November did really was

         Edit : zilei ăstei şi celor două catalezoice named Sayuuki et Kata se dedică melodia asta.
                  şi ţie, ca să mori de râs după ce vei citi, se dedică locul ăsta.              

         Mi-ee somn de mor. Mi-era somn de când m-am trezit defapt, dar mi-a trecut. Edit, nu-mi mai e. Am să vă omor cu starea mea spirit. Mai ales pe Kata. Soo, azi am fost în Heră, cu Kata. După ce m-am chinuit mult timp să-mi fac manichiura (Kata insistase să-mi fac unghiile negre), ne-am întâlnit pe la prânz şi ne-am îndreptat tiptil către marele parc. Ne-am plimbat, am făcut o tonă de poze (cred că vreo 400, amândouă) şi ne-am distrat. Am convins-o să vadă Kuroshitsuji şi să se cocoţeţe pe un imens monumet de piatră, doar ca să-i fac eu poze. Am stat mult în grădina japoneză şi acolo am făcut cele mai multe poze, eram în stare de totală inspiraţie, mai ales Kata. Azi nu prea am mâncat şi nici n-am dormit, deci sunt bâtă de oboseală, deşi cât am fost în parc chiar nu m-am simţit obosită. Oricum, n-am de gând să mă culc, dar văd eu ce fac (energizantu’ ar fi salvator, dah mi-e lene să mă duc să-mi iau). 

         Whatevă'. Asta-i special pentru Kata, fiindcă mă freacă la cap pe mess să postez mai repede. You're suuch a bitch! Ha.Ha. Fie, glumesc, că nu vreau ca o bitch ca mine să fie făcută praf de o bitch ca Kata. Suntem mândre şi ne lăudăm cu asta (nu'i aşa don'şoara tu?). Deci, hai să v-o descriu pe Kata : e o tipă totală, din toate punctele de vedere. Vine la pachet, cu de toate. Şi când deschizi pachetul de orbeşte strălucirea ei fadă. Asta-i Kata Kunaka. Şi o ador pentru că într-o zi o să ne omorâm între noi. Şi ea mă adoră fiindcă îmi dau seama de asta. Deci, Kata merită aplauze şi confetti şi un şut undeva, pentru că o ador. Luv you, mah little bitch! HA.HA.

         So, zi tare, cam monotonă dacă stai să te gândeşti, dar m-am simţit bine şi mă bucur că n-am stat degeaba acasă azi. Ah, şi după vreo două minute după ce m-am întâlnit cu Kata, o pasăre s-a uşurat pe tricoul meu…bleahh. Oricum, a fost tare şi amândouă am început să râdem. I’m not affected by this shit. =)) 

Şi, ofc, pozeleee : 

Ah, şi poze ar mai fi, că doar are şi Kata aparatul ei. Dah nu mi s-au copiat...>.<

Şi, alte poze pe al meu hi5.

-------------------------

Sayuuki in Wonderland I

 Chestia asta am scris-o azi-noapte pe la 4. Şi după'aia l-am visat pe Ozzy Osbourne. Ha.Ha! >:P

 ,Whooo!’

‚Drace, îmi ţipi în ureche!’

‚Ha-ha, că mi-ar păsa! Tu nu-ţi dai seama? Cădeeem…împreună!’

Azi am găsit ceva nou : ceva excentric, colorat şi spontan care i se potriveşte în totalitate. Şi sunt sigură că şi el adoră acesta ceva la fel de mult ca mine. Sentimentul de a cădea este mereu mai intens când mă ţine în braţe. Da, am căzut amândoi într-o gaură de iepure şi ne îndreptăm sper Wonderland.

‚Tu glumeşti? Locul ăsta  este extraordinar!’

‚Eh, şi? De ce ai insistat să ne aruncăm în chestia asta colorată?! Phhh…’

‚Serios, tu chiar n-ai fost copil? Uită-te în jur!’

Eram înconjuraţi de nişte ziduri de piatră colorată aprins, pe lână care creşteau ciuperci albastre. Aleeile pepit formau curbe infinite de nonculori, iar un miros roz şi dulce plutea în aer. El se tot chinuia să-şi dea seama de ce l-am adus aici, dar bineînţeles că nu reuşea şi mă privea intrigat. Reuşisem să-l conving să renunţe la atitudinea de snob şi începusem prin a-i schimba ţinuta în ceva mai colorat. Zâmbea larg, ca un copil răsfăţat şi se uita la rochia mea la fel de colorată. Ne potriveam împreună şi ne potriveam cu tot Woderlandul.

