Revelaţie

Pe naiba.

Deja ştiam de mult ce

voi spune acum.

Dar trebuie spus, nu?

            Ştiu că nu trebuie să plâng. Pentru nimeni, vreodată. Dar totuşi, aveam nevoie de o scuză, nu? Cândva demult când încă nu aveam de ce să plâng, plângeam noaptea în mijlocul străzii liniştită şi mi-am zis: "Plângi, fată, plângi, iar odată cu lacrimile, aruncă şi slăbiciunea din tine."

Nu mai plânge. E vina ta.

Plâng. Şi nu pot să mă opresc.

Mă uit la pereţii goi şi îmi vine şi mai tare să plâng.

Îmi dau seama că sunt singură din nou.

Nu că vreodată aş fi avut pe cineva.

Îmi pare foarte rău. Îmi pare mult prea rău.

Singing is deceiving, Dreaming is believing.

Pe bune?

Foc în fiecare zi

Vineri, 16 decembrie

dă Doamne să ningă!

           Săptămâna a trecut. Şi, în timp ce stau singură în cameră şi ascult muzică în căştile noi, mă holbez un pic la posterele de pe pereţi, mă gândesc, oare am început să am o viaţă plictisitoare? Sper că nu, doar am nevoie de cineva s-o fac mai interesantă. Vineri fac 15 ani.

Chihayafuru

      Ayase Chihaya este o fetiţă binevoitore şi cam băieţoasă care nu poate spune că excelează în ceva anume. Singurul ei vis este ca sora ei, care aspiră la o carieră în modeling, să ajungă numărul unu în Japonia. Dar într-o zi va întâlni pe cineva care-i va spune că visele sunt ceva care privesc doar propria persoană şi pentru care trebuie să munceşti din greu. În acelaşi timp, Chihaya descoperă o pasiune pentru vechiul joc tradiţional japonez numit "karuta".

Regrete

Mă întreb dacă vreodată

am regretat ceva cu adevărat

        Poate că e prea devreme pentru mine să ştiu ce înseamnă să regreţi. Poate că niciodată nu voi regreta ceva, poate că orgoliul meu nu mă va lăsa să plâng degeaba sau poate voi realiza că nu sunt chiar aşa de puternică. Cine ştie? Mă întreb ce va fi peste zece sau douăzeci de ani..

        Cunosc oameni care plâng uşor, pe care viaţa îi oboseşte cu o mică lovitură. Şi nu-i înţeleg. Viaţa te va lovi cu putere de multe ori de aici încolo, de ce să plângi pentru alţii şi din cauza altora? Sunt puţine lucruri şi persoane care consider că merită lacrimile mele, şi simt că orgoliul m-a salvat de multe ori. Orgoliul şi o melodie sau alta.

        Poate că asociez prea mult muzica cu momentele importante din viaţa mea, astfel că sunt melodii pe care nu îndrăznesc să le mai ascult. Dar asta e altă poveste. Şi visez prea mult. Nu sunt deloc realistă, habar n-am cum am să trăiesc.

        Îmi pare rău. Pentru mine, pentru greşelile mele şi pentru mândria şi încăpăţânarea mea care simt că într-o zi mă vor distruge. Sper să nu fie aşa. Şi mai regret faptul că m-am ataşat atât de tare de acel cineva încât am plâns ca o proastă când am aflat că era vina mea că ceva neimportant s-a întâmplat. N-am mai plâns pentru cineva [nu din cauza cuiva] de mult. Defapt, niciodată. Drace, trebuie să-i spun chestiile astea dar e al naibii de greu. Oare am să regret cândva că nu i-am spus? Nu vreau să ştiu.

Fâs

Tata: "Taci din gură că ai numai 7 la şcoală."

[da, am doi de 7]

"Dar am luat patru de zece săptămâna asta."

"Fâs."

        A zis-o cu o moacă nemulţumită. A zis-o în timp ce număra banii dintr-o cutie roşie, ca să vadă cât am luat de acolo cât a fost el plecat. Şi i-am zis să-mi lase bani, aveam nevoie pentru nişte cărţi, o ieşire deja planificată şi pentru un cadou. "Nu-ţi las nimic, ce nevoie ai tu de bani?".

