Bitter Rainbow

Curcubeu Amar

Atunci când un copil se joacă,

Privind lumea toată, întreagă,

Prin ochii lui puri, de cristal

Se-arat-un curcubeu amar.

Şi din mişcarea vocii lui curate

Destramă lumea cu secrete adevărate,

Iar din lucirea jocurilor sale

El colorează melodii ireale.

Iar când al său zmeu, ca un vuiet de ceaţă

Taie cerul şi-l colorează cu dulceaţă,

Lumea stă şi priveşte, blazată şi mirată

Cum de un mic curcubeu le colorează viaţa, toată.

        Prea mult exces de imaginaţie şi prea puţină prozodie? Cine ştie =)) Oricum, de când eram mică scriam şi măzgăleam tot felul de caiete, dar ăsta pe care-l am în faţă cred că e cel mai plin de amintiri. And here we go, de la început :

  

"Your deadly poison drowned me, Your endless thirst killed me"

"Bittersweet"

"Viaţa îţi va da viaţă"

"Would he mind if I'll kill him?"

"Here I am. Left in silence."

"Normal Is How You Will Never Feel"

"Today I Will Forget What You Didn't Say Yesterday"

"Don't try to make your vines darker; they're already filled with hate"

"Puteam să aleg visul, dar eu am ales realul"

"Standing in this awful Darkness. How could I care less?"

"He kissed her. And I saw them."

"Loving my Romeo, that one of a Hell Butler"

"He loves me and his cigarette. No, he only loves the somky one."

"Tu eşti învechit şi expirat, iar glumele tale îmi ies pe gât"

"Shit! It ain't a epic fail, you know..."

"The Cookie Monster"

"I am you. You ain't me. Together. We make a perfect no thing"

"I know my name when you're not shouting it Out Loud"

"Fragilitatea; Din Mocirlă Căreia Aur Am Băut"

"Believe it?"

Câte rânduri de căşti am avut...?

Această postare este un tribut către zecile mele de bucăţi de realitate distruse de sunetul asurzitor al foşnetului vieţii. Pentru că în doi ani mi-am epuizat căştile.

[Am înnebunit deja? Kyah!]

Nu te-ai prins, nu? Atunci urmează-mi exemplul şi fugi şi bagă-ţi capul în zăpadă. Rareori nu funcţionează.

Owl City - Vanilla twilight

I was like "What?!"

A venit vacanţa?! Deja. Yeeyy...?

            Să admit că am pierdut mulţi prieteni? Să admit... Totuşi, e aşa bine acasă cu visele tale, dar e varză când îţi rozi unghile şi-ţi dai seama că n-ai cum să împlineşti visele alea ciudate. Mai bine zis, n-ai cu cine. God knows, ce să fac eu dacă e lumea plină de proşti consumişti şi neserioşi iar abilităţile mele sociale sunt la pământ?! Mi-e dor de puştu'...=)).

            Am fost să-mi iau buletinul. Nu-mi pasă cum am ieşit în poză, oricum Sara o să zică că's drăguţă, Andru o să facă mişto, Kata o să zică "zât" şi restu' au să mă enerveze. [ce dracu' am, am devenit complexată?! cine e de acord să mă duc afară şi să mă bag cu capu' în zăpadă?]. Nu-mi vine să cred că Teodora [clasa de la celălalt punct cardinal adică'] se uită la Naruto; Ioana e fan Shaman King, iar mine în clasă nu ştie lumea ce-i aia manga. D'aia am, tras de Kata să meargă la Nijikon şi n-am avut nici o şansă...:-". Sunt enervată. Profa de română mi-a făcut observaţie că de ce n-am scris mai mult la portofoliu, să iau exemplu de la cutăreştile [două fiţoase expirate rău, care o să moară între cărţi. Kyah!]. Urăsc când lumea pune accent pe cantitate, mai ales profesorii. Şi la română hai, că totuşi nu's la pământ. Dah asta e, eşti mai prost dacă nu faci o fişă de autor în plus. Kyahh?

            E bine că nu mai ninge. Zăpada îmi dă greţuri, mai ales când nu se mai termină şi trebuie să mă târăsc afară. Vacanţa asta sper să-mi revin [se pune că am făcut curat, spălat vase şi aranjat în bucătărie :))?]. Am observat că atunci când fac curat mă liniştesc [d'aia zicea mama c-ar trebui să-mi consum furia de burete şi farfurie =)))]. Etcc.

