Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

joi, 9 februarie 2012

Shiki

Life and death are two sides of the same coin, good or bad.
In spite of that, Megumi-chan's death broke my heart.
She had pictured a future of joy and sadness, and though it was close at hand,
She wasn't able to escape the impression of having that unjustly taken from her.


       În timpul unei veri în Sotoba, un sat liniştit cu o populaţie de 1300 de oameni, o serie de morţi bizare începe. În acelaşi timp, o familie ciudată se mută în conacul de mult abandonat de la marginea satului. Shimizu Megumi este o tânără locuitoare în Sotoba care vrea cu orice preţ să părăsească satul pentru a duce o viaţă modernă la oraş. În sat există doar două lucruri care îi plac: conacul măreţ şi colegul ei, Yuuki Natsuno, un băiat venit de curând de la oraş. Într-o noapte însă, Megumi dispare după ce-i vizitează pe noii locatari ai conacului; după câteva zile după ce este găsită leşinată în pădure, ea moare.

       Shiki este unul dintre puţinele anime-uri care mi-a confirmat toate aşteptările. Shiki [屍鬼] care cred că s-ar putea traduce "cadavrul demonului" este un mister cu o doză superbă de teroare care te va ţine în priză pe tot parcursul poveştii. Eu personal nu am observat să aibă vreun defect. Un lucru pe care vreau să-l menţionez este faptul că am observat că în anime-urile astea cu mistere sunt unele lucruri pe care, dacă intră în joc o doză de atenţie, le poţi deduce din opening. Asta se întâmplă în Shiki, şi totuşi la un nivel care să nu distrugă surprizele ce vor urma. Genial.
        Povestea este...o interpretare superbă a motivului vampirismului. Elementele supranaturale sunt originale, cu mai multe defecte decât calităţi aş spune; poate că asta diferă de imaginea pe care o am eu despre vampiri în general, sau poate pur şi simplu acum îmi dau seama că omul şi elementul supranatural sunt pe aceaşi treaptă în Shiki, au aceeaşi importanţă. Este prezentată foarte armonios, fără să fie grăbită sau ţinută pe loc; întreaga acţiune are un aer realist, dar elementul supranatural distruge nota plictisitoare pe care, cred eu, o are realismul pur. Am observat că datele şi locaţiile, cât şi numele personajelor şi legăturile acestora cu alte personaje sunt mereu prezentate prin note scrise clare chiar în mijlocul episodului: ceea ce dă cursului acţiunii o acurateţe totală. Eu am fost destul de atentă la date şi plasarea în timp [pentru că altfel aş fi fost pierdută total, pentru că se fac dese "întoarceri în timp" şi se sare de la un spaţiu temporal la altul fără vreo altă notificare decât notele în sine], lucru care m-a ajutat să înţeleg povestea mai bine, dar numelor personajelor şi relaţiilor acestora nu am dat prea mare atenţie, pentru că sunt multe personaje şi toate au parte de o doză bună de atenţie, dar pur şi simplu am ales să mă concentrez pe cele principale. Se poate observa o tehnică a detaliului foarte interesantă, pur şi simplu Shiki este genul de anime la care trebuie să-ţi foloseşti creierul la maxim.
         Grafica...m-a zgâriat un pic pe ochi la început. Pentru că personajele sunt desenate într-un mod puţin mai diferit faţă de anime-ul tău obişnuit [ceea ce mai adaugă la unicitatea anime-ului], dar m-am obişnuit repede cu stilul nou şi acum nu pot să-mi imaginez Shiki fără arta lui unică. Peisajele din lumea satului sunt clar şi curat prezentate, păstrând totuşi o imagine rurală interesantă. Iar secvenţele sângeroase şi cele care se desfăşoară noaptea îmi inspiră un aer misterios, gotic chiar [vorbim de vampiri] care se potriveşte de minune cu ceea ce mă aşteptam. 
       Sunetul este superb. Shiki are o coloană sonoră făcută în perfectă armonie cu restul, care adaugă notele de suspans prezente în fiecare episod. Sunt două opening-uri şi două ending-uri care parcă au fost făcute special pentru acest anime; primul opening mi-a plăcut mai mult decât al doilea, iar primul ending ar fi fost superb dacă era cântat de cineva cu o voce mai bună, mai pătrunzătoare. Vocile...nu le cunosc, în principal seiyuu pe care nu i-am auzit; singurul pe care-l cunosc şi l-am recunoscut după vreo 5 replici este seiyuu-ul lui Thoru-chan, prietenul lui Natsuno [Nobuhiko Okamoto mai precis, pe care l-aţi mai auzit în rolul lui Usui din Kaichou wa Maid-sama! sau Okumura Rin din Ao no Exorcist]. Faptul că în general sunt seiyuu necunoscuţi mie a fost un plus, pentru că a adus o notă de prospeţime întregii experienţe.
Thoru în stânga alături de Natsuno şi colegii lor.
         Personajele sunt destul de originale, luate împreună. În principal, îl avem pe doctorul Ozaki Toshio care încearcă să dezvăluie misterele care apar în urma morţilor din sat, apoi prietenul lui din copilărie, preotul Muroi Seishin. La polul opus îl avem pe Yuuki Natsuno, tânărul care vrea cu orice preţ să plece din sat, dar la rândul lui se va găsi prins în misterele care se întâmplă. Familia [de vampiri] care se mută în conacul antic este familia de vampiri absolută, în care copilul îl conduce pe tată şi mama îl trădează pe tată cu acordul acestuia.

