HE IS HIM
În faţa ochilor mei dansau lumina şi întunericul, iar din spatele celor două vise a căror uniune devenise realitate, privirea lui a tăiat precum sunetul vântului aerul. Mi-a cântat mie, pentru mine, din sufletul lui către inima mea; dorea ceva pentru care ar fi făcut orice. Dar universul lui a fost înecat de lacrimile cerului care acum curgeau şiroaie, doar pentru a realiza cât de ridicolă a fost intensitatea sentimentelor lui. Ploaia a continuat să-l taie ca o mie de lame, iar inima lui s-a sfărâmat odată cu speranţa acum inexistentă a viitorului. În urma ultimei zăpezi şi-a spus 'adio', dar vocea lui n-a mai putut ajunge la destinaţie. Şi totuşi dorul, şi poate luminile oraşului, l-au aruncat într-o agitaţie din care numai amintindu-şi propriile slăbiciuni a putut ieşi. În acel moment mi-a trimis din nou uîn zâmbet şi am simţit că tot ce îşi dorea el era o dorinţă. Mi-am pus încrederea în el pentru că i-am simţit propria încredere în sine, pentru ca în final să-l aud cum se îneacă în amintirile primei zăpezi. Pentru un moment s-a simţit atât de singur încât a vrut să-mi spună 'la revedere', dar cea ce la trezit a fost, ironic, o halucinaţie. Ar fi vrut el ca totul să se termine într-un sărut dar, s-a mulţumit cu sinceritatea.
