A venit timpul.
Să scriu postarea aia siropoasă
în care trebuie să spun
CÂT DE DOR O SĂ-MI FIE DE VOI.
Oamenii sunt foarte complecşi. Dar asta e ceea ce ne face diferit de minunaţi. Suntem împreună pentru că nu am putea fi despărţiţi. Pentru că împreună râdem mai tare, înţelegem mai bine şi plângem mai cu amar.
Deci azi ne-am zis la revedere. A fost o zi normală de şcoală, în care blitzurile aparatelor de fotografiat orbeau ferestrele.Totul a fost la fel, dar nu va mai fi. Poate c-o să-mi fie dor de voi. Poate că astfel se deschide calea unui nou început pentru fiecare, iar căile noastre deviază.
N-a fost cine ştie ce. Abia mă obişnuisem în mijlocul lor.Nu regret, n-o să-mi fie dor de toţi şi sunt sigură că voi râde la fel de frumos şi peste trei luni. Pentru că am aşteptări imense la liceu. Tot ce sper e să nu greşesc.
Happiness >.<
Uneori nu e bine să ai prea mari aşteptări de la un lucru, pentru a nu rămâne dezamăgit după aceea.
RăspundețiȘtergereTotuşi...v-aţi zis doar 'la revedere' şi nu 'adio'. Ceea ce înseamnă că... ce s-a încheiat au fost doar anii de generală nu şi legăturile formate în ei. ^^