Keion took it all

 

           Azi am avut şansa să termin şi sezonul doi din K-On. Plus că acum câteva zile am văzut şi Naruto Shippuden Movie 3 şi acum tot caut o manga drăguţă şi scurtă să-mi mai umplu plictiselile.

I wanna stay and swallow my sorrow

Nu ar trebui să cazi.

Nu ar trebui să exişti.

Când cineva cade, îl ajuţi să se ridice.

Şi asta e tot.

Când cineva se ridică, îi dai sprijinul tău.

Şi asta va fi tot.

Nu mai suport. Nu mai pot să suport sau să înţeleg ceva. E vina mea. E numai vina mea?

       Zilele astea am avut parte de multe prostii şi căcături, am îndurat o grămadă de tâmpenii ş.a.m.d. M-am certat cu ai mei urât de tot [dar sincer, m-am obişnuit cu fazele astea]. N-am mai avut voie să mişc un deget, n-am mai deschis calculatorul şi mi s-a spart şi telefonul, pentru a treia oară. Dar sincer, fazele astea mă scot din rutina plictisitoare şi mă schimbă; astfel că am început să învăţ la mate [lucru de care chiar am nevoie]. Iar ăştia din clasă vor să facem o excursie. Atâta timp cât excursie pentru ei înseamnă vodcă, gin, whisky, ţigări, clubăreală şi nopţi nedormite, plus alte chestii care s-ar putea întâmpla unor fete, eu nu mă duc. Vai ce-au ajuns adolescenţii de azi. Acuma o înţeleg pe mama de ce preferă să nu mă mai duc la liceu, decât să pic într-o cocină de cocalari şi alte alea.

       Am avut o tonă de timp să visez, în schimb. O să mor, o să tâmpesc dacă mai visez mult cu ochii deschişi, dar asta sunt eu. Ninge. Sau ningea; oricum, e frumos să te uiţi cum ninge, dar să înfrunţi zăpada şi să simţi cum te pişcă de faţă nu e frumos. Vorbeam cu o colegă azi : "Plictiseala dăuneazăă grav sănătăţii...!", "Dah, şi nebuneala nu dăunează grav sănătăţii?", "...Nu, nebuneala se naşte din plictiseală!".

       Nebuneala asta e ca fumatul : crează dependenţă, dar fără să-ţi dai seama te răneşti pe tine şi pe cei din jur.

Happiness >.<

P.S.: Că tocmai mi-am amintit...azi l-am văzut pe blondu'. Phuaa, ce bine că nu m-a văzut...! Am avut parte de prea mulţi blonzi săptămâna asta. Măcar atunci când l-am văzut, am putut să zâmbesc sincer. N-am mai fost atât de sinceră cu mine de mult timp. :))

 

Nu mai plouă

Fiecare are nevoie de o pauza, nu?

Asta se întâmplă când te cerţi până pocneşte becul.

A căzut din cer...

Videoclipul ăsta e pentru iubitorii de alcool.

Cică.

Happiness >.<

No Rain, No Rainbow.

Asfaltul are acelaşi miros după fiecare ploaie adică a soarelui.

Fiecare ploaie topeşte totul, pentru ca apoi amintirile să nu mai fie.

Red -   Feed The Machine

   

                  Singurătatea este o stare sau un sentiment ambiguu pentru mine. O înţeleg atât de bine încât mă plictiseşte. Şi spun asta pentru că acum sunt singură. Niciodată singurătatea nu m-a plictisit, uneori chiar mi s-a părut amuzantă. Am ajuns la concluzia că am ciudatul obicei ca sâmbăta să dor fix 12 ore. Astfel că m-am trezit la 3 după-amiază. Oare încerc să-mi întrec propriul record?
                  Mă uit la cer, care acum e negru şi aproximativ invizibil pentru mine, şi mă enervează să-mi amintesc că plouă. Sau ninge; sau nu mai ştiu ce. Vreau soare. Vreau canicula aia absurdă a verii care-mi aminteşte de toate lucrurile frumoase. Kata şi Nexa se îmbată; Malina se face DJ. Iar eu aştept să vină soarele. Tâmpită fază, nu? Nu-mi vine să cred pe cine am văzut ieri. Nu mă aşteptam. Niciodată nu-mi vine să cred ce mi se întâmplă, dar întotdeauna mi se pare normal cum totul se termină.