            Anyway, mi-e dor de puştu' şi mâine am să mă scol devreme doar ca să-l mai văd. Cine m-ar înţelege?

Hapiness >.<

Adiolarevedere şi nu Farewellgoodbye

În timp ce râdeam, ei fumau pentru ca apoi să arunce cu bulgări în noi.

Noi râdem şi aruncăm cu gheaţă. "Da' nu mai fuma în capu' meu!"

I like where I am, with my none and no thing friends

         Multe figuri meclăite, o grămadă de ţărani + a bunch of fetiţe de Bucureşti care merg cu colanţi pe stradă la -7 grade = POLITEHNICA. Sau cel puţin studenţii care se găsesc prin cămine. E mortalo-disgraţios ce găseşti p'aci. D'aia îmi place mie vara, când nici un ţăran sau fetiţă fiţoasă nu se mai perindă prin faţa mea. Mai bine 20 de bulgări, sincer. Deci, dacă ţi se pare mişto locul, mai gândeşte-te; cel puţin nouă luni pe an, cât timp găseşti studenţi. Nu zic că n-ar fi şi oameni destupaţi sau găşti cool, dah unde dreq sunt?!

         La şcoală...nu se mai fac ore. Stăm degeaba, urlăm, dăm cu bulgări pe ferestre, eventual ne aşezăm frumos pe scările din hol şi duşi suntem. Am vorbit şi cu fetele de la cealaltă clasă [că deşteptele de la mine din clasă n-a trecut nici una...d'aia zicea Ioana că's cea mai tare ^___^] şi nici unda dintre noi n'a trecut mai departe de faza pe sector. Bummer...>.<. Oricum, a fost mişto că am apucat să mai văd un liceu, Jean Monnet. Oricum, e hell departe de mine şi nici nu e prea interesant. Am sentimentu' că am mai dat o olimpiadă acolo, dah sunt sigură că nu. Deci e ceva comun, ascuns undeva la mama naibii. Că tot veni vorba, mă gândeam la ce liceu să dau...Ioana zice că-i place Sava, dah pentru mine tot la mama naibii e. Sara şi Andru' dau la Iorga, dah...nu mă tentează. Poate la Eminescu, dah am o prietenă acolo într-a 9a şi zice că profii's varză expirată. La Lazăr vreau, dah dreaq...acolo au la tonă clase de mate-info [nu'i înţeleg pe ăia care dau la mate-info, că ştiu fooarte puţine persoane cărora să le placă matematica]. Ziceam la Iulia Haşdeu, că acolo 5 clase de filologie şi au şi bilingv. Ş.a.m.d. Licee ar fi muulte, dah mi-e ciudă că n-am nici unu' mai aproape.

         În rest, am descoperit un paradox : la mine în clasă n-am nici un "fan" adevărat anime, pe când la cealtă clasă, pusese profa de rom filmul "Baltagul" şi fetele vorbeau despre Naruto. Buuummerfied "____"

Happiness >.<

Insomnie

Nu, n-am insomnie. Ăsta a fost titlul compunerii mele imaginative de la olimpiadă la română. Asta ca să încep frumos.

       Am zis că nu mai scriu pe blog ca să-mi fac portofoliul. N-am scris o iotă şi mâine trebuie să-l dau. O să-i omor pe ai mei şi o să stau să-l scriu până târziu. Sau, eventual, nu mă duc mâine. Sau îi mint că mâine nu se face şcoală, că e ziua Unirii. Sau orice altceva. 

      Mi s-a întâmplat ceva semnificativ care nu merită menţionat. Urăsc însă când alţii observă că mi s-a schimbat aspectul înainte să observ eu. Bummerfied "___". N-am mai văzut Naruto Shippuden. Am ajuns la episodul 70 şi ceva şi în vacanţă cred că văd cel puţin până la 150. X_x.

      Am cunoscut un puştan tare drăguţ. Şi are doar doişpe ani, dah ştie mai multe decât mine. Ştie să cânte la pian...kyah. Oricum, eu mă apuc de canto [de când zic eu că mă apuc de canto?! kyaah...]. Şi Remus, alt tip prea tare [dacă era omu' ăsta nu ştiam ce-i aia hardcore], cu care o să încep eu muzicuţa, zice că dacă vreau pot să fac orice, no matter the age. Şi aşa e, dah ce cretin mă învaţă pe mine pian la 14 ani. Thoamne, ăştia zici că nici nu mai vor bani.

