Hai la parnaie

Hai să ne spânzurăm

Hai să ne iubim

Hai să ne pizdiiiiiim

I know you're baack <3

Metallica - Wherever I May Roam

          Hate you. LOVE YOU. Ne-am întors în Bucureşti, şi ne place. Tuturor. Drama fiecărei zile se linişteşte, astfel că cortina rămâne nemişcată. Până mâine. Sau poimâine.

          După ce că directoarea ne-a făcut mutre, am aflat că Dizzy e în spital. După ce că făcuse febra în excursie, acuma omu' a răcit la plămâni şi l-au internat în spital, la Elias. Locul ăla ar putea da ca o închisoare, wtf... Saloane în stil 'baroc', făcute parf, cu geamuri de acum 200 de ani rămase. Iar pe aşa-zisul balcon, se află celulele pentru condamnaţi. Mai toţi pereţii şi tablele ruginite erau pline de inscripţii murale, iar de nişte bare de fier erau legate pansamente, de zici că se sinucise lumea. Waaii, ce mai loc ca sa traiesti :X.

          Ne-am mai plimbat noi prin oraş, ca teleghidaţii, am râs ca tampiţii şi am uitat să-l pup pe Sonic [wtf, o făcusem intenţionat]. Vlad...omul ăsta e total opusul ipocritului care mă făcea câdva ipocrită. Prea mulţi de Vlad în viaţa mea, prea mulţi bruneţi blonziţi. Oricum, parcă mi-e dor de creţu' de Vlad. Ză original iz alwayz ză beeest <3. [You know I hate you].

          Astfel că azi, dupa un joc aprins în care m-am pupat cu soaţă'mea Andra de vreo două ori pe bot, şi l-am ars pe blondu' lu Kata [I'm a murderer], lumea pare să fie la fel. Always the same phuun.

Happiness >.<

Du-te-n p*la mătii. Ştii că te iubesc

Am venit din excursie. Punct...

Poze, aici şi aici.

Trainwreck

Ne vedem joi...

Ne vedeeem joi,

Am urlat după alcoolicii mei

         Mâine dimineaţă începe maratonul contra iubirii : plec în mult aşteptata excursie. Dacă vor fi come alcoolice, violuri imaginare sau aruncări de la balcoane, am să vă povestesc. Pentru că moarte de râs sigur va fi.

Kyaaaaah >.<

Supravieţuire

Sonata Arctica - Everything Fades to Gray

Nu e drept

Priveşte întunericul

Şi vei orbi în lumina lui

 

            Culorile nu vor ţine o viaţă. Iar atunci când vor dispărea în ceaţa nimicului, îţi vei da seama că lumea ta se distruge.

Unele lucruri nu trebuie spuse,

Odată cu ele lumina va amuţi.

Alte priviri trebuie distruse

Doar pentru a supravieţui.

                                 Cui? Luminii

To be continued >.<

Apogeul Blonzimii

Voi vă îmbătaţi de prostie, instant ca nessu'

Nu că aş vrea să scap de voi, alcoolici anonimi

Dar parcă n-am chef să arăt cât de blondă sunt...

Faceţi voi destule

Kyah =))

            N-am să cred toată viaţa mea telenovelele siropoase. Bine, atunci când telenovela are protagonişti puştani de paişpe ani, atunci parcă mai are relevanţă. 

            Totul începe cu o după-amiază la tipul cutare, unde toată naţiunea se îmbată mangă. Şi când eşti beat mangă, poţi să spui sau să faci cele mai mari adevăruri. Nu contează. Astfel că telenovela, care, ironic, are un sfârşit calm, liniştit, normal şi deloc dramatic, este absolut dată peste cap. În rolurile principale: o brunetă, cu atitudine de blondă deşteaptă pe dinăuntru şi ghiare de leoaică nevinovată, ia o atitudine răzbunătoare. Astfel că are chef ea să se certe cu altă bruneto-blondă, totul pe capul unui băiat. Care dintre cele două protagoniste va reuşi să taie capul de aur al puştului deloc atractiv? Nici una. Pentru că apare lovitura piesei noastre deloc siropoase : a treia, de data asta blondă declarată. Şi ea reuşeşte, fără a-şi folosi deloc atuurile feminine, ci doar prostia ei infinită, să facă telenovela praf. Bineînţeles, că după ce lumea îşi revine din starea de beţie imaginară şi se comportă folosindu-şi creierul, acoolul se linişteşte în venele tuturor şi sfârşitul este penibil de normal. Fără come alcoolice, fără violuri imaginare, fără intrigi amoroase, fără gay love şi fără farse neinventive. Până vineri. Până doar şi numai vineri. 

