Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

luni, 6 februarie 2012

White Sky

どうか今だけは
振り向かないで

         Sunt nopţi în care mă simt atât de singură încât visele mele se transformă în ironie, şi cerul parcă se face alb doar ca să nu-mi aducă mie întunericul. Şi adorm fără să-mi dau seama, după mult timp în care vorbesc din priviri cu Sebastian. El îmi dă mereu acelaşi răspuns pe care n-am cum să-l înţeleg. Şi când mă trezesc, mă uit din nou la el, cu speranţa de a-i vedea altă strălucire în ochi. Stai, defapt...ochi lui nu strălucesc deloc.

sâmbătă, 4 februarie 2012

Modern Strange Cowboy

Când îţi dai seama că e un idiot
după ce te-ai îndrăgostit de el, ce faci?
Îl omori.


        Vă amintiţi, fetele mele, când v-aţi băgat cu în pat, cu el la mijloc, doar ca să-l omorâţi pe celălat el? Farsa a reuşit perfect, idiotul meu care se afla între voi zâmbea ca prostul, iar el pe care credeai că-l iubeşti a rămas fără cuvinte. A fost epic, pentru că eu am fost singura care chiar a râs.

Lonely Fighter

Sau când te apucă dorul 
de agitaţie.

        Ieri am ieşit afară, deşi erau -10 grade şi viscolea, pur şi simplu pentru că nu mai suportam să stau în casă. Uneori, când mă împotrivesc singură libertăţii, îmi dau seama cât de nehotărâtă sunt şi îmi vine să ţip şi să bat cu piciorul în podea până când se va deschide o gaură în care să cad. Am devenit isterică.

joi, 2 februarie 2012

Bakuman

Sau cucerirea lumii manga.


          Într-o zi de şcoală, Moritaka Mashiro, un adolescent fără de vreo ambiţie bine stabilită când vine vorba de viitor, o desenează în secret pe colega lui, Azuki Miho, fata pe care o place, dar la sfârşitul zilei îşi uită caietul în bancă. Când se întoarce la şcoală pentru a-şi recupera caietul, îl găseşte pe colegul lui Takagi Akito în clasa lor, cu caietul în mână. Takagi îi propune lui Mashiro să creeze o manga împreună, după ce vede desenul lui Mashiro, dar acesta refuză după ce-şi recuperează caietul. Ajuns acasă, Mashiro îşi aminteşte de unchiul lui, care fusese un mangaka de succes, dar murise într-un mod obscur. Primeşte un telefon de la Takagi care îi spune că îi va spune lui Azuki despre faptul că lui Mashiro ar fi îndrăgostit de ea, iar când Mashiro ajunge în grabă la Azuki acasă, în găseşte pe Takagi acolo. Când Azuki este chemată de cei doi, Takagi îi spune că el cu Mashiro vor să scrie manga împreună şi află că ea ar vrea să devină un seiyuu. Atunci Mashiro, gândindu-se din nou la unchiul său, o cere în căsătorie pe Azuki, dintr-o simplă greşeală spontană, iar aceasta acceptă. Doar că ea se va căsători cu el numai atunci când visele lor se împlinesc. În plus, nu se pot vedea până atunci. Şi astfel aventura celor doi începe.

miercuri, 1 februarie 2012

BRUSH the SCAR LEMON

Does it make any sense?
I don't fkin' care.

[se citeşte de la dreapta la stânga -__-"] Saiko fiind tipul cu părul negru.

Currently listening to GRANRODEO's album BRUSH the SCAR LEMON.
And lovin' it, ofc. Can't have enough of KISHOW. And E-ZUKA's ză best guitarist evăr. EVĂR.
I'm obsessed.

       Iarna asta mă distruge şi, totuşi, mă ajută să mă redescopăr. Astfel că zilele astea, în care am ieşit din rutina obişnuită doar pentru a-mi crea o alta, m-am lovit de nişte probleme care m-au făcut să pufnesc în râs. Îmi iubesc viaţa stupidă, fără regrete.

duminică, 29 ianuarie 2012

Saa, omoidashite

Haide să creăm împreună amintiri.
Cât mai multe, cât mai frumoase.


      În fiecare zi, când ies pe uşă şi mă uit la cer, îmi pun în minte că ceea ce va urma va fi un lucru pe care mi-l voi aminti zâmbind peste ani. Înainte să-mi dau seama, am devenit dependentă de amintiri. Vreau să trăiesc fără regrete, fără învinuiri şi fără greşeli proprii din care aş putea învăţa. Şi totuşi, de ce nu pot să am în fiecare zi câte o amintire frumoasă? Pentru că sunt singură. Cel puţin acum.

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Kamiya Hiroshi

"Kamiya-san, hontou desuka?
Hontou ni oppai wa suki ja nai desuka?"
*LOL*

          Cândva aş fi vrut să cred că nu ai cum să cunoşti o persoană cu adevărat decât printr-un contact direct şi real. Şi totuşi, ascultând vocea unui om, modul în care vorbeşte şi cuvintele pe care le foloseşte, poţi spune că ai înţeles o parte din personalitatea lui. Ştiu că este sincer, prea direct, uneori ruşinos, tinde să ascundă ce gândeşte şi are un umor ciudat împletit cu latura lui sadistă. Totul numai ascultându-l. Din cauza lui am realizat că unul dintre lucrurile care-mi place la sexul opus este vocea. 
          Astăzi e aniversarea lui, deci nu se putea să nu-i urez "la mulţi ani!".

Chicken Killer [Leapşă]

N-am mai făcut unda din'astea,
de când locul ăsta era tânăr.

1. Why my last relationship ended.
Pentru că nici nu a început.

2. Favorite band.
Evanescence

3. Ever been on a concert of them ?
În vise, şi nici în alea. Nu-i văd prin Romania curând oricum.

vineri, 27 ianuarie 2012

Sunet nocturn

Deja ai adormit?
Heeeei. ... A adormit.
Ce-aş vrea şi eu să adorm aşa de repede ca ea.


       Sunt momente în care-mi droghez mintea cu vise şi melodii, iar atunci când o durere surdă mă cuprinde, îmi dau seama cât de frumoasă e viaţa. Şi deschid ochii, e întuneric şi în urechi îmi răsună un ecou acut.

joi, 26 ianuarie 2012

Drench you with rose

Am învăţat cum să privesc lumea
printr-o perdea de lumină.


       Şi totuşi, de ce disperarea pare mai dulce decât liniştea? În spatele perdelei de lumină care-mi orbeşte realitatea se dă o luptă fără sfârşit, care mi-a transformat vara într-o furtună de gheaţă. Cântă-mi, ca să mă trezesc. Eu, înecată în mândria şi visele mele, nu mai pot să cânt.
 
back to top