                  Am văzut "Black Rock Shooter". Genial anime-ul, chiar mi-a plăcut, mai ales grafica. Este vorba despre două poveşti paralele : două fete normale de liceu are ajung prietene, până când una dintre ele dispare; pe cealalată parte, într-o altă dimensiune, alte două fete, care nu sunt decât "reflexiile" liceenelor, poartă o luptă crucială. Grafica luptelor îmi aminteşte de jocurile video. E scurt, dar e foarte frumos şi sfârşitul e prea touching, aproape că-mi venea să urlu de bucurie [true fangirl scream]. Şi am mai văzut şi filmul Naruto Shippuden 2. L-am văzut pe ăsta fiindcă e singurul film shippuden în care apare Sasuke. Şi fără Sasuke, sincer, nu se merită. Plus că mai nou, filmele şi fillere urmează aceleaşi stereotipuri.

Mania shonen-ai

Sau YAOI. Bine, dar fără partea pornografică.

Gay Sex?! Asta'i prea de tot.

Eu + Tu = x_x

Fiecare dintre noi are ceva de spus sau scris.

Asta fiindcă eu cu şi Sara ne ţinem în braţe şi copiem împreună la teste. 

Şi fiindcă că Kata şi Andru se pupă pe obraji până când îi dor.

Fiecare cu inspiraţiile lui, cu panica şi iubirea lui. 

Trebuie să fac şi eu cu Sara asta. 

Kata + Andru = x_x

Chestie care-mi aminteşte de Malina. Şi de Dan.  Nu, numai de Malina.

Lolicon

         "Fată dragă...tu omori lumea, nu alta!"

-____"

             Ciudăţenia cea mare a zilelor acestora se pare că izvorăşte dintr-o confuzie indubitabilă pe care numai eu şi persoana mea o putem înţelege, ciudăţenie care duce la sentimentul inconfundabil de...tonicăreală. "Mai ştii poza aia cu banana?". Wtf, perverso =)). E ciudat cum tot universul se învârte în jurul unui fapt atât de stupid, e ciudat că nici măcar eu nu mai înţeleg de ce. 

             Azi era să primesc un pix în gură. Stăteam în braţe la Sara şi aia s-a apucat să mă hrănească ca pe bebelusi :)). Ştefan a acţionat în consecinţă ţi totul s-a terminat cu râsete. Sau când Andru şi Kata erau să se pupe [într-o zi chiar o să se pupe, că prea se iubesc în public :-"], am aruncat cu pixuri în ele. Şi am râs o grămadă, ca proasta. Ieri mi s-au rupt blugii; aşa că am fost să-mi iau alţii noi şi m-am ales cu două perechi şi un tricou super tare. Astfel că azi Andru m-a stresat că de ce eram toată îmbrăcată în haine noi. La mine în casă se vorbeşte despre etnobotanice şi se bea tonic. Pshyeah?

             Mă gândesc ce manga să mai citesc, poate ceva mai de aventură. Trebuie să văd Death Note, daca mă apuc azi poate până sâmbătă îl dau gata. Am observat că comunităţile anime cad, sau se umplu de fan-fiction obsedaţi, care habar n-au ce-i aia shoujo sau shonen. Am început să repet ceva kanji şi sincer, e destul de greoi. Oricum, o fac de plăcere şi cam atat. Şi omor lumea cu muzică gen K-ON!.

             Astfel că, aceste zile care mi-au insuflat un sentiment de pură plictiseală, o plictiseală atât de adâncă încât mă face să râd în gura mare, sunt absolut normale şi fără noimă. Mi-e dor de iepurele meu alb.