‚Vezi, ţi-am zis eu că o să-ţi placă aici! Parcă n-ai fi obişnuit cu chestii d’astea cu gust de acadea.’

‚Ştii ce mă intrigă pe mine? Chestia aia roz din copac…ce dracu’ e?’

‚Hmm…seamănă cu…’

Pisica de Cheshire rânji, arătându-şi colţii rozalii. Stătea în copac şi zgâria scoarţa gălbuie cu ghearele sale mici. Evident că se holba insistent la noi. Presupun că era geloasă, doar eram mai coloraţi decât ea. Fie, am lăsat-o în pace, deorece nu pentru ea venisem. Trebuia să găsim nenorocitul acela de iepure care a îndrăznit să-mi fure mie poţiunea. Şi cât muncisem la ea, de ieşise un curcubeu perfect. Zicea că vrea să vrăjească pe cineva cu ea. Daa, sigur, să folosească el poţiunea mea pe altcineva?! Las că vede el…

El deja o luase înainte, mă enerva atitudinea aceea de ‚îmi place că nu-ţi place’ pe care o emana când vroia ceva strict de la mine.

‚Haaide, ce faci? Nu vezi că deja se vede parcul de distracţii în faţă?’

‚Deja?! Păi în ritmul acesta o să se termine prea repede. Şi eu nu vreau să se termine…’

‚Tuu!’

Avea o privire aşaa de colorată...

Another one

 N-am mai făcut o leapşă de luni cred şi la o oră ca asta nu prea am ce face, deci :

Zodia – Săgetător, deci încăpăţânată şi spontană (cu ascendetul în Capricorn)
Aş vrea - Să-mi treacă odată tusea asta, că m-am săturat de zeamă de ridiche neagră
Păstrez – Biletul de la concertul Guild undeva la frig
Mi-aş fi dorit – Să mă fi apucat de canto şi pian
Nu-mi place – Că sunt bolnaavă >.<
Mă tem – De dimineaţile în care mă trezesc din cauza vibraţiilor de la şantierul de afară, care îmi bat în pernă. Zici că e cutremur...
Aud – Cum tuşesc. Ah, şi Nightwish - Cadance of Her Last Breath
Îmi pare rău – Că nu pot să merg la şcoală...?
Îmi place – Zeama de ridiche neagră :X (bleah >:P)
Nu sunt – Ipocrită, cum zicea Vlad.
Dansez – În ploaie...ce mai zile!
Niciodată - N-am să uit ziua când s-au stins luminile. El a urlat primul...păcat.
Par – Ipocrită, dar nu sunt. [Vlad te omor! >.< You're soo busted!]
Plâng – Nuumai când am crize serioase.
Nu-s întotdeauna – Pusă pe glume. De'aia nu le suport p'alea proaste
Nu-mi place la mine – Că sunt ipocrită. Whaaa :X
Sunt confuză – Neever. Mă orientez uneori prea bine, mai ales în viaţă.
Am nevoie – De o redozare serioasă.
Ar trebui –Să merg odată la şcoală.

Mah fluffeh : Boris Airay

    Continuând cu mah new addiction, Heart no Kuni no Alice, trebuie să fac un post about a fluffeh punk-pink cheshire cat named Boris. Numele pare penibil, dar eu cred că i se potriveşte destul de bine personajului. Nu seamănă decât în câteva privinţe cu originala pisică de Cheshire care apare în cartea lui Lewis Carroll. Ador stilul pe care îl adoptă, face cumva referire la original prin asta, şi totuşi este unic. Ca atitudine, este sincer şi amuzant, încercând să o înveselească pe Alice când este tristă. O fază tare a fost când a pus-o pe Alice să-i ţină arma, pur şi simplu avea o figură de total pervers în scena aia. 

