Când disperarea ne omoară,
Priviri de skateri ne doboară
Astfel că în acest weekend aşteptam schimbări, dar acum mi-am dat seama că chiar nu mai există vreo şansă. Şi totuşi, eu încă visez.
Malina a dormit la mine vineri şi sâmbătă noapte, astfel că am văzut-o ultima dată azi pe la patru. Două zile şi nopţi în care am fi stat numai noi două, înconjurate de un peisaj care, deşi monoton, aduce tone de amintiri. Vineri ne-am amuzat, sincer, cred. Am ieşit în parc, am râs [am băut energizant şi nici n-am simţit-o :-"] şi chiar a fost interesant. Mă aşteptam să-l văd pe blondu', dar l-am văzut pe Vlad. Oh da...oh da :X. Faza e că tipul s-a cam schimbat în iarna asta, când nu prea l-am mai văzut şi a trebuit să mă uit insistent la moaca lui ca să-mi dau seama că el e ipocritu' meu. Ofc, energizantu' a dat atitudinea şi lol'urile după, astfel că săracu' copil a făcut o moacă epică. Adică, până la urmă, şi eu m-am schimbat în iarna asta, nu?! Cică...
Iar azi când ne-am trezit, am luat ţeapă, fiindcă ceasul se dăduse cu o oră înainte =)). În concluzie, mi-am dat seama că relaţia mea cu Malina nu mai e aceeaşi [mai ales după ce i-am omorât tot creditu' :-S]. Parcă sentimentul s'a alterat, plus că nu prea ne-am mai văzut. Dar totuşi, am o grămadă de amintiri importante cu ea şi n-am nici cea mai mică doză de chef să renunţ la ele. Plus, Mali e singura persoană cu care pot să merg în Poli şi să urlu [mersi roşcato că-mi dai şi mie din tupeu' tău =))].
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu