There's nothing else
I can say.
Universul ei îşi schimbase sensul, iar acum totul se mişca într-un aşa mod încât o ameţea. Superstar...pe naiba.
Era nerăbdătoare când se gândea că în curând ceva avea să schimbe. Zgomotul acelui univers pe care nu-l putu cuceri o asurzea, iar amintirile o făceau să se înece în acel dor ironic.
Iar acum melodia ar fi făcut-o să zâmbească cu figura ei tipică scârbită, dar se abţinu pur şi simplu pentru că-şi preţuia amintirile.
Ţipete. Ţipete acute şi melodii nereuşite. O tortură care n-o mai afecta, atât de puţin îi păsa.
Doare. Timpanele îi vibrau odată cu podeaua. Şi tocmai când avusese şansa de a cădea într-un vis, realitatea îi cântă din nou la ureche.
Ultima zi.
さよなら...お前たちの顔もう二度と見たくない
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu