Concert Guild

     Abia am venit. Urechile nu-mi mai pocnesc şi abia mă ţin pe picioare, am reuşit să fur vreo două guri de Red Bull de la Malina.  Am vorbit cu Anita şi i-am arătat ceva poze. La concert a fost multă lume pe care am văzut-o la Niji. Am mai dat un free hug pe acolo. Mâine o să mai dăm. Că doar suntem generoase.

     La concert am întârziat cu un sfert de oră fiindcă şi deoarece Malina şi-a uitat biletul. Când am ajuns acolo mi-am adus aminte că ar fi trebuit să iau şi aparatul ăla de fotografiat. M-au tâmpit atâtea hugs-uri. Fie, am ajuns după o alergătură seriosă; băieţii de la Guild erau sus pe scenă şi vorbeau cu publicul. Lume destulă cât să nu vezi prea bine, dar nici prea multă. Multă lume cu brăţările verzi de la Niji. A început muzica, tare. Am vorbit ceva cu Malina, până ne-am găsit locul şi ne-am dat drumul. M-am dus la baie ca să rămân doar în tricou. Am urlat şi toate cele. Băieţii au fost foarte tari, comunicativi, deşi nu prea am înţeles ce ziceau în japoneză, dar fie, tot erau prea tari. Şi muzica a fost bestială! Show-ul a fost foarte energic şi vivace, lumea urla, dădea din mâini, ţopăia şi se simţea bine. Toboşarul...Koichi, a fost cel mai tare cu siguranţă. La un moment dat şi-a scos maioul. Preeea tare. Când au făcut pauză, lumea a crezut că s-a terminat şi am început să strigăm toţi "Guild!". Ofc, they came back. Şi am cântat cu ei, şi ne-am distrat prea tare. Clubul arăta foarte bine, era destul de mic, dar a fost perfect. N-am să uit mult timp cât de praf mi-am făcut gâtul ca să urlu la Guild. Şi după, n-aveam nici o problemă; fetele se plângeau în baie că le dor picioarele, urechile etc. Eu la moment n-am avut nimic. Am urlat pe stradă de se mira lumea. Şi zice Malina "Aşa e la modă". Da, e la modă să te distrezi. Whooo!

Asta ca să mă laud şi eu cu ceva. Data viitoare îmi leg aparatul ăla de gât.

Free hugs at NIJIKON

      Whaaa, ce mai zi. Şi încă nu sa terminat. În mare a fost super tare, convenţia e foarte frumos organizată şi lumea e super de treabă. Şi toată faza cu "Free Hugs" e prea tare.

     

       Am ajuns la Palatul Copiilor pe la ora 10 jumătate. Am întâmpinat ceva dificultăţi până să mă mişc din casă, dar totul s-a rezolvat. Afară era deja soare şi era destul de cald. Am ajuns, am plătit biletul şi m-am învârtit pe acolo cu Malina până învăţasem tot locul. Palatul Copiilor e destul de mic, aşa că după un sfert de oră deja ştim ce şi unde găsesc. Prima dată am luat două postere prea tari : unul cu Kuroshitsuji şi unul cu Vampire Knight. După vreo o oră deja se epuizaseră, aşa că am făcut bine că le-am luat atunci. Manga nu mi s-a părut interesantă şi erau numai primele volume pe acolo. Ce era tare e că erau o grămadă de cosplayeri. Am văzut-o pe Madam Red, pe Grell Sutcliffe, pe Naruto şi pe mulţi alţii. Şi o mare parte dintre cosplayeri, şi nu numai ei, aveau o pancardă pe care scria "Free Hugs". Şi dădeau îmbrăţişări pe gratis. Tare, mai ales că erau foarte prietenoşi. M-am mai plimbat, mi-am luat un colier handmade, încă un poster cu Kuroshitsuji, o insignă genială cu Undertaker şi o revistă de cosplay. Pe acolo erau şi calculatoare de grafică, cu table de desen. Am încercat şi eu, dar nu prea mi-a ieşit ceva; din mână iese mult mai repede. Şi cineva prea deştept pusese pe un stâlp gros cu scotch două foi mari şi o cutie cu creioane. Până la prânz erau pline. :)) Ne-am uitat pe acolo şi lu' Malina i s-a pus pata că vrea şi ea o pancardă cu "Free Hugs". Simplu. Am cerut unor fete de la un stand un carton şi un marker şi i-am scris pancarda, apoi am mai făcut nişte decoruri cu creionul. Apoi a început distracţia : ne-am plimbat amândouă pe acolo timp de vreo 40 de minute şi ne-am oprit la 101 îmbrăţişări, fără se le mai punem pe ale mele. Lume foooarte drăguţă, cu câteva excepţii. O emo d'aia pierdută rău ( n'am nimic cu ăia emo, sunt chiar cul, dar până la un punct ) ne zice "În pula mea, da' cine crezi c-ar vrea să te îmbrăţişeze pe tine ?!". Îmi venea să-i zic vreo două, dar Malina a zis că nu merită. Am făcut poze şi ni s-au făcut poze, and we shared hugs with so many cool people. Prea tare. Am fi vrut să mai stăm, dar Malina trebuia să se ducă la nunta sorei ei. Plus, ne dureau picioarele, bătusem tot locul şi îmbrăţişasem pe toţi care au vrut să ne îmbrăţişeze.