Cadance of Her Last Breath

       Sunt câteva luni bune de când ascult Nightwish şi, dacă la început noua formaţie şi Anette Ozlon mi se păreau cam ca nuca în perete, acum personal n-am nici o problemă. Mai nou am lăsat metalul simfonic la o parte şi am introdus ceva visual kei şi ceva power metal. Şi noua formulă Nightwish nu prea are cum să aibă elemente simfonice, din moment ce nu au o voce capabilă de aşa ceva. Anyway, i like Anette and her voice. Am observat că nordicii, peninsula Scandinavă mai exact, au voci destul de asemănătoare. Acum generalizez, fiindcă diferenţe sunt, ofc. Aş putea să vorbesc despre metal mult timp şi totuşi încă vreau să mă documentez. Am decis să mai ascult un album Sonata Arctica, dar habar n-am (încă) ce album să încerc. Am ascultat The Days of Grays şi mi s-a părut mai „uşor” decât alte melodii ale lor, ca să zicem aşa. Are oricum multe elemente noi, voce feminină etc. care atenuează zgârieturile alea tipice metalului. Oricum, tipii ăştia sunt foarte tari şi nu mă satur încă de albumul ăla, dar ceva nou n-ar strica. Anyways, back to Nightwish.

       Deci acum ascult melodia Cadance of Her Last Breath la repetir, simplu. Nu mă plictiseşte încă, ceea ce e foarte bine, şi sunt sigură că o să o ascult până când mama se va enerva şi va urla să opresc muzica. Îmi place ritmul, începutul e genial (se începe cu sunetul unei respiraţii). „Save one breath for me / Save one death for me”. Versurile nu sunt extraordinare, nu foarte complexe, dar îndeajuns încât să-ţi placă un refren de doar două versuri. (Tocmai am decoperit care buton dă basul mai tare, deci acum pământul vibrează…! Şi tocmai zilele trecute i-am rupt cablul şi credeam că nu mai merge, de îşi pusese Kata la status „Doliu pentru basul lu’ Sayuuki”.) Deci, melodia e momentan mah favorite şi deja podeaua pocneşte.

[Edit] : Când a intrat mama în casă, a pornit televizorul şi peste cinci minute m-a rugat să-l opresc şi să dau muzica mai tare. So she’s ză best.

Total relaxată

     Săptămâna asta poate fi numită oficial destul de groaznică : după ce că am răcit, acum am făcut şi-o boacănă de zile mari. Am stricat laptopul alor mei, care nici măcar nu cred că are două luni de când l-au luat. A trebuit doar să îl folosesc o săptămână ca să-l fac praf; acum îi ia zece minute să pornească…Etcc. I-am făcut de toate, am stat toată ziua să reinstalez sistemul şi tot nu merge cum trebuie. Eh, bine că n-am pierdut chestiile importante cum ar fi manga şi muzica. M-am resemnat, bine că tata nu e acasă, cred c-ar fi ieşit cu crize dacă vedea ce-am făcut. Am să-i spun eu când vine şi o să am grijă să nu-i amintesc că ziua mea într-o lună. I’m totally relaxed, I couldn’t care less. :3
     Că tot vorbeam de ziua mea…nu ştiu ce să fac. De petrecere nici nu se pune problema, niciodată nu dau petrecere de ziua mea chiar în ziua respectivă, din diferite motive. Cadouri ar fi muult, dar ai mei sunt destul de inspiraţi şi eu personal tratez evenimentul cu destul răceală, acum. Eh, măcar fac şi eu odată 14 ani şi o fac praf pe Sara, sigur îmi scot buletinul înaintea ei. He-he, ce mă laud cu asta. În rest abia aştept să ies din casă (şcoală?! neah!) şi abia aştept să vină zăpada. Îmi amintesc că acum doi ani a nins prima dată chiar de ziua mea, lucru care şi acum mi se pare adorabil. So, I can’t wait for the 16th of december.

Heart no Kuni no Alice

     Se pare că în ultima vreme am numai parte de măgării când vine vorba de manga. Am căzut într-o stare de ciudă profundă când am aflat de câte chestii minunate au parte japonezii. Etcc.

I'm seeing this as a huge review, deci tu decizi dacă citeşti tot.

     
      Heart no Kuni no Alice  sau Alice in Heartland sau Alice în Ţara Inimilor sau cum s'o mai numi este un joc japonez, adaptare după cartea lui Lewis Carroll Alice in Ţara Minunilor (carte care într-a 2a mi se părea aşaa de complicată...). Este o aventură romantică şi totuşi comică de tip otome (în fiecare zi înveţi ceva nou). Sunt categorisite ca fiind otome jocurile japoneze în care o fată este personajul prinicipal, fată care va avea într-un fel sau altul relaţii cu tot felul de protagonişti masculini. Interesant, personal îmi plac poveştile în care o singură fată atrage toţi băieţii. Şi d'aia mi-e ciudă, că sunt nu unul, ci trei jocuri şi bineînţeles că nu sunt traduse în engleză. Anyway, I've given up already, când am aflat că mare parte din jocurile astea nu ies din Japonia. Am început cu manga, care şi aceea a fost lăsată la pământ. Seria este extraordinară, dar nimic nu se mişcă  nimic (doar au făcut destui bani din vânzarea jocurilor...). Personajele sunt mare parte derivate destul de complexe ale cărţii orginale, lucru care mă face să vreau să citesc cartea (ca să vezi ce cultură am eu...) Lăsând asta, trec la esenţial.