Happiness >.<

After all, He's one hell of a White Rabbit

"Alice, te-ai pierdut?"

 "Taci."

          Săptămâna a început în forţă, în cel mai groaznic mod posibil. A venit tata acasă, ceea ce înseamnă că trebuie să iau zece la mate dacă vreau linişte. N-am fost la şcoală, am avut o problemă de familie şi atrebuit să mă car cu mama până la ţară. După, ne-am întâlnit cu tata şi am mers cu maşina acasă. Odată familia reunită, şi bomba atomică  "Daisy" e gata de lansare. [vă zic eu mai încolo ce'i cu bomba]. Ne-am certat. Urât de tot, dar acum că mă uit înapoi, mi se pare amuzant. Eu şi cu tata suntem doi căpoşi încăpăţânaţi, iar mama e hipersensibilă. Săraca, ajunse să-şi pună mâinile în urechi =]].  Dar fie, acum totul e înapoi la normal. Aşa se întâmplă mereu.

          Am revenit la manga. Cel puţin ieri, am citit şase volume dintr-un shojo destul de interesant. Urăsc asta : manga e licenţiată şi începe să fie tradusă în engleză şi vândută oficial şi traducătorii se opresc din tradus [să nu cumva să'i mânânce legea copyright-ului]. Aşa a fost şi cu Heart no Kuni no Alice. Şi cum dreaq să aştept eu până traduc ăia până la volumul nuştu' cât? Eh, şi uite aşa se pierde fanbase-ul. Am văzut ultimele două OVA Kuroshitsuji, le găsisem din întâmplare -___". Aia cu Ciel in Woderland e pur şi simplu kawaaaaii ^___^. Mi-a plăcut mult o fază în care Agni [un bucătar] împăştia piper dintr-o râşniţă imensă şi ăia strănutau de le ieşeau plămânii. Abia aştept să-l văd pe Undertaker în rolul Pălărierului Nebun, iar Sebastian cu codiţă de iepure mi s-a părut un pic cam...*nosebleed*.

          Am avut o zi destul de ciudată, şi se anunţă o săptămână boring şi plină de căcături. Mi s-au crăpat mâinile de la frig. Urăsc asta. Şi muuulte altele.

Happiness >.<

K-ON! and my after school freetime

Pentru că n-am nimic mai bun de făcut.

Atât. Şi chitara.  

       Există un soi de nostalgie care apare atunci când termini un anime sau o manga. Au trecut 24 de ore şi deja mi-e dor de Durarara!!, deci I'm hopeless. Azi am văzut primul sezon din K-On şi sincer, mi-a plăcut mai mult decât Durarara.

       N-am s-o lungesc, că mi-e lene. Dacă o să am starea necesară, poate văd şi sezonul 2 din K-On [am o presimţire...]. Povestea mi-a plăcut, fetele au fost drăguţe şi melodiile au fost amuzante. E atât de kawaii încât la un moment dat te sufocă. Mi-a plăcut că n-a fost chiar aşa tras de păr, iar cam tot ce s-a întâmplat a avut legătură cu principalul. Preferata mea e Yui, deşi la început Moi îmi plăcea mai mult. Moi e puţin cam obsedată [cum să-ţi fie frică de nişte amărâte de crustacee ciudate?], şi ador modul în care Ritsu o terorizează; Mugi mai linişteşte atmosfera explozibilă a grupului şi Azusa seamană prea tare cu Moi. Iar Ritsu şi cu Yui împreună formează un dublet prea amuzant. Plus, e prea mişto grafica, personajele arătă foarte bine şi au nişte voci prea tari [mai ales Yui, care e suuper kawaii cu tot cu îngheţata ei].

       Ah, şi la şcoală mai avem un coleg nou, care stă în spatele meu. Era mai bine cu Anastasia în spate, sincer. Iar la franceză nu m-am abţinut să nu fac un pic de caterincă cu Kata după ce i-am auzit p'ăia doi în spate tot râzând. Kyah...?

Happiness >.<