        Îmi pare rău că n-am mai stat, vroiam să-i văd pe cei de la Guild, dar oricum îi văd diseară. Cosplayerii au fost geniali, mă repet. Ah, şi Grell Sutcliffe era interpretat de o fată. :)) Zona de gaming era super tare, dar nu prea am stat să ne jucăm. Şi îmi pare rău că n-am mai avut bani de mâncare japoneză, dar asta e. Dacă merg şi mâine (şi tata îmi va mai da bani), sigur iau ceva mâncare japoneză. Manga-urile au fost...nu ştiam că manga e printată aşa mic. Plus, nimic interesant. Ce adoor sunt costumele şi toate accesoriile de cosplay. Sunt prea tari, dar nu-i de mine. Kata nu poate să mai vină...Naşpa, sincer cu ea ar fi fost altfel, mai ales la concert. Şi a dat şi banii pe bilet :)). Deja sunt obosită, cred că o să mă culc înainte de concert. Neeah, nu sunt genul. Diseară o so fie...visual kei! Want a free hug?? :3

Yakusoku

   Mâine e vineri deja. Ce binee că se termină încă o săptămână de stres şi faze tari.

Sâmbătă mă văd cu fetele de dimineaţă ca să mergem la Nijikon. Abia aştept! Sunt sigură că o să ne distrăm la convenţie şi că o să fie interesant. Nu prea mă interesează dacă o să mă întâlnesc sau nu cu cineva de pe zup, oricum locul e cam plictisitor. Plus, o am pe cuţitară şi pe gâsculiţă. Ce ciudat sună...=)) Vreau să-mi iau şi eu câte ceva de acolo şi mi se pare super tare că au şi o zonă destul de mare de gaming. Nu că aş fi adepta jocurilor, dar ceva am să încerc. Şi dacă stau până la 4, am să-i văd şi pe cei de la Guild. Oricum, îi văd la concert. Acolo sunt sigură că o să ne distrăm şi că o să fie bestial. Şi dacă nu suntem moarte de oboseală, poate mergem şi duminică. Whatevă', abia aştept şi o să am un weekend plin, cu siguranţă. 

Continuu să citesc manga, vreau să ajung la zi cu Vampire Knight şi să mă apuc de Pandora Hearts. Dacă am chef poate mă mai apuc de un anime. Am terminat Kuroshitsuji 2, dar am trecut prin el ca prin brânză =)). A fost tare, e sigur, dar nu-mi place sfârşitul. Adică îmi place, dar nu cum a fost prezentat. Oricum, intenţionez să-l revăd, că tot m-am chinuit să-l downloadez. Prefer manga, e mult mai bine făcută decât anime-ul. În rest, aceaşi muzică metal, poate o să ascult ceva nou mai încolo. Viaţa se complică prin simplul fapt că e banală.

