Şi dragostea e o limbă străină

Pe naiba.

       Şi uite cum irosesc un titlu frumos pentru o întâmplare deloc frumoasă. Simt că dacă aici aş scrie ceva în care să pun nişte efort şi sentiment, cum fac de obicei, aş ruina toată ideea, aşa că n-am s-o fac. Voi îngropa chestiile neimportante care s-au întâmplat astăzi în adâncul cutiei mele cu experienţe mai puţin bune din care am ceva de învăţat. Pe naiba, că n-am învăţat nimic folositor astăzi.

Scattered Girl

Voi trăi veşnic

în amintirile tale

        Atunci când i-am simţit atingerea caldă pe pielea mea, şi i-am putut auzi sângele pulsându-i prin vene, m-am simţit vie. Şi am dat curs acelor cuvinte atât de simple pe care el le înşirase în nopţile în care nu făceam altceva decât să ne privim unul pe celălalt. Sunetul fericirii trecea pe lângă noi, dorind parcă să ne înconjoare şi să ne doboare, şi eu m-am alăturat lui printr-un cântec, zâmbind în timp ce simţeam cum intru în inimile lor. În sufletele celor pe care i-am iubit şi încă îi iubesc, alături de care aş vrea să pot zâmbi şi acum. Voi fi mereu alături de el, şi voi da voce acestor cuvinte pe care el le-a scris pe sufletul meu, acestor dorinţe infinite ale iubirii noastre.

Sunet Infinit

Pentru că inima mea bate,

nu ticăie

     E acel zumzet al vieţii, pe care-l simţi trecându-ţi pe lângă urechi şi nu-ţi dai seama că vine din tine. Acel sunet aproape imperceptibil, care-ţi confirmă că exişti în această lume şi îţi dă posibilitatea să-ţi poţi confirma existenţa. Impresia de a trăi, bătaia inimii, de care mă sperii când o simt în încheietura mâinii, pe venele gâtului sau în piept. Mă sperii, pentru că mă trezeşte într-un mod ciudat de puternic, mă trage din visele mele şi mă plasează în realitate.

Playtime with reality

Mereu mi-au plăcut

lucrurile dulci

     Nu dulcegăriile, nicidecum. Acea senzaţie pe care o am când mă ustură gâtul din cauza unor doze exagerate de lucruri dulci îmi aminteşte de usturimea cuvintelor aruncate fără a fi gândite de cei din jurul meu. Şi totuşi, accept aceste doze mult prea mari care-mi sunt practic împinse pe gât de frumoasa realitate cu zâmbetul ei insuportabil, pentru că mi se pare că ar fi mai bine cu prea mult decât cu deloc.

Kanda

       I couldn't say that I felt something when my hand brushed thourgh his hair that first time. It was longer than mine, and much more charming than the old, unchanged, hair of mine which had been just a few minutes ago cut by the running blade of a scythe.

Keep you house closed

A mea e mereu deschisă,

pentru că mereu e cineva în ea.

Aaaaa, nu!

        Fiecare zi vine cu doza ei de optimism, în ochii unei optimiste ca mine. Nu vreau să-mi imaginez cum arată viaţa prin ochii unui total pesimist, cred că m-aş îngrozi. Fie că această doză este urma unui vis frumos, convorbirea cu o persoană dragă, o glumă bună sau un milion de râsete, un pasaj dintr-o carte care-ţi atinge sufletul, toate la un loc sau doar umbra zilei de ieri.

Naniwazu ni, sakuya kono hana...

After lying dormant all winter,

now the spring is coming and those flowers are blossoming.

      Cu toţii ne aflăm într-o continuă căutare. Fie că dorim să ne satisfacem lăcomia, sau să simţim că aparţinem lumii în care trăim, sau să prindem fericirea cu mâinile goale, ori doar să ne găsim pe noi înşine. Până când vom realiza că ne aflăm în această călătorie a vieţii, probabil că vom fi prinşi de cruda realitate şi vom uita ceea ce este cu adevărat important. Atunci când am zâmbit cu lacrimi în ochi, cu durerea fericirii în suflet, chiar dacă a fost doar o evadare scurtă de la viaţa de zi cu zi, am simţit că nu mai am nevoie de nimic altceva.

Rafturile dorinţelor [colecţie de manga]

Şi ale pierzaniei

        Valoarea iubirii adevărate e atât de fragilă încât, mânuită într-un mod neadecvat, poate fi degradată încet, dusă într-un stadiu deplorabil, dar niciodată distrusă. Dar asta nu înseamnă că trebuie s-o închidem în spatele unor pereţi transparenţi, prin care s-o privim, neatingând-o. Nu pe noi, ci în primul rând pe ea, o vom priva de aprecierea pe care o merită.

          Perfecţiunea e un lucru atât de imposibil de găsit, dar fragmente din ea se pot găsi oriunde, şi mai ales în paginile groase înecate graţios cu cerneală care cândva a fost creion şi tuş. Îmi fură ochii cu strălucirea lor şi îmi umplu gândurile de o lume care nu ar trebuie să aibă loc în mintea mea. Şi, să nu uităm, mă despoaie de bani fără regrete, aşteptând chiar mai mult, pentru că ele ştiu că le doresc.

Kamisama Hajimemashita

Prima impresie aici

     Nanami Monozono este o adolescentă ajunsă pe drumuri din cauza datoriilor tatălui ei, care a dispărut, lăsând-o sigură, fără casă. În seara acelei zile întâlneşte cu om care, după ce este salvat din colţii unui fioros câine, îi dă o sărutare pe frunte şi o hartă mâzgălită care ar trebui s-o ajute să ajungă la noua ei casă. Ajungând acolo, locul se dovedeşte a fi un templu şi Nanami se vede devenită zeiţă peste templu. Ce se va întâmpla însă când fata, şi-aşa ameţită, se loveşte de prezenţa lui Tomoe, familialul fostului zeu al templului, care nu doreşte s-o servească pe noua lui aşa-zisă stăpână?

Floarea iernii

A înflorit odată cu

miracolul din inima mea

        Durerea fericirii este singura suferinţă prin care sunt dispusă de trec. Privind întunericul care vrea să mă înghită din nou, amintindu-mi de trecerea crudă a timpului, a, plâns de fericire în adâncul inimii mele. M-am trezit la viaţă cu propria-mi voce care mi-a amintit de valoarea vieţii şi de dulcea mireasmă a viselor. Nu ştiu dacă vreau să văd o floare înflorind graţios, strălucind cu o culoare vie, din mijlocul neantului alb.