Shinrei Tantei Yakumo

Deci e claaar,

Daisuke Ono e genial!

       Pentru a-şi ajuta prietena posedată de un spirit, Ozawa Haruka îl va cunoaşte pe Saitou Yakumo, un student nepoliticos şi neîngrijit despre care se spune că ar avea puteri spirituale. Fata va observa totuşi că ochiul lui stâng este roşu, ceea ce-i permite să vadă spiritele morţilor. La început sceptică, Haruka ajunge să aibă încredere în Yakumo după ce acesta îi transmite un mesaj de la sora ei care murise de mică. Astfel că cei doi vor începe să lucreze împreună pentru a rezolva evenimentele terifiante care se petrec în universitatea lor, acesta fiind totuşi numai începutul unui viitor mult mai dificil.

Turnul de sirop

Este pe măsuţa de lângă patul meu.

Când vrei să te îmbolnăveşti,

se întâmplă într-un mod prea adevărat.

        Pare-se că m-a prins o amigdalită. Cel puţin asta a zis doctorul meu după ce s-a uitat la mine în gât astăzi. I-am spus că mă doare capul, în gât şi nasul şi chiar în partea de sus a oaselor obrajilor. Mi-a dat un turn de sirop [sirop de copii!] şi mi-a zis să nu mă mişc din pat până vineri. 

Deadman Wonderland

"I will be your deadman,

With nothing but this blood on my hands"

      Un cutremur masiv devastează întreaga insulă a Japoniei şi distruge mare parte din Tokyo, trei sferturi din el fiind scufundate în ocean.

      Peste zece ani, povestea începe cu Igarashi Ganta, un băiat normal în vârstă de 13-14 ani, unul dintre supravieţuitorii marelui cutremur, neamintindu-şi totuşi nimic legat de tragedie. Viaţa lui se schimbă însă când într-o zi de şcoală, un om ciudat acoperit cu sânge şi purtând o armură purpurie apare, plutind, la ferestrele clasei. Rânjind malefic, "Omul Roşu" masacrează întreaga clasă, lăsându-l în viaţă pe Ganta doar pentru a-i planta un ciob de cristal roşu în piept. Tânărul este singurul suspect, astfel că după un proces scurt acesta este condamnat la pedeapsa cu moartea şi trimis în Deadman Wonderland, o închisoare masivă care semăna cu un parc de distracţii.

Cum, e posibil ca o dorinţă să mi se îndeplinească?

Se poate, uite că se poate.

Cea mai stupidă dorinţă mi

s-a împlinit.

       Trăind în lumea mea imaginară, ştiu de mult că-mi lipseşte o doză bună de realitate. Tot ce sper e că atunci când voi lovi cu adevărat cursul vieţii, să nu-mi pară rău. Niciodată nu am fost genul care să regrete, totuşi.

Ultimul Cântec

Lovitura inspiraţiei.

Prin universul îngheţat de amintiri
Tot ce-mi doresc e să aud încă o dată,
Orbită de magnificul zăpezii, înconjurată de sclipiri,
Cântecul mut al verii în care am trăit odată
        Lumina ei de ce m-orbeşte?

Odată cu speranţa mea uitată în trecut
Mă bântuie o imposibilă dorinţă amăgitoare
Oare de ce încă nu pot uita tot ce-am avut,
Şi mă înec adânc în nebunia-mi distrugătoare
        Melancolia încă îmi zâmbeşte

Te rog nu te opri din zborul tău cel lin,
Şi mă-ncojoară cu iubirea ta de mult uitată
Înţepătura morţii, cântec regretului deplin,
Aş vrea să-mi rupă într-un moment inima toată
       Durerea e cea care mă încălzeşte

Cântă-mi sau cere-mi doar să-ţi cânt
Privirea ta mă umple de melodioase dorinţe
Vom dispărea-mpreună în al iernii ultim vânt
Odată cu căldura uiltimelor suferinţe
       Cântecul meu încă te iubeşte.

Mocirlă

Pentru că orice lucru frumos,

are partea lui hidoasă.

      Cum am văzut că a început să cadă, am aprins luminile de la fereastră doar ca să o pot vedea în spatele lor. The snow, that is. Cât am aşteptat-o, cu o mică fantezie în adâncul minţii mele care ştiu că nu se va împlini. Cazi, şi adu liniştea peste oraş.

Am I a sadist?

Trebuie, trebuie, trebuie

să învăţ să-mi fac viaţa mai uşoară.

Nimeni n-o s-o facă pentru mine.

Crazy lovely bitch.

       O vedeam cum zburda prin faţa ochilor mei în această dimineaţă. Mişcările ei graţioase şi urmele pe care le lăsa în aer, apoi cuvintele ei sincere şi zâmbetul magnific m-au făcut să nu vreau s-o părăsesc.

  "Alege, Yukkii."

"Ce să aleg?"

"Alege-mă pe mine şi continuă să trăieşti sau alege-o pe ea şi mori odată cu ea.

Alege!"

       Iubitul ei o privea frustrat, fără nici un cuvânt sau putere, în timp cea părul ei roz flutura prin aer odată cu toporul din mâna ei. Şi sângele cald, cu miros amar şi proaspăt trecea prin faţa lui ca şi licuricii în nopţile de vară. O lacrimă roşie avea să apară mai târziu pe obrazul ei.

Wagnaria Sanka or Lights Out

De ce trebuie mereu să stingeţi luminile?

Într-o zi o să vă rupeţi gâturile.

         Agitaţia inutilă a momentelor total normale rămâne un fenomen zilnic şi în noul an, bineînţeles. Şi ceea ce e ironic e că, deşi gălăgia şi nebunia nu mai sunt aceleaşi ca în vremurile bune şi de mult apuse [sau înecate în alcool, cum o fi], monotonia nu se schimbă. E greşit să-mi doresc un miracol, să vreau să văd confuzia devenind cel mai clar lucru posibil? Mă duc şi mă îmbăt dacă asta nu e posibil.

Raţiune

必要としていた
答えを出したかった

"Urletul meu în mijlocul nopţii către steaua izolată: nu mă arunca în nebunie, totul pare mult prea departe şi cerul, atât de adânc, se extinde nesfârşit."

Realism

O mână mi-e caldă şi 

cealaltă e îngheţată.

        Oare există o anumită cale pe care trebuie s-o urmez pentru a descoperi lucruri noi? Am obosit să mai caut singură, pentru că atunci când sunt împreună cu cineva, oricine, îmi dau seama că nu pot găsi nimic singură. Timpul trece, fără regrete.