Bubble Day

     Azi m-am trezit mai târziu decât de obicei şi am ajuns ultima la şcoală, chiar înainte de profa de fizică. La mate nu ne-a adus testele, iar la geografie am dat un test la care nu prea mă interesează ce notă iau. Lumea a răcit mai rău, Andra n-a venit azi şi Kata dormea pe bănci : are gripă. Am avut o zi ok în general, dar au fost şi faze tari.

     După cele şase plictisitoare ore de şcoală am fost la Kata, ofc. Am făcut poze tari, l-am umflat de dulciuri pe Dodo, javra casei, şi am flambat atmosfera. Am pus Kamelot, Sonata, Evanescence şi tot felul de prostii pe fundal, poate ne mai venea vreo idee. Prima chestie pe care am făcut-o a fost să facem o poză cu cuţitele din casă. Mama Katei e bucătăreasă şi are o tonă de cuţite, deci am ales greeu. Am făcut un desen abstracto-artistic pe o foaie cu creioane cerate şi am pus cuţitele şi cerioanele pe ea. Şi Kata a făcut toate pozele, din 20 de mii de unghiuri şi cadre. Mergeam cu cuţitele, printre care şi un satâr masiv, prin casă într-o feerie, fără nici o problemă. Dacă nu erau aşa de grele le agăţam de lampă şi le făceam poză aşa. Din nefericire n-am putut să mergem pe bloc, asta chiar ar fi fost tare. Dar trebuia să agăţăm ceva aşa că am luat nişte converşi coloraţi şi cul ai Katei şi i-am agăţat de lampă. Apoi Kata s-a aşezat pe un fotoliu pe roşi şi s-a învârtit în jurul lampei ca să facă cele o grămadă de poze. Zicea că şi jegu' de pe drum e sexy. Aşa'i. :P. Şi cum n-am uitat de câine, îl chem eu; nu vine, era mai bine în pat, aşa e. Când să luăm şi noi o bucată de prjitură, îţi arată şi cuţu mutra. A mâncat bine, după aia a strănutat parcă. Şi am zis că dacă tot s-a trezit, să-i facem şi lui poze. Şi l-am pus sub o umbrelă antică a Katei şi am început sesiunea. Pozele au ieşit super, mai ales cu Dodo protagonist. :)) Sau nu, uite că deja uit. Înainte de asta am vrut să flambăm o banană, şi cum n-am avut acool s-o flambăm bine, am ars-o cu bricheta. I-am pus o lumânare în vârf şi am dat-o cu sos de ciocolată, apoi Kata a halit-o. Şi am mai făcut ceva poze, am vorbit şi am făcut schimb de alte poze. A fost destul de tare, mai ales că am plecat când deja se aprinseseră luminile pe stradă. O să pun multe poze...

Mi-am [re]făcut hi5

   Tata zbiară ca nebunu' să închid. Eh, nah. Deci, după doi ani de pauză mi-am refăcut hi5-ul. Kata îmi tot arăta pozele ei etc. şi am zis să-mi fac şi eu. Deja aveam oricum, dar era antic şi nefolosit. Pur şi simplu l-am modificat şi am pus poze noi. Am râs destul de bine la interpretarea Katei. Sara şi eu : 

Drepturi de autor pentru poză Katei, ofc.

http://marieforeverhope.hi5.com      
Linkul e vechi şi total antic, dar mi-e lene să-l schimb şi habar n-am cum, încă.

Eu, creionara, Kata, cuţitara.

