Hana ni Arashi

     Tot ce Kunimi Riko își dorește este să trăiască o viață normală, deși se poate spune că are niște abilități fizice neobișnuite. Într-o zi total obișnuită de școală, în care Riko reușește să nu întârzie după ce sare frumos, grațios, și ca de obicei, peste umerii profesorului care se afla în ușa clasei, ceva cu adevărat neașteptat se întâmplă. Tânărul Ran Tachibana, moștenitorul unui influent imperiu de afaceri și cunoscut afacerist încă de la acea vârstă, intră în sala de clasă și o cere cu seriozitate și nonșalanță pe Riko de soție. Uimită și ușor speriată, aceasta fuge pe geam în secunda următoare, însă Ran nu se dă bătut, și îi propune că, dacă va reuși să reziste și să fugă până la ora 5 a aceleiași zi, o va lăsa în pace. Dacă nu, o va lua de soție.

     Am dat de Hana ni Arashi la Michi-biraki și am devorat primul volum, iar acum probabil a devenit una dintre seriile mele shoujo favorite. Citind premisa, sincer mi s-a părut cam tipică, dar ideea de bază este ceva original și modul în care este dezvoltată este frumos. Simplu spus, este un clișeu prezentat cum trebuie, cu o doză de unicitate.
     Publicată timp de vreo doi ani, manga are două volume și este prima serie a mangaka-ului Takagi Shigeyoshi. O manga foarte reușită pentru o primă serie, mă face să vreau să mai citesc lucrările acestei persoane. E genul de manga pe care aș cumpăra-o, are valoare de recitire.

     Genul este bineînțeles shoujo, cu niște comedie bine plasată șiiii ceva acțiune. Povestea este relativ episodică, relația dintre cei doi dezvoltâdu-se pe lângă aventurile care-i ajută să evolueze ca persoane. Are o anumită dinamicitate care îi conferă un impact mai puternic decât o shoujo obișnuită. Este previzibilă, dar la modul "știu ce se întâmplă, însă nu pot știi cum".

     Arta poate fi descrisă ca și "curată", se folosește un număr nu foarte mare, chiar minimal și totuși echilibrat, de linii. Ceea ce mie personal îmi place, pentru că are frumusețea necesară unui shojo fără a părea exagerat, îi dă o atmosferă proaspătă, calmată. Antiteza dintre povestea dinamică și spontană și arta minimală și calmantă fac manga în sine o lucrare atractivă, deosebită.
     Construcția plăcută a personajelor este factorul care face seria o experiență ce merită laude. Ideea unei eroine o aventură diferită de stereotipul shojo al fetei normale este elementul care pe mine mă atrage - Riko nu e neapărat , originală, dar e drăguță, puternică și cu capul pe umeri, știe ce vrea și-și cunoaște propriile sentimente. Ran este pur și simplu o furtună, inclusiv kanji-ul numelui lui înseamnă asta. Un bogătan răsfățat, dar simpatic prin faptul că e cam idiot și totuși excentric când vine vorba de relațiile lui cu oamenii. Restul personajelor sunt ușor excentrice, neobișnuite, iar favoritul meu este un asasin care este angajat să-l omoare pe rich boy Ran.

The everyday life or rich kids.

     Simplu spus, Hana ni Arashi îmi place pentru că prezintă o suită de personaje carismatice care evoluează duși de un val puternic al cărui curent și-l conduc singuri, și anume viața. I-am dat zece pentru că de ce nu, deși nu e o capodoperă, nu-i găsesc defecte sau aspecte neplăcute.

     Recomand cu entuziasm și căldură această manga oricui vrea o aventură nu neapărat complicată, pe fundalul luminos și dureros al iubirii care nu trebuie neapărut văzută ca fiind roz, totul prezentat ca o furtună de sentimente și nu numai. Titlul, se traduce "floare în furtună" și probabil și vouă vi se pare foarte potrivit.

Ambele volume sunt cam 80 de lei pe mangashop dar arrrrgh al doilea n'are acelaşi cover ca ediţia japoneză (adică imaginea aia mişto de sus de tot) arrrrgh ăsta ales de ei e mai naşpa arrrrgh I'm gonna but it nevertheless I think >..>

Am uitat să menţionez, fiecare volum are la final un oneshot care n-are nimic de'a face cu Ran şi Riko. Ambele sunt foarte frumoase, mai delicate şi cu o tentă psihologică, cu un atlfel de impact. Primul vorbeşte despre o fată care simte că nu mai poate să respire, că trăieşte sufocându-se, iar al doilea despre un băiat care urăşte să fie atins. Sunt originale şi aduc un sentiment indescriptibil, o altfel de iubire, pentru că, până la urmă, sunt shojo. Primul am impresia că a câştigat un premiu, oricum amândouă sunt minunate, cu personaje bine conturate şi acceaşi artă frumoasă.