Plimbare pe acoperişuri

Zburând peste

visele noastre

      Peste orizontul senin trece urma unui zâmbet şi mai senin. Îşi duce iubirea în spate, la propriu, cu bucurie, ca pe ceva valoros, fără de care probabil n-ar putea zâmbi aşa. Iubirea lui ţipă şi se agită. Mâinile-i tremură încet în timp ce se ţine cu degete încleştate de şuviţele lui, şi vocea revoltată i se blochează deseori, stupefiată. Sub ei, oraşul se lasă călcat în picioare. Ţiglă cu ţiglă, jgheab cu jgheab, totul este marcat de paşi uşori şi rapizi, ce nu lasă niciun alt sunet în urmă decât urletele de mirare amestecată cu o uşoară groază a iubirii purtate pe umeri. Şi continuă să calce pe acoperişuri, să sară unul peste altul, ca pe pietre ce formează un soi de cărare peste o apă curgătoare. În urma lor, şuviţe albastre precum cerul senin flutură.

      Uneori stau şi mă gândesc că poate ar trebui pur şi simplu să învăţ şi să-mi desenez singură imaginile pentru blog. O fărâmă de talent am, trebuie doar să mă muncesc o grămadă şi să exersez la greu...neeeeah.

      SE TERMINĂ ŞCOALA FRAAAAAAAŢILORR!!! *runs widly excited with the arms open wide while screaming* Abia aştept să mă duc să dau manualele, să trec peste premiera aia şi să mă închid în casă în mare parte din vară pentru că se pare că am intoleranţă aproape totală la căldură. Stau şi mă gândesc dacă ar trebui să port şi eu o rochie la premieră (nu cre' că o să fie ceva mare...sper), dar nu vreau să the bitch stock going "uuuuuuu". Like I give a fuck but still poluarea fonică e deranjantă. 

FUCK YEAH come to mama babies (づ｡◕‿‿◕｡)づ

      Comanda mea minunată din Japonia a fost pusă la poştă îîîîîn sfârşit acum câteva zile, CD-ul meu cu Yuya a fost ciudat de greu de obţinut, se pare, pentru că a durat n zile să-l bage la pachet, când restul era deja pus de o parte. Acuma să sperăm că pachetul vine până luna viitoare că am nevoie de ceva de acolo. Faza naşpa e că comanda asta m-a costat...tata mi-a luat cardul cu bursa, l-a pus deoparte, şi mi-a dat el bani pentru comandă. Momentan n-am nevoie de bani, oricum ăia îi ţin pentru Nijikon, daaar e stresant să ştiu că sunt la el. Mă enreveazăăăăă arrrgh fie n'are niciun rost să mă stresez.

Taichiiiiii you beaauty

       Am prins din urmă cu anime-urile mele şi acum am rămas iar în urmă. Aseară m-am spoilerit grav cu Chihayafuru, aşa că m-am uitat instant la episod, dar înainte eram aşa nervoasă încât îmi venea să-mi scot ochii. Sezonul se termină şi el la sfârşitul lunii ceea ce e sort of refreshing pentru că n-am avut nimic cu adevărat special în primăvara asta, şi-mi dau seama de asta pentru că am rămas şi câte trei episoade în urmă şi mereu mă uit la ele destul de târziu.

      ...Trebuie să ies afară şi mi se face groază când mă gândesc, sunt peste 30 de grade. Finalul anului şcolar mă face să-mi dau seama că a trecut un an, mai bine zis nouă luni, în care am continuat să-mi păstrez sentimentele ascunse undeva în adâncul fiinţei mele. Deşi nu-mi controlez emoţiile şi sunt expresivă, astea sunt numai aspecte care dispar rapid. Dar tot ce e cu adevărat intens şi important e închis în inima mea. Mi-am dat seama zilele trecute că atunci când aceste sentimente sunt scoase la suprafaţă, fericirea devine reală. Şi e nevoie de atât de puţin pentru a fi fericită, dar acea fericire tot la fel de puţin durează!

Everybody loves somebody