     Zilele astea au fost încărcate cu de toate, numai cu nimic nu. Note, nema. Ascultări, cu tona. Teme, cu supradoza. Şcoala devine un calvar şi mă stresează. It's freaking me off! Plouă, zilele astea pasajul subteran de la staţia de tranvai de lângă şcoală s-a inundat de atâta apă. Stresant. Tot devine stresant. Abia aştept sâmbătă să merg la Nijikon cu fetele şi la concert. O să fie penal. Plus, ieri a venit tata acasă şi a găsit instant încărcătorul la aparatul de fotografiat, fără de care sâmbătă făcea crize. Taare, deşi când vine tata acasă se întâmplă chestii naşpa. La şcoală alte ascultări, muulte chiar şi un test la biologie la care citisem de vreo câteva ori, dar am făcut tot chiar mai bine decât Sara care chiar învăţase. Aşa e, am o memorie strălucită şi mă laud cu asta. În rest în ore când ascultă eu îi fac bucle Sarei cu creionul. E distractiv, mai ales că azi la istorie s-a pus profa fix în spatele ei. Şi eu n-aveam nici o problemă. Lumea a răcit, ciudat, mie deja mi-a trecut. Chestii random. A, azi s-a jucat un joc, habar n-am numele, pe provocări oricum. Şi ăştia au ajuns să-şi pună coşul de gunoi în cap, să o fenteze fetele la pupat şi alte d-astea. A fost tare când Kata l-a pus pe Vali să pupe parchetul. Sau când fumătoru' la lins pe Vali. Am râs bine, mai ales că se dădeau nişte provocări taare penale. Se pare că tipu' nou, Adi, e tare căutat. :]] A nimerit băiatul în faţa Katei şi asta face un mişto de el. Ciudat că azi nu s-a gândit nimeni s-o provoace pe Raluca să-l pupe pe ăsta ( că ce a fost acolo n-au fost săruturi, încă ). Eu am pus-o să cânte, şi don'şoara s-a pus pe simfonii de îi punea Sara mâna la gură. Mâine ar trebui să merg la Kata după şcoală.   

  

      Azi am vorbit cu Kata despre tot ce o să facem noi mâine. După ce mi-a arătat o poză cu o hârtie pe care o arse în cadă şi mi-a zis că a pârlit cada, ne-au venit idei cu tona. O să mergem pe bloc şi o să ardem acolo diferite prostii, începând cu câinele Katei. Hi.hi, sunt maleficăăă. Am râs mult cu ea după ce am aflat că în viitor ar putea deveni un al 2lea Cupidon, că se apucase să cupleze lumea. Etcc. Mi-e lene să-mi mai aduc aminte.

Thundering Impressions

Mai sunt nu-ştiu-câte ore până cândva. Zicea el, până când o să mor de...de...; cum a zis? Ah, de fulger.

Zice că dacă vrea să mă omoare o să mă bage cu capul în maşina de spălat. Chiar aşa de jegoasă sunt?

Poeeezie, ţie ţi'am scris. Parcă. Taci. Tu. Ăla. Care o să moară mâine. Sau oricum, ceva vei păţi când ne vedem.

Auzi? Nah!

Peodfila şi brioşa---

Titlul e prea penal. Cred că puştu' ar râde dacă ar citi. Da, cu siguranţă ar râde.

   Ciudat. Devine prea banal să încep cu cuvântul "Azi". Şi totuşi asta îmi vine să scriu. Ciudat. Hi.hi. Malina zice că nu'i plac interpretările astea. True, nu tru.

   Mă sună Malina azi la 2 jumate să mergem să ne luăm biletele alea. Eu nici nu mă schimbasem de pijamale. Am văzut ceva Kuroshitsuji şi am recitit o manga care-mi plăcea toată dimineaţa. La 3 şi ceva ne-am întâlnit şi am mers la Plaza Romania, ca să ne luăm biletele de la Germanos. Ne învârtim noi pe acolo, şi într-un sfârşit lom biletele alea. Erau...prea tari! Dacă ne entuziasmează aşa de tare biletele, cum o să fie la concert?! Yeeay. Etc.După am mers la McDonald's şi ne-am luat câte o brioşă şi o îngheţată fiecare. Apoi am început să le combinăm, deci am avut şi un desert original. Apoi ne-am învârtit prin tot mall-ul acela, care acuma sinceră să fiu, mi se pare micuţ. Am fost la Diverta şi am ieşit de acolo profund dezamăgită. Ba nu, acuma îmi amintesc că am văzut un CD interesant. Şi n-aveau manga, deloc. România asta e săracă în resurse rău de tot. Oricum, am stat mult pe acolo. Când am văzut că încă e lumină afară, chiar soare, am zis "Ce, nu e noapte?! Cât e ceasul?". Am stat acolo vreo 3 ore; puţin, dacă mă gândesc la cum a trecut timpul.

