No Rain, No Rainbow.

Asfaltul are acelaşi miros după fiecare ploaie adică a soarelui.

Fiecare ploaie topeşte totul, pentru ca apoi amintirile să nu mai fie.

Red -   Feed The Machine

   

                  Singurătatea este o stare sau un sentiment ambiguu pentru mine. O înţeleg atât de bine încât mă plictiseşte. Şi spun asta pentru că acum sunt singură. Niciodată singurătatea nu m-a plictisit, uneori chiar mi s-a părut amuzantă. Am ajuns la concluzia că am ciudatul obicei ca sâmbăta să dor fix 12 ore. Astfel că m-am trezit la 3 după-amiază. Oare încerc să-mi întrec propriul record?
                  Mă uit la cer, care acum e negru şi aproximativ invizibil pentru mine, şi mă enervează să-mi amintesc că plouă. Sau ninge; sau nu mai ştiu ce. Vreau soare. Vreau canicula aia absurdă a verii care-mi aminteşte de toate lucrurile frumoase. Kata şi Nexa se îmbată; Malina se face DJ. Iar eu aştept să vină soarele. Tâmpită fază, nu? Nu-mi vine să cred pe cine am văzut ieri. Nu mă aşteptam. Niciodată nu-mi vine să cred ce mi se întâmplă, dar întotdeauna mi se pare normal cum totul se termină.

                  Am văzut "Black Rock Shooter". Genial anime-ul, chiar mi-a plăcut, mai ales grafica. Este vorba despre două poveşti paralele : două fete normale de liceu are ajung prietene, până când una dintre ele dispare; pe cealalată parte, într-o altă dimensiune, alte două fete, care nu sunt decât "reflexiile" liceenelor, poartă o luptă crucială. Grafica luptelor îmi aminteşte de jocurile video. E scurt, dar e foarte frumos şi sfârşitul e prea touching, aproape că-mi venea să urlu de bucurie [true fangirl scream]. Şi am mai văzut şi filmul Naruto Shippuden 2. L-am văzut pe ăsta fiindcă e singurul film shippuden în care apare Sasuke. Şi fără Sasuke, sincer, nu se merită. Plus că mai nou, filmele şi fillere urmează aceleaşi stereotipuri.