Speed Girl

Postarea asta îmi aminteşte de o alta

cu cuţite şi blondul Katei.

Pe care n-o găsesc =)).
Uite-o. Ahh, good ol' times 8->.

HEEY~ Shake it up baby now!
Ore no uta ga kikitai ka?!
Nani?
Ore no haato wo kometa uta wo kimi dake no tame ni utatte hoshii?!
Sore wa zeitaku de mon da ze...
Ore no uta wo kiita koto no aru iatsu wa hoshi no kazo hodo da ga. Ore no magokoro ga komota wo kiita iatsu wa...
...Kida Masaomi... KIDA Masaomi, KIDA MASAOMI!
Tsumari, ore shika inai dakara na!
Da-ke-do~
Ore ga ore hitori no tame ni utate kita utao, kyou wa kimi dake no tame ni utao.
Konna mika ni ichizo no chaansu wo te ni ireta kimi wa...shiawase monda ze.
Dekireba, kimi mo isshoni utate kure.
Ore ga kimi ni haato wo todokeru yo ni, kimi mo ore ni haato todokete kureru to ureshii.
Maa, kikoenai kedo na~.

Sore ja, kiite kurei...!

Endless feeling

Frustrare.

A dracului frustrare.

Aparesi te omoara incet.

            I'm at my friggin' awsum [screw that] school. Acum am info [ofc] si dupa romana, unde sper sa ne aduca tezele la romana. Another thing to be frustrated about, school. Screw feelings and thut shit.

            I wasted my weekend. Another proof that I'm wasting my life everyday, I'm starting to think that there is nothing worth living for [Zetsubou shita...!]. I'm tired of waiting, I wated enough and still I don't have the power and will to end eveything. Sunt prea toleranta. Mult prea.

            I keep on calling and sending messages, even though I'm never called and I hardly ever recieve a message. Simt ca trag ceva problematic dupa mine. Lumea asta e plina de oameni neseriosi si dezamagitori. And still I wait, with that small tray of hope that still is in my heart.

            Answer when I call, come when I'm already there. Because I always answer and I'm there for you as much as I can. I feel like you dont treasure what I fell for you. For God's sake, answer or just forget it.

Nu vorbesc serios. I really don't know what this feeling is.

Sayonara Zetsubou Sensei

După ce am văzut 

două sezone din trei,

cred că pot comenta.

Pentru început

ITOSHIKI NOZOMU RULLZ.

Hell Yeah XD!

            Personajul nostru principal, Itoshiki Nozomu, este mereu disperat de faptul că disperarea îl macină. Dar într-o zi o va întâlni pe Kafuka Fuura, cea mai optimistă şi zâmbăreaţă persoană existentă, care, după ce îl salvează de la moarte, îi spune "Cum să vrei să te sinucizi într-o zi aşa de frumoasă?". Şi, pe lângă asta, Itoshiki va afla mai târziu că domnişoara numai zâmbete este defapt eleva lui, el în sine fiind profesor la un liceu unde clasa a cărui diriginte este pare a fi alcătuită din personaje la fel de ciudate. Oare cum arată viaţa de zi cu zi a acestor personaje ieşite din comun? Sayonara Zetsubou Sensei este o descriere exagerat de comică a stereotipurilor de personalităţi specifice adolescentului japonez.

1 Decembrie

Cu întârziere, nu-mi pasă.

Mai nou toată viaţa mea

se scurge după o tură bună de anime.

Zetsubou Sensei shit comin' up b-).

Believe it or not, aşa arată România în ochii japonezilor. No comment.

            Deci, ca să fie clar, eu toată săptămâna trecută, în afară de luni, n-am călcat pe la şcoală. Şi m-am simţit a dracului de bine. Pe 1 decembrie am avut o zi în care mi-am reamintit cât de plină de idioţi e lumea asta, începând cu mine. Datte watashi wa honto ni o idioată, cuz bakas rule the world, after all. Awsumness overload.