   Apoi am mers la un supermarket să luăm ceva ce mă rugase mama. Am fost, pentru că încă mai aveam bani. :)) Şi când intru în magazin, fuge prin faţa mea un puşti...idealul meu. He.he. Era mic, mai mult de 10, hai 12 ani nu cred că avea. Şi era placat tot : tricou cu...cred că era Iron Maiden, blugi şi skateri negrii ( erau mari skaterii pe lângă el) şi vreo două amulete la gât şi o brăţară din aia groasă cu ţinte. Clar, idealul meu. Era...mic, dar arăta destul de ok. Adică un puşti la 10 ani să poarte ţinte? Şi cum maşinuţele cum rămâne?  Phff... Oricum, nu prea m-a interesat după vreo cinci minute. Am luat de mă interesa, şi m-am înreptat cu Malina către casele de marcat. Şi îl văd pe puştu', stătea cu familia la casă. Şi mă întorc eu şi zic "Mamă, ce-mi place puştu' ăsta!". Nici eu nu mi-am dat seama decât după : o zisesem prea...ciudat. A fost penală faza. Se uită Malina stânga-dreapta, să se trezească şi ea, se uită la puştu' şi puştiul la ea. Eu pufnesc într-un râs din ăla maniac şi ăla micu' se uită după noi până nu ne mai vede. La casă se uita aia la noi strâmb, că râdeam ca posedatele. Îi zic eu Malinei să-mi dea un adjectiv după faza asta; şi zice ea : "Măi păi tu eşti pedofilă...!". Iar eu îi răspund taare deştept : "Daah ce, că e băiat!". =)) Şi am mai râs cu Malina în seara asta din cauza unei faze : ma rugat să o ajut la o temă la română. Şi noi am ajuns să-l parodiem într-un hal pe Eminescu şi iubirea lui. Cred că cineva ar putea avea dreptul să ne bage în închisoare după ziua de azi. Daaah. Mi-e dor de puştu'... Dah oare lui de mine? Hi.hi. He.he. Viaţa.

Vroiam să pun o poză cu biletul , dar camera nu mai are baterie. De când.

  

Trânteala perfecţiunii

Nu luaţi în serios ce scrie p'aci, mai ales tu.

De ce am impresia că deja e duminică şi că weekend-ul s-a terminat? Pentru că am făcut prea multe lucruri azi. He.he. 

Mă uit la unghiile mele negre pe care mama le detestă şi-mi amintesc că azi a plouat. Ziua asta seamănă prea bine cu zilele de vară când eram mică şi blondu’ mă obliga să stau afară doar ca să nu rămână el singur. Era egoist always, d’aia îl uram atâta. Şi încă îl urăsc. He.he. Ridic din sprâncene fără să-mi dau seama şi mă frec la ochi; de ce văd un pic în ceaţă, că doar nu sunt obosită, doar m-am sculat la 11. Se pare că deja am o ciudată rutină de şcoală. Obosesc la ore fixe. Oare când o să mă şi scol la ore fixe? Greu de prevăzut. A trecut o lună de şcoală, mai sunt opt.

 ’Ce, frate? Opt luni de şcoală?! ’

 ’Da, da aşa e, opt luni în care o să-ţi trântesc cu ceva în cap în fiecare zi! Yeah, abia aştept!’

 ’Ce frumos! Păcat că nu suntem la aceeaşi şcoală… ’

 ’Neeah… nu suntem la aceeaşi şcoală. Doar stăm la 10 metrii distanţă unul de altul. Dacă vrei, vin să te trezesc de dimineaţă, aşa ca să vezi şi tu o figură perfectă de devreme.’

 ’He-he…deja mi s-a făcut dor de tine’

 ’Daah? Aş vreau eu… Defapt, revin la trântitul cu ceva în cap zilnic, dacă vrei chiar de dimineaţă.’

