Beat it, Love!

Or just let me

beat you

     Dragostea te bate? Nici o problemă dacă eşti masochist. Şi dacă nu eşti masochist, atunci bate-o tu pe ea. Ceea ce înseamnă că eşti sadist. Pentru că teoria lui Kagerou este incontestabilă.

Amintiri pe raft

Sau înşiruirea

uitării inutile

       Îmi place să zâmbesc în modul ăla uşor compătimitor, fie că o fac din cauza regretului sau din cauza amintirilor care-mi trec prin minte. Zâmbetele acelea luminoase, care vin odată cu fericirea excesivă, le ador, dar acelea trebuie scoase cu cleştele din adâncul inimii mele. Până când voi găsi persoana pentru care voi zâmbi sincer, am să trăiesc în acest mic tărâm al minunilor care poate fi numit viaţa mea.

Războiul normalităţii

Continuă cu putere

      Nu mi-e frică să recunosc, îmi place să râd. Cui nu-i place?! Nu de alţii, ci cu alţii. Nu de mine, ci cu mine. Când însă ceea ce ar trebui să fie o bucată intensă de fericire se dovedeşte a fi o doză frumoasă de nervi, de prostii ieftine pe care, deh, trebuie să le înghit. Dar ce pe mă plâng?! Totul merge perfect.

Go home, Ted

You're drunk,

Ted

    Pentru că urşii au prioritate. Pentru că atunci când devii urs(uleţ), pe lângă faptul că îţi însuşeşti extraordinara abilitate de a mormăi fără ca cineva să creadă ca asta ar fi anormal, îţi dai upgrade la lăudatul statut de pedo. Not Pedobear, it's Pedoted, got it? Lumea devine ceva mai luminos, mai puţin prietenos, şi care te tratează ca pe o jucărie. Because they don't know you're the pedo one.

Is it better on the other side?

"Avem o ţară...!"

Şi eu vroiam să spun asta.

     Nu vreau să cred că tot ce este bun, cult, frumos şi bine gândit se doreşte a fi înghiţit, a fi distrus împreună cu orice urme legate de el care ar putea rămâne generaţiilor viitoare. Dar poate că ceea ce eu îmi zic în fiecare zi, singurul lucru care defapt mă ajută să continuu tot ce înseamnă a trăi, se aplică şi pentru ţara mea, şi pentru univers în general: "dacă eu nu ţin la mine, atunci cine o să o facă?". Şi ce e cel mai groaznic este potenţialul irosit.

SUPER DRIVE

Eşti misterul meu

      În acel moment realiză că existau infinite şi extraordinar de variate metode de a-şi ameţii memoriile. Se aruncă inconştientă în mijlocul mulţimii care se lasa purtată de acelaşi sunet şi se bucură de sentimentul efermer în care virbaţiile podelei o înconjurau. Acum nu îşi mai amintea acele momente în care regretul îi ţipa în inimă, ci doar luminile puternice şi sunetul care prin faptul că i se părea atât de cunoscut devenise îmbătător o făceau să se simtă liberă. Ironic era că ea se alinta cu sunetul iubrii de care voia să scape.

I AM ME

HE IS HIM

     În faţa ochilor mei dansau lumina şi întunericul, iar din spatele celor două vise a căror uniune devenise realitate, privirea lui a tăiat precum sunetul vântului aerul. Mi-a cântat mie, pentru mine, din sufletul lui către inima mea; dorea ceva pentru care ar fi făcut orice. Dar universul lui a fost înecat de lacrimile cerului care acum curgeau şiroaie, doar pentru a realiza cât de ridicolă a fost intensitatea sentimentelor lui. Ploaia a continuat să-l taie ca o mie de lame, iar inima lui s-a sfărâmat odată cu speranţa acum inexistentă a viitorului. În urma ultimei zăpezi şi-a spus 'adio', dar vocea lui n-a mai putut ajunge la destinaţie. Şi totuşi dorul, şi poate luminile oraşului, l-au aruncat într-o agitaţie din care numai amintindu-şi propriile slăbiciuni a putut ieşi. În acel moment mi-a trimis din nou uîn zâmbet şi am simţit că tot ce îşi dorea el era o dorinţă. Mi-am pus încrederea în el pentru că i-am simţit propria încredere în sine, pentru ca în final să-l aud cum se îneacă în amintirile primei zăpezi. Pentru un moment s-a simţit atât de singur încât a vrut să-mi spună 'la revedere', dar cea ce la trezit a fost, ironic, o halucinaţie. Ar fi vrut el ca totul să se termine într-un sărut dar, s-a mulţumit cu sinceritatea.

Sebastian being Sebastian

    Creierii mei sunt distruşi, cenuşă, praf, s-au dus de mult. Aaaaaaaaand...they're gone. Nu mai e nevoie de cuvinte. Am chef să fac chestia asta tradiţie. 

Capitolul 74, pagina 24

E ora cinci şi încă nu ştie cât e ceasul?

Scuze,

vroiam să zic "data de 17"

       M-a fulgerat ideea cum că viaţa în sine este o eroare, dar asta ar însemna să mă numesc pe mine însumi un eşec. Lumina ultimelor zile m-a cam orbit, astfel că am ajuns să nu mai percep nimic în afară de fericirea din jurul meu. Am furat o bucată din acea fericire şi lumea mea momentan seacă a prins nişte sunet.

Luminile oraşului

Încă un motiv

pentru care îmi displace soarele

     Lumea mea seacă a devenit mai luminoasă când întâmplarea a făcut să mă găsesc în mijlocul amintirilor. Întâmplări neimportante şi momente scurte, care acum vor fi uitate din cauza peisajului care nu a avut altceva mai bun de făcut de cât să se schimbe. Numai eu am rămas la fel, acel animal nocturn.