Hugness

"Hai să te mai îmbrăţişez

încă odată"

        Smile, stop smiling. La asta m-am gândit când mi-am dat seama cât de entuziasmată sunt din cauza unui singur mesaj. Şi cred că a fi împreună cu acea persoană e singura rutină de care nu m-aş  putea plictisi. Ştii, tu trebuie să-ţi dai seama cât de bine ne potrivim noi.

Kuroko no Basket

"I will be the shadow

to your light"

     Echipa de baschet a gimnaziului Teiko: clasa care a câştigat trei campionate la rând, cu cinci jucători pe care-i puteai întâlni o dată la o generaţie, supranumiţi "Generaţia Miracolelor". Dar, se pare că ar fi existat un al şaselea jucător pe care cei cinci îl considerau special.

     Kagami Taiga, un proaspăt licean venit din America, se înscrie în clubul de basket al liceului Seirin, şcoala în care era înscris. Acolo îl întâlneşte pe Kuroko Tetsuya, un băiat care, pe lângă faptul că nu ştie să joace baschet, nu are aproape nici un pic de prezenţă. Ce va face Kagami când Kuroko, care nu e chiar atât de praf pe cât pare, îi spune că îl va face jucătorul numărul unu din Japonia?

Viitorul se lasă aşteptat

"Let's walk towards 

the world of our dreams"

       Ca orice dorinţă nu prea puternică, toamna se lasă aşteptată, în timp ce ultima suflare a verii trece pe lângă mine. Precum o umbră care vrea să-mi dea speranţe false doar pentru a-mi vedea figura dezamăgită. Trăind, realizez că lumea mea se repetă la nesfârşit, parcă cu dorinţa de a mă ameţi. Totul devine o provocare nespusă, iar eu o tratez ca pe aspectul palpitant al rutinei mele.

Mr. "Broken Heart"

Tears failed to convey

the regret

      Precum picăturile reci care loveau asfaltul acum colorat de nuanţa unui sfârşit inevitabil, lacrimile lui cădeau încet peste viaţa care, lovită de extazul întunericului, devenise purpurie. Viitorul, care acum nu mai avea nici o şansă să renască, devenise un vis orbitor. Iar trecutul, acel trecut care acum ar trebui să fie cea mai puternică dorinţă a lui, îi trecu prin faţa ochilor în doar o secundă, şi se opri la acel zâmbet trist.

Ce este fericirea?

Ceva ce trece precum

briza libertăţii verii

        Lumea nu e a mea, e în sufletul meu pentru că acea persoană este alături de mine. Acum îmi dau seama că atunci când extazul bucuriei mă înşela, făcându-mă să cred că lumea e mea, totul era o minciună. Mă minţeam eu, pe mine însămi, pentru mine. Fie că o făceam intenţionat sau nu, viaţa mea părea mai colorată când ştiam că mă aflu eu şi iubirea mea, într-o lume a noastră. Zâmbesc în fiecare zi, niciodată fals, dar aproape niciodată din toată inima.

I Will Forever...

...remeber that time's

feelings.

      Mi-am dorit schimbarea, dar acum îmi pare greu s-o fac. O iau din nou de la capăt, şi parcă psihicul meu nu mai rezistă, plângând după nişte linişte. Dar odată ce a început, ca o furtună peste pământul uscat de liniştea verii, va trebui să învăţ să mă bucur de gălăgia care va deveni rutina mea. Acum, însă, nu e nevoie să rezist, e doar nevoie să mă bucur.

Quartet

"Nu tu îţi decizi valoarea,

altcineva ţi-o decide"

       Takeru este un tânăr care îşi ocupă timpul, din propria lui voinţă şi nefiind angajat de nimeni, cu neutralizarea grupărilor care vând droguri. Acesta, împreună cu Shun, o descendentă de a treia generaţie a unui japonez rămas în China după al doilea război mondial, sunt angajaţi de ofiţerul Kuchinawa pentru a acţiuna sub acoperire în locul poliţiei în oraşul "Midori", un cartier unde se refugiază rezidenţi ilegali. Cei doi colaborează împreună cu tânăra Kasumi, care, reuşind deja să se infiltreze în mafia locală, le trimite informaţii despre aceasta. Ce se va întâmpla oare cu aceşti trei camarazi, care, aflaţi în mijlocul unui necunoscut neprimitor, descoperă faptele şocante care sunt ascunse în adâncul districtului în care par a fi în altă lume?

松下優也: 3rd Anniversary Special Live

"Tokashiteru yo!"

      Acea lumină pe care aş fi vrut s-o simt cu adevărat, deşi era prea târziu, mi-a încălzit totuşi sufletul. Aş fi vrut să-i pot spune cât de frumos este el în ochii mei, dar visul meu a rămas dorinţa de a mă întâlni cu el în vis. Ar fi un lucru minunat, dar până îl voi întâlni, voi continua să dorm.

Isterie de noapte - lvl: sleepover

"Ştiţi, ai mei pleacă mâine de acasă..."

"Eu vin.""Şi eu.""Şi eeeeu."

       Există unele momente care, trăite alături de persoanele potrivite, pot deveni amintiri de neuitat. Astfel că noi, care nu ne putea odihni din cauza luminii nopţii, am trecut spontan printr-un mic carusel al discuţiilor relativ inutile, al momentelor de isterie şi a sesiunilor de elogiere a pereţilor mei.

2U

Nu mă lasă aici,

când avem paradisul lângă noi.

      După ce uşa s-a deschis am păşit într-o lume ameţitoare, doar pentru a realiza cât de natural este faptul că sentimentele mele erau atât de profunde. Fără a ştii ce înseamnă cuvântul dragoste, m-am îndrăgostit şi iubirea mea rămas neschimbată pe lângă timpul care trecea. Odatu cu dulcea adiere a verii am crezut că viaţa mea s-a transformat într-un paradis de lumină. Întunericul nopţii şi singurătatea care vine cu el mi-au adus aminte că iubirea mea era de mult cenuşă. A fi alături de acea persoană devenise ceva atât de complicat, dar acea blândă melodie care era aceeaşi ca la început m-a făcut să-mi amintesc de sentimentul pur de la început. Mi-am recâştigat libertatea pentru că am ales să-mi accept destinul şi am continuat să ascult acel cântec care era numai pentru mine. În final am înţeles că aveam să trăiesc într-un exces de iubire continuă.