Innocent Girl III

A doua parte aici.

      Simţind cum o picătură rece îi tăie parcă partea stângă a gâtului, Ren îşi întoarse privirea care până atunci căzuse intens asupra lui Masato şi privi pierdut tavanul, în timp ce oftă uşor. Nu-şi mai înţelegea dorineţele, sau pur şi simplu lăcomia lui îl făcea să creadă că totul e mai complicat. Nu dorea să piardă ceea ce căzuse în mâna lui, aruncat de un destin crud şi imprevizibil, şi asta devenise coşmarul lui. Şi totuşi, putea el să trădeze încrederea acelei persoane ale cărui sentimente pentru el deveniseră atât de evidente? Se întreba dacă capriciile lui sunt mai importante decât iubirea lui Masato. Şi nu conta către cine era îndreptată acea iubire.

Îmbrăţişând valurile realităţii

Cannot escape my own

hallucination

        Norii care atunci acopereau cerul precum o draperie grea mă făceau să mă simt cea mai fadă persoană de pe lume în acel moment. Nu ştiu dacă pesimismul lor era transmis mie sau invers, dar tot ce simţeam e că vreau să dispar o dată cu dorinţele mele. Ironic e că mi-era dor de nori.

Sir Sunny Sunshine

Why?

Scumbag sun!

      Aş vrea să-l prind în mână şi să-l trag cu toată forţa mea, uneori inexistentă, pe pământ. De ce îmi dă speranţe false, se joacă cu dorinţele mele şi mă face să-mi întorc privirea de câte ori îl privesc. Defapt, nici nu îndrăznesc să-l privesc, e prea strălucitor pentru privirea mea care a început să-l urăsc. Şi totuşi, cum aş putea trăi fără el?

松下優也 : 20101225~Last Night Show~

"Feel me"

      Scăldat de lumina strălucitoare şi înecat în privirile celor care-i strigau numele, fiecare secundă a devenit pentru el un vis împlinit. Am devorat fiecare moment în care simţeam pasiunea şi vocea lui, şi i-aş fi devorat şi acea bucăţică din suflet pe care ne-a pus-o în faţă dacă nu aş fi vrut ca momentul să fie etern. Fiecare mişcare a lui, venită dintr-un instinct pe care mi-e atât de uşor să-l înţeleg, era o piesă din acea simfonie care nu era nimic altceva decât a-l privi.

Bucuria unei balade inutile

M-am aruncat din nou

în viaţă

     Am îmbrăţişat fericirea pe care am creat-o cu mâinile mele, eu însumi, mie, pentru mine. Am dovedit că eu sunt singura care poate face alegeri pentru mine, şi aşteptările mele, de mult ori aducătoare ale dezamăgirii, m-au făcut să-mi dau seama că-mi lipsea optimismul. Acum mă bucur de fiecare secundă din rutina mea care a devine din ce în ce mai interesantă.

Music Roll

Azi am postat numai despre muzică, şi na! coincidenţă, am dat şi peste asta. Şterpelit-am'o de la Mazăre.

Numește patru trupe preferate:

1. Evanescence
2. GRANRODEO
3. Monarchy
4. Draw the Emotional [sau yuyoyuppe; nu ştiu dacă e neapărat o trupă, dar am ascultat prea multă muzică de-a lor ca să nu-i includ]

Care a fost prima melodie ascultată de la numărul 2?
Kanariya

Ce album preferat ai de la numărul 1?
Ador The Open Door, dar n-am apucat să ascult Evanescence. Ştiu, ruşine să-mi fie.

Ai auzit vreo melodie de la numărul 4 la televizor? Care?
Dăăhăăă, aş vrea eu. Pe Nico Nico, poate.

Singing my heart out

It was my voice

you heard in the darkness

       Vreau ca cineva să mă audă, dar nu cred c-aş mai putea cânta dacă aş ştii că mă aude cineva. În adâncul sufletului meu aş vrea ca măcar o dată să mă scald în lumină şi ţipete, să simt cum universul meu se învârte nu pentru că ascult, ci pentru că sunt ascultată. Şi mi-aş dori ca singura mea iubire să înflorească îmbrăţişată de căldura purtată de vânt a vocii mele.

We Wanna R&R SHOW

Or my GRANRODEO
experience

       Au luat în mâinile lor simplitatea, banalul, şi l-au transformat într-o explozie care dă dependenţă. Datorită fabulosului pe care l-au creat din nimic, prin faţa ochilor mei a trecut culoarea vieţii, cu toate zâmbetele şi lacrimile cu care vine ea. Şi-au creat o lume a lor în această lume monotonă, şi fiecare om care i-a ascultat, poate chiar şi înţeles, a devenit parte din acea lume în care visele rămân vise, dar niciodată imposibile.

Long forgotten

Sau din amintirile

ultimei iubiri

      Îi mângâiam ușor părul și zâmbeam nu amar, dar nici fericită, pentru că știam că, atâta timp cât nici măcar nu-și ridică ochii către cea care-l atinge, el niciodată nu va putea să se gândesc la mine așa cum mă gândeam eu la el. Am trăit știind că viitorul nu-mi va urma sentimentele și acum îmi dau seama că existența mea pentru el a fost ceva neînsemnat.

Killing the suffering

"Într-o zi am să-l omor"

     Ironic e faptul că îmi calc unul dintre cele mai importante principii după care îmi duc viața: să nu mă las afectată de alții. Nu pot, pur și simplu nu pot să fiu atât de nesimțită încât să nu-mi pese. Și, deoarece persoana pe care eu o consider cea mai slabă din întreaga lume, este în stare să facă ceea ce eu nu pot, îmi dau seama cât de puțină putere am eu însumi.