Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

vineri, 30 noiembrie 2012

Flying Girl.

Oricând mi-ar plăcea
ca trecutul să nu existe, el totuşi există.


       Îşi întinse mână tremurândă spre cerul nopţii luminat acum de puterea suferinţei ei, şi-şi strânse degetele într-un pumn forţat, din care lipsea adevărata putere. Ar fi vrut să prindă acea licărire de pe cer şi s-o planteze în inima ei, pentru a o preţui toată viaţa. Pentru că ştia că ceea ce a fost ars de maginificul acelei lumini era viitorul ei.

Autum's dark

Summer gets
further and further


      Mă uit urât la întunericul de afară şi îmi vine să-l insult pentru că a venit mult prea devreme. Mă face să-mi dau seama cât de departe e vara şi cât de mult s-au împuţinat posibilităţile mele din cauza lui. Nu-mi displace întunericul, ci chiar din-potrivă, mă face să mă simt mai confortabil, dar tot nu pot înţelege limitările care vin odată cu el.

miercuri, 28 noiembrie 2012

Visând la vară

Când soarele străluceşte tare,
şi visele sunt mai frumoase

        Am ajuns să idolatrizez ideea de libertate. Aş vrea să alerg ca o nebună prin lumea asta mare şi să ţip, fără ca nimeni că ar trebui să fiu undeva, cândva. Şi totuşi, nu sunt îndeajuns de rebelă şi curajoasă încât să poate face ceva pentru a mă elibera, pentru că există imensul risc să-mi pierd micul şi fragilul loc pe care îl am în această lume.

A fi eu însămi îmi ocupă tot timpul

Listening to
the music of my life

     Personajul principal al acestei nesfârşite aberaţii care se numeşte viaţa mea ar trebui să evolueze în ceva mai bun, dar, fiind prins într-un cerc vicios al societăţii pe care naratorul ăsta fără inspiraţie s-a decis să-l creeze, acum oscilează între suferinţă reală şi zâmbete fictive.

duminică, 25 noiembrie 2012

Pieces of weekend

"I have to fight
to lose what's mine"


       M-am îmbătat în relaxarea adusă se singurătate şi am privit lumea de afară ca pe un abis în care visele se pot împlini într-o clipă. Asta doar pentru o secundă, pentru că realitatea imposibilului să mă aducă la viaţă. Am zâmbit ironic şi m-am gândit "nu se poate ca totul să se întâmple ceva atât de perfect tocmai acum". Mi-am şters însă zâmbetul repede, gândindu-mă că din cauza lui s-ar putea să am surprize.

30 Song Challenge [Matsushita Yuya Ver.]


Şterpelită de la Mazăre.
Momentan numai cu cântece ale lui Yuya, deci s-ar putea ca la unele întrebări să nu pot răspunde.

1. A song you like with a color in the title
---

2. A song you like with a number in the title
2 of Us

3. A song that reminds you of summertime
HOT GIRL!

vineri, 23 noiembrie 2012

Flying Girl

Într-o zi,
nu vom mai simţi această durere


        O explozie care trăda un nou început al suferinţei se derula acum prin faţa ochilor ei, care străluceau, plini de regret, din cauza lacrimilor care aveau să izvorască o secundă mai târziu. Ar fi vrut să ţipe, dar vocea ei era acum ceva secat, fără putere şi cu o singură dorinţă: să dea timpul înapoi. Să se întoarcă la acea fericire care acum părea o îndepărtată iluzie.

Still lost

In paradise

      M-am săturat de multele lucruri care nici măcar nu merită a fi numite viaţă. Mi-e scârbă, silă şi mi se pare o pierdere de timp să sufăr, uneori mi-aş dori o inimă de piatră. Mi-aş dori să nu mai simt nimic, durere, dezamăgire, aşteptări şi eşecuri.

Lost In Paradise

"All I feel is this curel
wanting"


       Am crezut în ceva atât de distant, ca şi cum aş fi uman. Şi am negat acest sentiment de deznădejde din mine, al meu. Toate promisiunile pe care le-am făcut, doar pentru a te dezamăgi. Tu ai crezut în mine, dar eu sunt distrusă. Nu mi-a mai rămas nimic, şi tot ce simt este această crudă dorinţă. Noi am căzut pentru tot acest timp şi acum, eu sunt pierdută în paradis.

joi, 22 noiembrie 2012

We are infinite

Sources of absolutely
smart idiocy

Not really. For me is stressing and sort of disgusting.
    Universul plin de culoare îmi oferă atât de multe oportunităţi încât ameţeşte orice intenţie a subconştientului meu de a dori extraordinarul care pare atât de posibil. Astfel că onorabila intenţie este învinsă iminent de lenea trezită din adâncul aşa-zisului meu spirit conservator. În final, fericirea sau cel puţin mulţumirea de sine rămâne un fenomen total posibil şi uşor de obţinut, dar care se lasă aşteptat.
 
back to top