"Would we like to make it...dance? With the Animal?
Would we? Would we?"
Pfffua. Viaţa. Arde. Taci. Te urăsc. <3. Ştii. Whatt? Burn. Etcc.
De ce e aşa de greu să înţelegi că n-am chef? Aşa e, n-am chef să mă omor pentru că tu vrei să mă omori. Ştii, dacă continui aşa singurul lucru care o să se întâmple o să fie acel ceva simplu. >.<. Taci. Mereu vorbeşti. Dacă eram un copil, te-aş fi întrebat de ce semeni atât de puţin cu ceilalţi. Dar tu deja mi-ai spus-o, fără să-ţi dai seama. Taci. Mă enervezi prin simpla ta existenţă. Mă faci să devin confuză. Tu şi cu blondul ăla nenorocit. Abia aştept să-ţi văd mutra atunci. Să vedem dacă ai să mai vorbeşti. Te ador, dear. Nu uita.
Hai să dansăm. Eu şi cu tine. Hai să visăm. Tu şi cu mine. Neeeah >:P. Albastru. Mult prea mult albastru, am ajuns să mă înec într-o culoare doar fiindcă este culoarea ta. Te recunosc de la ani depărtare. Îţi simt prezenţa inexistentă chiar şi atunci când visez. Eşti ca o fantomă, ca o fantasmă molipsitoare. Şi totuşi, nu vreau să mă îmbolnăvesc. Nu azi, nu din cauza ta. Ce să-ţi dedic? Viaţa?! Poate amintirile. Chiar...îţi aduci aminte? Atunci lumea nu era albastră. Şi atunci te uram, te dispreţuiam doar pentru că singurul sentiment pe care mi-l transmiteai era unul de scârbă. Erai scârbos, mai ştii? =]]. Dar tot albastru erai. Arzi, dragă, arzi. Ştii că de ador. <3.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu