A căzut

pe obrazul meu.

Albă şi rece.

          Şi odată cu zăpada a apărut un zâmbet pe faţa mea. Mi-a amintit de un început, de începutul meu aş putea spune. Aş fi vrut totuşi să am pe cineva care să mă ţină de mână şi să ne plimbăm prin zăpada care cădea prin parcul înnegrit de noapte. Dar ei îi era frică. Poate ar fi trebuit să fie un el.

Melody Girl

There's nothing else

I can say.

          Universul ei îşi schimbase sensul, iar acum totul se mişca într-un aşa mod încât o ameţea. Superstar...pe naiba.

          Era nerăbdătoare când se gândea că în curând ceva avea să schimbe. Zgomotul acelui univers pe care nu-l putu cuceri o asurzea, iar amintirile o făceau să se înece în acel dor ironic.

            Iar acum melodia ar fi făcut-o să zâmbească cu figura ei tipică scârbită, dar se abţinu pur şi simplu pentru că-şi preţuia amintirile.

          Ţipete. Ţipete acute şi melodii nereuşite. O tortură care n-o mai afecta, atât de puţin îi păsa.

       Doare. Timpanele îi vibrau odată cu podeaua. Şi tocmai când avusese şansa de a cădea într-un vis, realitatea îi cântă din nou la ureche.

          Ultima zi.

さよなら...お前たちの顔もう二度と見たくない

Nebunia dinainte de vacanţă

Am scăpat. Am scăpat.

AM SCĂPAT!

Pedobear! <3

           Sunt o leneşă, tocmai d'aia ador vacanţa. Semestrul care tocmai s-a încheiat nu m-a lăsat cu cine ştie ce amintiri, notele au fost destul de acceptabile pentru cât am învăţat [dar am împuşcat ieri un 4 la fizică şi mi-am distrus media] şi astăzi a fost o zi demnă de sfârşit. Văzându-mi colegii cei idioţi, am ajuns la concluzia că n-am ce căuta acolo.

I Believe I Can Fly.

"Ştii, noi am zburat împreună odată."

Pe naiba >__>

          Au fost puţine momente în care pot spune că am făcut lucruri pe care nu ştiam că le-am făcut. Dar când cineva îmi aruncă în faţă frumoasa replică "dar noi am mai făcut asta împreună" simt cu îmi ard creierii şi singurul lucru la care mă gândesc ar fi "de ce aş face eu asta cu tine?!". De un timp, îmi trăiesc viaţa fără ca eu să ştiu. Hai, pe bune.

Clannad

きみだけをきみだけを
好きでいたよ

          Okazaki Tomoya este un delicvent care vede viaţa ca pe ceva plictisitor şi crede că niciodată nu va împlini ceva serios, pierzându-şi zilele de liceu alături de prietenul lui, Sunohara. Într-o zi însă, în drum spre şcoală, o va întâlni pe Furukawa Nagisa, o fată care îi va spune că ea adoră acea şcoală. Până la urmă, cei doi se vor împrieteni şi Tomoya va hotărî să o ajute pe Nagisa în încercarea ei de a restaura clubul de teatru. Astfel că cei doi îşi vor face prieteni noi şi vor avea diferite experienţe împreună, influenţându-şi total vieţile unul celuilalt. Un anime superb care spune o poveste de viaţă cât de poate de adevărată.

Lumină la fereastră

Sau o picătură din ceva mai bun.

Până la urmă, există aşa de puţine

persoane pentru care aş vrea să mă stresez.

         Azi am avut parte de una dintre acele zile în care am simţit că merită să-ţi trăieşti viaţa. Şi totuşi, m-au lovit adineauri nişte cuvinte care mi-au tăiat tot cheful de fericire.

Marea vârstă de cincisprezece ani

Am fost să iau o sticlă de şampanie.

Că doar odată faci 15 ani.

      La mulţi ani mie şi minunăţiei mele idioate. La vârsta de 15 ani pot să zic că nu am regrete prea multe, am fost îndrăgostită de prea multe ori şi m-am schimbat faţă de acum un an. Plus, e 23:10. Să vedem dacă termin de scris până se face mâine.

De ce cred că sunt o sadistă

Defapt, nu sunt.

Sunt prea nebună ca să fiu,

dar totuşi sunt.

         Subiectul pe care-l voi aborda [sau mai bine zis modul în care îl voi aborda] s-ar putea să revolteze pe cineva. Aşa că dacă stai vara să te pişte ţânţari, doar pentru că ţi-e milă să-i omori [că doar sunt şi ei fiinţe], atunci alegi dacă vrei să citeşti sau nu. [I have no idea why I wanted to say this, because it's kinda worthless]

DELIGHT

Atunci când găseşti pe cineva

care-ţi înţelege obsesiile,

totul devine genial.

KYAH DAKARA!

      La început lucrurile par stupide, trase de păr sau cu intenţii prost ascunse. Şi atunci îţi dai seama că-ţi place, să te joci şi să simţi cum eşti jucat pe degetele altcuiva. Şi când ajungi la concluzia că nu te mai saturi, ţipi în entuziasmul tău şi-ţi dai seama că sunt momente în care există cineva care te iubeşte. Kyah? KYAAAH!

Broken Girl

I am a solider to my own

emptiness.

       Ideea de a fi singură în acel loc în care viaţa devenise fără sens şi în fiecare noapte singura ei alinare îi erau propriile coşmaruri, acea idee o făcea să dispere. Gândul că totul s-a terminat, că fericirea ei a dispărut odată cu ultimele note ale cântecului pe care el nu i l-ar fi cântat niciodată o făcea să realizeze că nu mai are nici o şansă. Şi totuşi, când dimineaţa sunetul oraşului a făcut-o să-şi revină din acea stare letargică şi şi-a dat seama că este cu adevărat singură, a hotărât să uite totul şi s-o ia de la capăt. Orgoliul şi încăpăţânarea care, spunea el, îi distruseră fericirea, acum o ajutau să se ridice, pentru a deveni încă o dată ceea ce fusese cândva.