Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

marți, 10 aprilie 2012

Desperate Girl

A devenit un prinţ, pentru că nu avea de ales

Nici măcar ţipătul mut al morţii
nu l-a putut schimba

     Lumea este unic colorată prin fiecare privire, fiecare pereche de ochi care nu-şi înţelege regretele. Şi, bineînţeles, lumea lui avea o culoare pe care oricare alţi ochi n-o vedeau. Acea culoare consumată, distrusă, care-l făcea să se îndoiască de propriile lui sentimente. Şi-ar fi vrut speranţa înapoi, dar acel sentiment dureros de dulce îi fusese de mult devorat de o altă privire. O altă privire care vedea lumea într-o culoare.
      O cunoscuse cu prea mulţi ani înainte, iar durerea pe care ea i-o lăsase în urmă îl făcuse să vrea să uite totul despre prezenţa ei scurtă în lumea lui. Acum însă regreta cu nepăsare, prefăcându-se că inima lui ar fi de piatră, ca şi când în nefiinţa unei bucăţi reci de gheaţă puteai găsi sentimente luminoase atunci când ai topi-o în mână. Asta credea el că ea i-ar fi făcut, i-ar fi topit acea barieră groasă, impenetrabilă, construită în ani buni de nepăsare care-i ţinea sufletul închis.
      Dar ea nu făcuse aşa ceva, nu avea capacitatea să facă aşa ceva. Ea doar se afla în ciudata situaţie în care era obligată să-l facă pe el să creadă că se poate minţi şi cu adevărul. Dacă ea n-ar fi văzut situaţia prin ochii ei, poate că viitorul nu i-ar fi tăiat respiraţia. 

As I touched it, the pale and fragile bud unexpectedly bloomed into a plantation of despair.

--------------ambiguitatea asta este doar prologul--------------

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top