           Yuuki Natsuno...primul lucru pe care l-am observat prima dată când l-am văzut a fost: tipul ăsta are nevoie de o tunsoare! Natsuno, care urăşte să fie strigat pe numele mic [dar cui îi pasă?], este tipicul nostru erou cu atitudine liniştită şi mândrie insinuată [pare mândru, dar cine ştie dacă chiar este?]. Şi totuşi, în sfârşit Natsuno se va dovedi cel mai tare şi puternic [psihic] personaj din serie. Îşi învinge frica, fiind printre puţinii care iese într-un fel bine din toată situaţia. Sincer, nu prea apare des, dar atunci când apare face audienţa praf.
          Ozaki Toshio este doctorul satului şi cel care aduce elementul explozibil al întregii serii. Este genul de geniu care nu se bărbiereşte [nici măcar când iese cu o femeie afară] şi ar putea fi un doctor House varianta Japoneză. Arată chiar bine, e imposibil să nu-ţi fie simpatic când îl observi în toată agitaţia lui. Atunci când devine disperat rămâne totuşi conştient de propriile-i acţiuni şi în final se dovedeşte a fi cu adevărat curajos. S-ar putea spune că are spiritul unui vânător. Modul în care fumează îmi aminteşte de Shizuo Hewajima.
          Muroi Seishin, sau romanticul care nu se înţelege pe sine, este preot la templul din sat. Este cel mai imprevizibil personaj, şi poate cel mai fragil. Vocea lui este absolut superbă [romanticii ăştia], are în general o statură atrăgătoare. Deşi modul în care atrage [ochiul meu de fată gata să se îndrăgostească] este diferit de modul în care 'simpatizezi' cu persoana lui Toshio, pur şi simplu pentru că Seishin emite o aură care mă face să vreau să-l protejez. E slab, dar nu cel mai slab pentru simplul fapt că se află printre puţinii cărora nu le e frică de moarte.
          Kirishiki Sunako este don'şoara care trage sforile. Personal, n-o suport. E slabă, groaznic de slabă şi îi e frică, deşi la început are o încredere în sine care radiază. Şi, deşi corpul ei este al unui copil, are o minte trecută prin multe experienţe. Dar e stereotipică, stereotipică şi stupidă pentru că ştie că ar trebui să se nege pe sine dar nu o face. Trăieşte cu un fel de milă de sine, ca şi cum s-ar privi singură de sus. Şi totuşi e atrăgătoare, în modul ei, prin colţii şi ochii ei. Se joacă cu vieţile ca şi cum ar fi în parcul de distracţii şi după aceea se întreabă ce a dus-o la disperare. Constatare: pare-se că i-aş cunoaşte vocea [seiyuu - Yuuki Aoi care le face şi pe Madoka din Mahou Shoujo Madoka Magica şi Mina Ţepeş din Dance in the Vampire Bund] dar nu i-am recunoscut-o. Nu e genul de voce care să mă intereseze, sincer.
         Mutou Thoru este primul prieten pe care Natsuno îl va avea în Sotoba. Este ciudat de sentimental pentru un tânăr de 18 ani [mai ales că aici vorbim de sentimentalisme între doi băieţi, dar fie, sunt implicate probleme de viaţă sau moarte] ceea ce-l face simpatic. Simplul fapt că vocea lui este a lui Nobuhiko Okamoto mă face să vreau să-l văd mai des, deaorece el nu e neapărat un personaj principal, dar îl influenţează pe Natsuno radical.
      În rest personajele sunt interesante, avem şi nişte hibride ale supranaturalului foarte interesante. Megumi...ce bine că a murit din prima! Din prima clipă în care am ochit-o am fost de acord cu Natsuno : e enervantă! Foarte. Cei câţiva prieteni ai lui Natsuno sunt puţin cam tipici, dar sunt printre primii care-şi dau seama ce se întâmplă. Restul personajelor sunt sătenii tăi obişnuiţi [cu excepţia moşului care e mai puternic decât fi'su] iar, în general, universul din Shiki are doza necesară de normalitate.
         Sfârşitul este imprevizibil până în ultimele clipe, Natsuno este erou cu atitudine şi tunsoare groaznică până la sfârşit iar povestea se termină într-un maldăr de sânge şi foc. Ceea ce e genial. 

OH AND THIS HOLY CRAP. IT'S EVERYWHERE. THIS AND YAOI FAN-ART.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top