 ’D’aia te iubesc eu pe tine! ’

 ’Să ştii că sentimentul nu e reciproc…’

 ’Glumeam, binînţeles. ’

Asta da exemplu de conversaţie deşteaptă şi interesantă. Şi mai sunt tone de exemple din’astea care mă fac să’mi doresc numai’ trânteli, doar de’ar fi în vacanţă! Clar, sunt obosită : mai am un pic şi-mi cade capul. Oricum, după ora 11 îmi trece şi mi se mai face somn la 4 dimineaţa. Bucureştiul acesta devine prea complicat pentru mine. D’aia îl şi ador. Şi…pe tine nu te ador, ştii că glumesc! He.he. Lovin’ that Undertaker!

Am să dau un edit până la ora 4 cu siguranţă.

[Edit]Asta dacă nu mi se rup unghiile.

[Edit d'adevăratelea] 

Că tot vorbeam de Undertaker, m-am apucat de Kuroshitsuji II şi deja am văzut 8 episoade. M-a cam dezamăgit până acum, sincer. Grafica era mai interesantă în primul sezon. Ba nu, mint, îmi place. Mă contrazic singură. Îmi place Claude, îmi place Alois şi îmi place povestea în sine. Totuşi, manga e mai interesantă. Mereu va fi…:P. E destul original, dar partea comică s-a cam pierdut. Şi mi-e door de Undertaker. Fie, mi-e lene să descriu prea multe, dar în mare povestea e interesantă. Şi Sebastian e la fel de parfumat! Yee. Eeh. Hi.hi. Etc.

      Azi m-am plimbat prin Bucureşti. Am mers să vedem unde va fi concertul Guild. E undeva în spatele operei, un club cu aspect gotic. Arată destul de interesant şi sunt sigură că o să fie interesant. Şi ne’am plimbat până la universitate ca să luăm bilete de la Orange; acolo, nimic, închis. Ciudat, ăştia se culcă devreme rău. Până la urmă ne-am dus la Carrefour, la Germanos ca să întrebăm de bilete. Acolo fază tare : intrăm eu şi cu Malina, mă duc eu la tipul acela şi-l întreb de nişte bilete la un concert. Acela aprobă, dă din cap, zice „Da”; avea o mutră atât de ciudată, că te speria. Mă uit eu la Malina, ne pufneşte râsul şi continuu la fel. După ce i’am spus ce bilete vreau, unde, când, etc. şi el a răspuns la fel, de zici că-l durea în cur, eu deja devenisem derutată. Credeam că face mişto sau ceva, dah zice el într-un sfârşit : „Uite care-i faza : ştiu la bilete te referi, dar nu…nu mai am hârtie să le printez” O.O >.<… Ce măh tu? Ne’a pufnit râsul şi pe noi şi aproape şi pe el, zic eu ‚mulţumesc’ şi plecăm. Fraate, dar nu putea să zică de când i-am spus de bilete?! Am râs până am terminat cumpărăturile; plus, aveam impresia că Malina o să mă calce pe picioare cu căruciorul.

      După asta, iau eu o sticlă de Ice Tea, că muream de sete. Mergem la casă, plătim şi ieşim. Când să deschis sticla…nu puteam. Nici Malina, care după ce s-a contrazis cu mine şi s-a străduit să deschidă sticla aia cu toată forţa ei, n-a reuşit nimic. „Fată, las’ că găsesc eu pe cineva să ne-o deschidă”. Era seară, noapte chiar şi mergeam pe lângă căminele studenţeşti. Şi vede ea doi tipi, se opreşe, îşi pune o mutră potrivită şi îi roagă să-i deschidă sticla. Primul trece pe lângă ea ca o umbră; al doilea o deschide, Malina zice ‚mulţumesc’ şi tipul îi răspunde ciudat… „Măh, ăştia nu sunt români” am concluzionat noi după. A fost taree, zicea Malina după „Măi, dacă nu mă credem le ziceam că le dau sticla de pomană pentru soţia mea care a  murit şi care se afla puţin mai încolo”. Dah, eu eram tipa aia de puţin mai încolo. Whatevă, sper c’aţi înţeles. Am râs în hohote de m-am înecat cu ceaiul până la lacrimi. D’aia acum mi-e somn. Mă retrag.