            Deja văd bucăţile lumii crăpându-se uşor de la acoolul din venele noastre. Am să le văd căzând curând, din cauza ţipetelor noastre de agonie. Fiecare moare cum vrea. Noi o să murim de râs. Oare vom mai putea să reasamblăm lumea la loc, odată distrusă? Acoolul face anything.

Happiness >.<

Imaginary Rapes

Astfel că, după multe răsete

My World Is Always The Same.

Şi totuşi, drace, e prea taare!

              Ceea ce-mi aminteşte că la Nijikon cineva, în loc de epicele "free hugs" îşi lipise pe tricou "free rapes".

Mai absolut ca vodca

"Poate-i alcool! Poate-i rom!"

"Rasistule...!"

"Poate-i ţuică! Poate-i vin! Poate-i pipi de rechin!"

        Astfel se încheie o săptămână plictisitoare şi ciudată. Am dat o grămadă de teste şi am învăţat  pentru ascultări [mate, engleză, istorie] şi sunt total mulţumită de mine [am ciudata impresie că o să iau zece la mate, în contextul în care profu' n-a dat nici un zece în semestrul trecut]. L-am ascultat pe Dizzy cum se vaită că nu mai vine primăvara odată, abia aştept să merg în excursie şi azi am făcut prima lecţie de canto.

        Astfel că, week-end-ul viitor mergem în excursie. Suntem 12 persoane [restu' din clasă ori sunt manelari, ori n-au chef să vină] şi mergem la o vilă în Predeal. Se anunţă eventuale come alcoolice, violuri imaginare, aruncări de la balcoane şi moarte de râs, deci o să fie prea tare. I'm all over excited.

        La canto...dreaq, îmi ia o grămadă să mă acordeeez. Nu suport chestia asta...M-am acordat după un pian virtual [încă trag de ai mei să mă cinstească şi pe mine cu un şir de clape] şi mi-am dat seama că nu sunt chiar aşa de varză la note înalte. Ah, şi mi-am dat seama că nu trebuie să ascult părerile "intelectualilor" de prieteni sau colegi, care oricum habar n-au cu ce se mănâncă muzica, şi să cânt. Proful...nici nuştu dacă pot să-l numesc aşa, este un tip suuper de treaba [omul care mi-a arătat mie pe la 12 ani ce e aia muzică rock/metal] şi totul merge super bine. I'm gonna push it hard.

        Şi vreau pian. Vreau să învăţ să cânt la el, măcar cât am să rezist. M-am săturat de oameni care-mi spun că e prea târziu să mă apuc de vreun instrument [omul care vrea performanţă, concursuri şi specializare face de la patru ani, aşa-i]. Eu vreau să ştiu pentru mine, pur şi simplu pentru că un pian n-are nevoie să se acordeze, să respire şi dacă ştii să-l foloseşti cum trebuie, nici nu greşeşte. And all of this shit.

        Astfel că acuma podeaua vibrează.

Haaaaaappiness >.<

The Game of Life

~TASTE ME~

~Drink my soul~

Halestorm - Innocence

              "În agonia vieţii oricine poate pierde ceva. Am fost aici de prea multe ori înainte, iar lacrimile tale nu mai înseamnă nimic. Eu voi veni numai atunci când îţi voi auzi ţipătul prin nimicul nopţii. Ţi-am spus deja."

