Afară

se aude un zumzet continuu

al artificilor.

         Sunt singură, mai sunt câteva minute şi lumea va începe să numere descrescător. Ascult o melodia superbă care-mi aduce aminte de multe şi îmi imaginez culoarea artificiilor de afară. Am ieşit, doar ca să simt frigul o secundă şi am văzut cerul negru, tăiat de macaraua pe care o văd mereu la capătul străzii. Şi acum zumzetul se aude mai tare, e enervant pentru că e pur şi simplu fără culoare. Am să ies afară să număr şi eu de la zece la unu.

         Şi simt cum melancolia că cuprinde, o melancolie dulce, odată cu melodia mea. "Chiar dacă sunt o constelaţie aşa de mică, îţi mulţumesc că m-ai observat".

Anu' nou, lume!

Încă mă simt copil,

deşi am crescut mai repede

decât mă aşteptam.

        Am crescut, cică. Ce înseamnă să creşti? Să ştii mai multe poate. Dacă ar fi aşa, atunci să zicem că am crescut un pic. Oare trebuia să şi aplic ce am învăţat? Contează...? =))

Tamagoyaki

Trebuie neapărat

să învăţ şi eu să fac

din'astea.

           Au venit ai mei acasă aseară, iar după un mic conflict [mic pe naiba că iar mă luase plânsul de nervi, dar mi-a trecut repede pentru că tata făcea mişto şi mă prăpădeam de râs], azi de dimineaţă totul era perfect. Chiar mi-a fost dor de ei.

Laughter

私はこの世界が大嫌い
みんなが大嫌い

           Uneori îmi vine să râd. Tare, numai ca să simt că sunt fericită. Cineva care râde, ar trebui să fie fericit, nu? Şi totuşi, eu râd pentru a-mi căuta fericirea. Râd tare, în speranţa că ea va apărea. Dar ea nu mă aude.

"Lost again without you."

Parcă am rămas aceeaşi,

cu tot cu dorinţa mea de schimbare.

Nu-mi mai e dor. Deloc.

         Bineînţeles că vacanţa asta nu avea cum să fie de neuitat. Până acum am pierdut timpul, şi mă enervez la culme când mă gândesc că eu sunt singura care trage şi pune în mişcare totul. Când voi avea şi eu parte de puţină cooperare?! M-am săturat să suport şi să tolerez singură. Nu mai pot.

Mawaru Penguindrum

Electrizant.

Cu tot cu strategia de supravieţuire.

          Nici nu ştiu cu ce să încep. De obicei îmi place să scriu eu singură cam despre ce e vorba într-un anime, dar având în vedere că Mawaru Penguindrum este un anime pe care l-am înţeles într-un aşa mod încât nici nu mai ştiu ce s-a întâmplat, va fi greu. Vroiam să-l mai văd odată cap-coadă [având în vedere că l-am văzut când era ongoing de la episodul 9 când a început şcoala] şi după să scriu, dar e prea genial. Staţi să-mi amintesc cum a început.

          [Tocmai mă uitam la descrierea anime-ului pe my anime list şi am văzut trezi fraze mari şi late. Hai că nu-i aşa de greu.] Trei fraţi, gemenii Kanba şi Shouma, alături de sora lor mai mică şi mai mereu în spital din cauza sănătăţii ei fragile, Himari, trăiesc împreună în casa Takakura. Într-o zi în care cei trei vizitau un acvariu, Himari îşi alege drept suvenir o pălărie ciudată, pentru ca după câteva minute să dispară şi să fie găsită de fraţii ei leşinată. Ajunşi la spital, nu se mai poate face nimic pentru ea, dar cei doi gemeni rămân fără cuvinte când o văd pe sora lor cu pălăria aceea în cap strigând "Seizon Senryaku!" ["Strategie de Supravieţuire!"]. Astfel cei trei sunt prinşi într-un joc în care imposibilul trebuie făcut posibil pentru a supravieţui.

My Diary. II

Flashback.

Sau amintiri pe fundal

de note muzicale.

      Japonezii sunt scunzi, cu nasurile mici şi de obicei cu voci mai ciudate faţă de restul lumii. Sunt prea talentaţi, deştepţi şi geniali pentru că pur şi simplu reuşesc să se facă văzuţi în modul lor. Şi ce dacă sunt altfel, asta îi face unici!

MAXIM a la Kata

Sayuuki Deathscythe: să mooor XD
♥ Raluca: MA-TA?
Sayuuki Deathscythe: DAAA
Sayuuki Deathscythe: EA L-A VĂZUT
Sayuuki Deathscythe: şi face
Sayuuki Deathscythe: maria uite unu bun de tine
Sayuuki Deathscythe: şi eu
♥ Raluca: stiam eu ca MA-TA e geniala
Sayuuki Deathscythe: OH DAAA
Sayuuki Deathscythe: OH DAAA
♥ Raluca: pacat ca nu o mostenesti
♥ Raluca: -.-"
♥ Raluca: ))))))))))))))))))
Sayuuki Deathscythe: ))
♥ Raluca: maxim am zis!
Sayuuki Deathscythe: eu mi-s tută ca tata
Sayuuki Deathscythe: tută şi bună la pat când am chef
Sayuuki Deathscythe: că de obicei n-am
Sayuuki Deathscythe: >_>

Daisuke-ness

Mi-am amintit chestia asta acum.

Dacă am mai postat-o [deşi nu cred]

nu contează.

16 decembrie 2011, ziua de naştere a lui Sayuuki:

Sayuuki: Miiisaki, dar alunele ce sunt...legume, fructe sau cereale?

Misaki: Hmm...măi nu ştiiu ce să zic...

Sayuuki: Ştiiii cum se spune că roşile sunt fructe când ele sunt legume toată ziua.

Misaki: Alunele suuunt...[suspans XD]...alune!

Sayuuki: Haaaa?! /:) LOOOL!

Misaki: Ştii, ştiiii cum zicea Daisuke [Ono]: otoko wa...otoko! [bărbaţii sunt...bărbaţi!]

Sayuuki: Mdeaah :-<.

Crăciun Fericit!

Pentru că există zilele astea

în care sufletul ţi se încălzeşte

şi îţi aminteşti ce frumoasă

era lumea odată.

          În fiecare an speră să ningă măcar odată până la Crăciun, pentru că pur şi simplu lumea arată mai pură când e albă şi îngheţată. Anul acesta Crăciunul a fost unul melancolic, neobişnuit şi ciudat de special.