     Alice ajunge în Wonderland atunci când este răpită de Peter White, un iepure alb care pretinde că o iubeşte. Personajul...nu, n-am un personaj preferat, e imposibil să alegi, toţi tipii ăia au ceva atractiv. Alice este obligată să bea o poţiune (ce a fost tare a fost că ea a refuzat şi iepurele băut poţiunea, a sărutat-o pe Alice şi astfel ea a băut poţiunea) şi astfel ea va trebui să participe într-un joc. Ea bineînţeles că dorea să se întoarcă acasă, dar cu timpul se va ataşa şi va avea diferite sentimente faţă de tot ce înseamnă Wonderland. Etcc, citiţi manga dacă vă interesează.

 ________________________________

Mori by Kata

    Bineînţeles, dacă Kata ar citi asta ar plictisi-o. Zice că citeşte ce mai scriu eu pe aici când e în culmea culmilor plictiselii. Deci, îţi dai seama că o ador până la moartea pe această...fie ea cum o fi. Mâine ar fi trebuit să merg la şcoală, dar azi am dormit trei ore de rău ce mi-a fost. Încă bolnavă, hate it. Zilele astea au trecut aşa de ciudat, am început să tuşesc la ore fixe. De fapt, fără să-mi dau seama, eu fac totul la ore fixe. Am început să stau cu mama care mă amuză cu toate prostiile pe care le fac elevii ei de liceu (mama e profă, dah). Cred că mai încolo am să mă mai învârt şi eu pe la liceu pe la ea, ca să-mi omor viaţa. Oricum, încă trăiesc, spre nefericirea Katei, ceea ce e bine.

    Nimic nou, nimic neinteresant, stau acasă şi mă vait că mă doare capul prea tare. Nu mi-e somn, ofc, doar am dormit peste zi. Să te trezeşti şi să fie întuneric...tru. Şi, dacă cineva ar fi aici, i-aş spune că nu merită. Ha-ha. I'm gettin' back to my Undertaker mood.

Şi, ca să am un post luung:

    Undertaker, cine-i ăla? Unu' care sigur n-are farmec, ar zice cineva care m-a omorât  cu asta (aşa e, nu-i poţi corupe pe toţi). Încă n-am trecut de faza numită Kuroshitsuji. Şi nici n-aş vrea să trec. Am omorât-o destul pe Malina (care zicea că-i o tâmpenie şi că n-are chef de dintr'astea) încât vrea să-l vedem împreună. Oricum, revenind la Undertaker: mi-a plăcut mult, şi acum că m-am informat despre tot felul de chestii cu Alice in Wonderland, îmi place şi mai mult. Atitudinea e genială iar ochii ăia verzi şi strălucitori are too creepy, într-un mod comic, ofc. Îmi place foarte mult vocea folosită în anime, i se potriveşte foarte bine şi pur şi simplu te face să râzi de fiecare dată când îl auzi. Îmi amintesc când i-am arătat mamei prima fază cu Undertaker, mi-a zis că "chestia asta seamănă cu ceva care te descrie când mă enervezi". Fără vorbă, Undertaker e genial.

Şi poza asta îmi aminteşte de un poster de-al meu cu Alice Cooper.

Creionară în carantină --» Siiick!

    Joi râdeam cu Sara, deoarece începuse să-mi curgă nasul şi mă lăudam că am aşa zisa boală "muciozită". Acum sunt bolnavă de-a binelea : mă doare tot corpul, mai ales picioarele, abia vorbesc şi mă ustură în gât şi mi se înfundă nasul aşa de tare încât mi se face somn de la lipsa de oxigen. Bummer...