              Fugea prin lumina inexistentă a nopţii, urmărind micul şi subţirul fir al speranţei de care nu reuşise să se prindă. Nu-l mai găsea, ceva odată pierdut nu se va mai întoarce niciodată. Se gândea, cu un zâmbet înşelător, că orice afinitate a ei cu normalul a dispărut de mult. Promisiunea Raiului? Multe dintre lucrurile pe care le trăise făceau o altă viaţă total imposibilă. Şi, privind înapoi, nu avea regrete, nu avea dorinţe şi şi-ar fi dorit să nu aibă nici amintiri. Au existat momente în care şi-a dorit atât de mult să moară, să surzească, să amuţească şi să nu mai simtă nimic. Orice lucru pe care-l simţea îi aducea acea suferinţă nesfârşită, o suferinţă ce o condamna la mai multe lacrimi.

              Şi astfel ea a ajuns la simpla concluzie că nimic nu merită, că această lume cu toată splendoarea ei care ascunde o minciună monstruoasă este defapt o condamnare la dulcea şi eterna visare. Eterna şi efemera minciună. I'm starting to think maybe you like it.

              Mâine am o zi fulger, două teste şi ascultat la fizică. Dar...vineri mă apuc de canto. Pe bune. Pe prea bune. Sunt prea pe bune entuziasmată. Lie, speak.

Happiness >.<

Roşu şi Alb

          Azi am ajuns la concluzia că sărbătorile pe mine nu mă mai afectează deloc. Urăsc că ziua mea e iarna, ador vara, dar totuşi iubesc iarna pentru că mă reprezintă. Cum părinţii mei circulă mult şi trebuie să meargă într-un loc pe care eu îl detest, aş sta singură şi de Crăciun. Şi astfel se alterează falsa bucurie a consumului sărbătorilor.

          Aş fi vrut să vină primăvara. Faptul că afară e alb îmi aminteşte de imposibilul, dar adevăratul lucru cum că niciodată nu primeşti ce vrei. Never. Mi se face rău când mă gândesc cum se înghesuia lumea ieri la magazin să ia cadouri. Eu n-am primit aproape nimic. Şi sunt mândră de chestia asta.

          Privind afară, acum văd un simplu şi sincer întuneric. Un întuneric care mi se pare mai maiestuos şi mai adevărat decât orice frumuseţe a oraşului ăstuia. Întunericul n'o să mă mintă, nu mă va trăda şi poate chiar mă va face mai fericită. Asta pentru că azi am primit ceva de la cineva. Nu că ar fi mare fază, dar asta m-a făcut să zâmbesc, chiar dacă afară ningea.

Happiness >.<

Lume neagră

I had a dream that no one else could have and I threw away everything that I didn’t need.
Thoughts that I can’t surrender dwell in my chest

           Lumea devine din ce în ce mai plictisitoare. Azi de dimineaţă, când m-am trezit şi am văzut că ninge îmi venea să-mi bag ceva undeva. Nu mai suport atâta ninsoare, nu suport zăpada asta amărâtă care mocirleşte Bucureştiul şi vântul ăla tâmpit care mă înţeapă în ochi dimineaţa. Canicula o suport fără probleme, doar vara se întâmplă toată magia, nu? Magie pe naiba...

           Şcoala e a dracu' de plictisitoare. Şi nici momentele de amor între băieţi [Fumătoru' îţi face veşnicul show] nu's interesante, sincer. Gay love? Mai bine yaoi =)). Trebuie să avem trei lucrări până azi, n-am dat decât una. În afară de veşnicele momente de râs care apar always [ex., azi profa de latină a întrebat clasa câţi dintre noi fumează sau mai trag din ţigară: normal că aproape jumate au ridicat mâna] şi tâmpeniile de la ore [lumea se ascunde în dulapuri de scârba la ora de mate], lumea e total normală şi complicată. Măcar de n'ar mai ninge >.<.

           Zilele astea am văzut Toradora! şi  Death Note, astfel că cred că n-au trecut nici cinci zile şi am terminat două serii. Intenţionez să mă apuc de Shakugan no Shana şi Jigoku Shojo (Hell Girl) şi dacă reuşesc să văd şi astea două până la capăt, poate că am să scriu despre ele.

            Astfel că, mai ninge mult?! Fuck off.

Happiness >.<