem împreună. Oricum, revenind la Undertaker: mi-a plăcut mult, şi acum că m-am informat despre tot felul de chestii cu Alice in Wonderland, îmi place şi mai mult. Atitudinea e genială iar ochii ăia verzi şi strălucitori are too creepy, într-un mod comic, ofc. Îmi place foarte mult vocea folosită în anime, i se potriveşte foarte bine şi pur şi simplu te face să râzi de fiecare dată când îl auzi. Îmi amintesc când i-am arătat mamei prima fază cu Undertaker, mi-a zis că "chestia asta seamănă cu ceva care te descrie când mă enervezi". Fără vorbă, Undertaker e genial.

Şi poza asta îmi aminteşte de un poster de-al meu cu Alice Cooper.

Creionară în carantină --» Siiick!

    Joi râdeam cu Sara, deoarece începuse să-mi curgă nasul şi mă lăudam că am aşa zisa boală "muciozită". Acum sunt bolnavă de-a binelea : mă doare tot corpul, mai ales picioarele, abia vorbesc şi mă ustură în gât şi mi se înfundă nasul aşa de tare încât mi se face somn de la lipsa de oxigen. Bummer...

    M-am trezit pe la 9 şi la 10 şi ceva am ajuns la doctor, unde din fericire n-am stat la coadă. Am stat ceva, că doar trebuia să vadă ce am şi am plecat la farmacie, abia târându-mă. N-am avut deloc succes şi m-am plimbat o oră şi tot n-am găsit o farmacie care să aibă toate cele trei medicamente de pe reţetă. M-am dus acasă, că mă înţepa aerul rece pe nas. Până la urmă s-a dus mama şi s-a plimbat şi ea destul până a reuşit să ia medicamentele. Acum aştept să vină profu' de mate, să fac meditaţii; deci nici bolnavă nu scap de şcoală, mai ales că iar a început să mă înţepe nasul şi să mi se facă somn. Abia stau pe scaunul ăsta. Deci clar, sunt la pământ şi îmi vine să dorm toată ziua.

    În rest, intenţionez să-i ruinez pe ai mei şi să-i pun să-mi ia de ziua mea (16 decembrie) toată seria  manga Vampire Knight. Încă nu le-am spus, am să le zic când primesc nota la mate (dacă nota aia n-o să fie 10, şi nu cred că o să fie, nu prea am şanse, dah văd eu cum fac). Proastă am fost că nu am luat de la Nijikon ce am găsit. Ah, şi azi am făcut o chestie pe care aş numi-o eroică : casa mea e destul de mare şi te plictiseşti dacă o parcurgi pe toată. Biroul era într-o cameră pe care iarna o închidem, ca să facem economie de căldură. Şi deci acolo este frig şi imposibil de trăit. Eu am luat frumos laptopul şi modemul de net şi m-am mutat la căldură frumos, fără nici o problemă. Problema a apărut azi : unde fac eu meditaţiile la mate? N'aveam unde bineînţeles, aşa că, deşi nu-mi venea să mă scol din pat, am decis să car biroul ăla masiv până vine mama. Mă sunase şi am estimat că o să vină în maxim o jumătate de oră. M-am chinuit, am ocolit casa de trei ori şi am zgâriat pereţii şi uşile destul de bine, dar am reuşit să-l aşez frumos în camera în care stau acum. În momentul acela tocmai mă gândeam "Dacă intră mama acuma pe uşă ar fi tare..."; şi mama atunci, imediat ce mă îndreptam sper uşa deschisă ca să o închid, intră. Eu am început să râd, şi îi arăt biruitoare biroul. Ce mutră avea mama...

  

Adam Lambert - Fever

    Am scris asta în timp ce aştept să intre profu' de mate în casă şi să începem meditaţia. Şi încă nu vine. :P