Vreau doar să respir, e dureros aici.

Ştiu că e târziu. Parcă trebuia să nu fie niciodată prea târziu, nu?

«Pentru a supravieţui, ne agăţăm de ce ştim şi înţelegem. Şi etichetăm realitatea. Dar, ştiinţa şi înţelegerea sunt termeni ambigui. Acea realitate poate fi doar o iluzie. Toţi oamenii trăiesc cu cu presupuneri greşite.
Nu este aceasta o altă cale de a privi?»

Acel orizont dintre noi alunecă în depărtare,
Cerul nici nu mai poate descrie dimineaţa următoare.

Există acolo acei oameni lipsiţi de viaţă, care nu pot respira
De când am devenit ca ei?

Îmi voi vărsa tristeţea, nu ar fi mai bine să privim doar înainte?
În cazul ăsta nu pot fi eu cel din faţă...
Chiar dacă toţi din jurul meu îmi vor deveni duşmani, pot vedea o lumină slabă
Dacă pare cu adevărat că pot ajunge atât de departe, atunci...

Vreau să respir, e dureros aici.
Pot doar să mă uit la întuneric, un gând care nu poate pluti pe apă.
Vreau doar să respir...
Dacă oamenii mi-ar arăta măcar fericire, nu mă voi mai îneca vreodată.