     În vacanţa asta am de gând să ies. Ce proastă am fost că nu i-am puştanului id-u' de mess. Cică, vezi doamne, îi place Justin Bieber. Şi e săracu complexat că fetele din jurul lui sunt prea exagerate [rimel la clasa a 5a? Mie personal nici nu-mi place, şi mă laud cu asta]. Să vezi ce-i scot eu gărgăunii din cap. A fost tare, îi zic eu relaxată şi total liniştită că eu îl urăsc pe Justin Bieber. Mi-e dor, God knows of what. 

     Şi altele, dar n-am idei. Mi-e ciudă că n-am textul ăla cu insomnia de la olimpiadă să-l scriu.

Hapinesss >.<

Pumkin Scream

           

La info, duh. Amo gramada de chestii de facut pentru portofoliu la romana si nu mai am timp nici sa-mi vad capul. Am citit "Baltagul" in...2 zile, recdord, plus c-am facut si fisa de lectura. Duminica ma duc la olimpiada la romana. 

            La scoala se rade, se chicoteste si se urla. Se mai asculta ultimii ramasi fara note si restul clasei se amuza si face misto. Sase ore pe zi, yeeah. Ador perioada asta in care stam cu burta pe carte la propriu. Am de gand sa ma omor cu The Sims 2. Am luat si extensiile, dah nu mi-au mers si mi-au si sters tot ce jucasem. Bummerfied. ^_^

            So, singurul lucru semnificativ e ca m-am certat cu Malina. Nu vrea sa ma ierte si-o inteleg. Asta se intampla cand am draaci. Se uitau astia de la scoala azi stramb cand a tipat un pic. Zici ca-s sepirati de bombe toti cand ma aud. Hi-hi.

http://jeftoon01.deviantart.com/gallery/11344500

Dacă aş muri...

Dacă eram o lună, aş fi fost: Decembrie

Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost: Luni

Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost: Seara

Dacă eram un animal marin, aş fi fost: Pisică de mare

Dacă eram o direcţie, aş fi fost: Vest
Dacă eram o virtute, aş fi fost: Sinceritatea

Dacă eram o personalitate istorica, as fi fost: Maria de Medici...cred >.<

Daca eram o planetă, aş fi fost: Pluto
Dacă eram un lichid, aş fi fost: Ceva ce arde...

Dacă eram o piatra, aş fi fost: Topaz

Dacă eram o pasăre, aş fi fost: Colibri
Dacă eram o plantă, aş fi fost: Cactus
Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost: Ninsoare
Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost: Pian
Dacă eram o emoţie, aş fi fost: Frica
Dacă eram un sunet, aş fi fost: Zgomotul
Dacă eram un element, aş fi fost: Vântul
Dacă eram un cântec aş fi fost : Evanescence - The Last Song I'm Wasting On You
Dacă eram un serial, aş fi fost: Ăla la care nu te uiţi fiindcă te plictiseşte din cauza suspansului
Dacă eram o carte, aş fi fost: O carte nescrisă
Dacă eram un personaj de ficţiune, as fi fost: Sayuuki nu'i de ajuns?! Sau Zero din Vampire Knight

Dacă eram un fel de mancare, aş fi fost: Ceva atât de dulce încât ţi se face rău
Dacă eram un gust, aş fi fost: De otravă
Dacă eram o aromă, aş fi fost: De aer

Dacă eram o culoare, aş fi fost: Negru

Dacă eram un material, aş fi fost: Mătase
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost: Death
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost: Gâtul Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost: Indiferenţa
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost: Muzica sau Româna
Dacă eram un personaj din desene animate : Doamna Ceainic din Frumoasa şi Bestia
Dacă eram o formă, aş fi fost: Hexagon
Dacă eram un număr, aş fi fost: 19
Dacă eram o maşină, aş fi fost: Aia care te lasă în pană când ţi-e lumea mai dragă
Dacă eram o haină, aş fi fost: Mănuşi...?

Temă

         Deci simplu şi fără alte chestii, asta e tema mea la română. Asta se întâmplă când îmi fac tema cu Naruto în cap. Şi cineva zicea nuştu' ce despre mine uitându-se la Naruto...Mi-e ciudă de atâta ipocrizie.

          Este scris în stele că sfârşitul este mereu un nou început. Întotdeauna am încercat să înţeleg ce este misterul care mă înconjoară. Tot acest magnific al nopţii pare că vrea să ameţească lumea cu lumina sa fadă.