„Yes, My Lady”

„Ce tu măh?”

„Nu ziceai tu că sunt malefic şi demonic? Uite dovada!”

„Tu eşti blond…”

Gonna be silvered and guilded

 Ador sunetul ăsta! Ce sunet? Ăla de face boxele să explodeze. J - Rock. Azi am văzut moartea verde. =))

   Azi m-am trezit la 7 jumătate şi m-am grăbit să ajung la şcoală. Mama uitase să pună telefonul să sune. Am rămas numai cu ea, şi când suntem numai noi două iese dezordine mare. Am ajuns destul de bine, cu vreo 3 minute întârziere. Ce mă enervează e că avem nişte prostii de reguli în şcoală şi vagabonzii ăia de paznici nu te lasă să ieşi din şcoală. Aşa că după vreo 10 minute după ora 8 poarta de închide. Primele două ore avem cu diriga, la info. Am downloadat Kuroshitsuji şi mi le-am pus pe stick; aşa profit eu de bunurile şcolii. He-he. Lumea învăţa, că aveam test la română şi eu cu Kata ascultam muzică şi fumătoru' punea manele. Asta da atmosferă de dimineaţă. Apoi am avut francă, unde, în loc să dăm test, am făcut o oră de psihologie amestecată cu puţină istorie şi istorie. Apoi am avut chimie, pe care n-am făcut-o pentru că au vorbit cu directoarea (profa de chimie) şi ne-a lăsat că învăţăm la română, cică. Fiindcă era ziua Katei, s-au mâncat multe bomboane cu mentă. Şi fumătoru' a început să se ia de Gabi, cântându-i tot felul de manele. Ăştia au să devină staruri într-o zi. =)) Apoi, Kata l-a pus pe ăsta să-i cânte şi ei o urare de ziua ei, aşa la mişto. A fost tare momentu', făcuse ăla nişte versuri penale. Păi...până la urmă şi maneaua este o metodă de manifestare. Am râs mult. După asta, test la română. Am învăţat de-am rupt, iar la sfârşitul orei încă nu terminasem. După ce dăm testele zice Andra colegei mele de bancă, Sara : "Măi da' tu mult ai mai scris, ce-ţi mergea mâna!". Aşa e, eu sunt o colegă minunată şi-mi împărtăşesc cunoştinţele şi cu Sara. Simplu, Sara copiază de la mine oriunde şi oricum. Dar la română e altceva : română ştiu, îmi place şi nu las lumea să mă copieze, mai ales că aveam de făcut chestii filozofice (poezie) şi la astea mă mândresc că-mi ies prea bine. Deci, la română n-am lăsat-o pe Sara să copieze, mai ales că ea învăţase destul de bine. Şi îi zic eu Andrei : "Măi, păi facem cu schimbul , la următorul test stai tu lângă mine?". =)) Penală faza, mai ales mutra lu' Sara. Aşa e, te părăsesc. =)) Apoi am avut fizică şi ne-a adus testele alea dezastruoase de ieri (aşa repede?!). Am luat 4; bine că nu le-a trecut în catalog, altfel era potop. Cea mai mare a fost 6. Penibil. Naşpa. Fizica e groaznică. Apoi am ieşit fericită, ca să mă văd cu Malina.

    Am 'trecut' pe la Malina şi noi eram absolut sigure şi entuziasmate că mâine e Nijikon. Noroc c-am vorbit cu Anita pe mess şi ea ne-a adus la viaţă. Am stat pe la ea, am descoperit câte melodii tari şi tru Simple Plan are şi ne-am distrat până au venit ai ei. Apoi ne-am îndreptat cu paşi în zig-zag către foarte îndepărtata mea casă. Ne-am informat şi o să mergem sâmbăta viitoare la concertul Guild, împreună cu Kata. Deja m-am uitat pe youtube şi îmi place, cred că o să le iau albumul. Şi mâine mă duc cu Malina să vedem unde e The Silver Chruch, unde are loc concertul. O să fie tru. Prea tru.