          Îmi place să cred că nimic nu mai poate fi extraordinar. Tot ceea ce merita efort şi dedicare s-a dus. Visele, dorinţele şi amintirile devin ceea ce nimeni nu şi-ar fi imaginat. Curcubeul colorat şi vesel pe care-l vedeam cu ochi de copil a devenit ca un zid rece şi străveziu.

          Se ştie că viaţa e ca o minge de bowling. Loveşte puternic viitorul obiectiv, dar depinde numai şi numai de cel care o aruncă să stabilească un obiectiv adevărat şi favorabil viitorului. Jocul pare ca confruntare cu nu poate fi înlăturată iar ideea de "viitor" ia forma unei lovituri pe care viaţa ţi-o poate întoarce.

          Trebuie să-mi amintesc acea zi de decembrie.Dar totuşi, întrebarea este dacă voi reuşi vreodată. Nu cred. Acum înţeleg totuşi de ce acele zile gri şi monotone sunt perfecte pentru a savura o stare sadică de melancolie.

          Îmi doresc să nu părăsesc niciodată acel loc. Recunosc că în multe vise acel loc înseamnă că am găsit mult dorita, dar scurta eliberare. Aş vrea să pot zbura sus, să nu părăsesc niciodată acel albastru. Dacă aş cădea de acolo, nu mi-ar fii frică.

Şi ca o lovitură ironică, toată chestia asta seamănă mult prea bine cu săptămâna care tocmai a trecut.

Rainbow Killăr

      The rabbit I pulled out of my hat just pulled a rainbow out of his hat. Touché.

 

      E minunat ce poate face strada prăfuită cu tine. Dacă am să fug vreodată de acasă, n-am să mor chiar din prima. Mă plictiseşte rutina din casă, în fiecare seară. Oricum, asta a fost prima ceartă cu ai mei când am plecat de acasă. Şi mai mult am plecat ca să o sperii pe mama, care e bombardată de idei ciudate. Sunt un copil incredibil, o zice mama mereu.

     Strada. Locul unde se întâmplă toate minunăţiile din lume. Niciodată nu mi-a fost frică. Când sunt depresivă, fug toţi de mine ca de furtună. Şi dacă nu fug singuri, îi fac eu să fugă. Se face cald afară. Visez la primăvară, dar ştiu că n-are cum să vină. Suntem abia în ianuarie. Zăpada albă s-a dus. Mocirlă, noroiul acela jegos de pe străzi parcă reflectă atitudinea oamenilor. Cum zice Arghezi : "Din mocirla cărui aur am băut". Am tocit la română semestrul ăsta de mi-a venit boala.

     Skittles. Ador chestiile astea. Sunt pur şi simplu geniale. Îmi aduc aminte de Cătălina...bleaah, groaznică amintire >:P. Touché.

 

Happiness >.<

Graţie

Tot ce ţi se întâmplă te loveşte. Tot.

         I wanted to believe that when I cry, I tear down my weaknesses.

         I wanted to believe that when I'm filled with anger, my anger will give me power.

         I wanted to believe that when I fill like a bird in a cage, my deliverance will be the rainy street.

   De ce trebuie să urlu până mă dor plămânii doar ca să constat cât de surdă e lumea?..!

   De ce trebuie să fiu legată şi forţată să fac doar ce mi se spune?

   De ce am ajuns să cred că e mai bine fără vise, fără idealuri şi fără dorinţe, pentru că mereu e cineva acolo care să-mi spună că n-am putut, nu pot şi nu voi putea să împlinesc ce vreau?!

   De ce există prostie?

   M-am săturat. M-am săturat ca prostia altora să mă împingă în jos. M-am săturat să mă molipsesc cu prostia altora. M-am săturat să mi arunce priviri dispreţuitoare, priviri ale unor oameni pe care nu-i dispreţuiesc. M-am săturat să fiu înconjurată de prostie. Mă face să devin criminală.

   De ce trebuie mereu să existe un loc, acel loc, care să facă totul praf, scrum şi cenuşă?!

   De ce trebuie să fiu legată de acel loc, deşi îl urăsc?!

   De ce mi se reproşează că aparţin acelui loc?!

   De ce nu pot să scap niciodată de toată nebunia din lume?!
   De ce dracului sunt atâţia care n-au făcut nimic bun, n-au învăţat nimic şi nu ştiu nimic şi au de toate?!

Ajunge.

Gata.

STOP!

Ştiu că mă iubeşti.

Eu nu te iubesc.