    M-am trezit pe la 9 şi la 10 şi ceva am ajuns la doctor, unde din fericire n-am stat la coadă. Am stat ceva, că doar trebuia să vadă ce am şi am plecat la farmacie, abia târându-mă. N-am avut deloc succes şi m-am plimbat o oră şi tot n-am găsit o farmacie care să aibă toate cele trei medicamente de pe reţetă. M-am dus acasă, că mă înţepa aerul rece pe nas. Până la urmă s-a dus mama şi s-a plimbat şi ea destul până a reuşit să ia medicamentele. Acum aştept să vină profu' de mate, să fac meditaţii; deci nici bolnavă nu scap de şcoală, mai ales că iar a început să mă înţepe nasul şi să mi se facă somn. Abia stau pe scaunul ăsta. Deci clar, sunt la pământ şi îmi vine să dorm toată ziua.

    În rest, intenţionez să-i ruinez pe ai mei şi să-i pun să-mi ia de ziua mea (16 decembrie) toată seria  manga Vampire Knight. Încă nu le-am spus, am să le zic când primesc nota la mate (dacă nota aia n-o să fie 10, şi nu cred că o să fie, nu prea am şanse, dah văd eu cum fac). Proastă am fost că nu am luat de la Nijikon ce am găsit. Ah, şi azi am făcut o chestie pe care aş numi-o eroică : casa mea e destul de mare şi te plictiseşti dacă o parcurgi pe toată. Biroul era într-o cameră pe care iarna o închidem, ca să facem economie de căldură. Şi deci acolo este frig şi imposibil de trăit. Eu am luat frumos laptopul şi modemul de net şi m-am mutat la căldură frumos, fără nici o problemă. Problema a apărut azi : unde fac eu meditaţiile la mate? N'aveam unde bineînţeles, aşa că, deşi nu-mi venea să mă scol din pat, am decis să car biroul ăla masiv până vine mama. Mă sunase şi am estimat că o să vină în maxim o jumătate de oră. M-am chinuit, am ocolit casa de trei ori şi am zgâriat pereţii şi uşile destul de bine, dar am reuşit să-l aşez frumos în camera în care stau acum. În momentul acela tocmai mă gândeam "Dacă intră mama acuma pe uşă ar fi tare..."; şi mama atunci, imediat ce mă îndreptam sper uşa deschisă ca să o închid, intră. Eu am început să râd, şi îi arăt biruitoare biroul. Ce mutră avea mama...

  

Adam Lambert - Fever

    Am scris asta în timp ce aştept să intre profu' de mate în casă şi să începem meditaţia. Şi încă nu vine. :P

N'am chef de nimika.

    Long time, no miss. E soare şi nu e cald. Deloc. Mi-e lene acută de tot şi de toate, temele nule fac acuma nici dacă mă împuşti. Weee. La şcoală e prea bine, notele nu prea mă interesează. Când a văzut diriga ce note am a zis că dacă o duc tot aşa îi bat pe ăia de la clasa paralelă, care cică ar fi mai deştepţi. Whatevă', nu mă obosesc. Cu colegii e ok, am dat la palme azi de m-a durut mâna. =)) Animalele... Îmi pare rău că nu facem Halloween-ul la şcoală, anul trecut a fost foarte tare. Oricum, n-am de gând să fac nimic special de Halloween, deci nu am de ce să plâng. Relaxare generală la şcoală, deja am note cam la toate materiile, în afară de mate şi sport. Apropo de sport, azi profu' n-a venit şi am ieşit în curte să ne plimbăm în ora de sport. Atunci tocmai venise maşina cu lapte cu corn şi băieţii s-au urcat pe ea. Au mers ceva agăţaţi de maşină, iar când unul dintre ei a venit în clasă cu o mare julitură pe mutra lui pocită. Au fost destule faze...epice să le zicem zilele astea. Ieri când am plecat de la şcoală, îi zic eu Andrei "Cred că azi am râs în exces" (chiar aşa a fost...eeeepic :)) ). Bine, eu râd poate din prea multe, dar decât să plâng. Şi Kata nu a venit la şcoală, e acasă fericită şi în dureri, alături de Dodo. Sincer, îmi pare rău că n-a venit la concert şi mi-e cam dor de ea (chiar?). Viaţa mea e obişnuită şi deloc plictistoare. Şi am început să scriu poezii, doar ca să nu-mi fac temele.

 
My Chemical Romance - Helena
 

    Am ascultat de nu ştiu câte ori un anumit musical, Love Never Dies Pahantom de Andrew  Lloyd Webbley. Mă gândeam să-l pun pe un CD şi să-l duc marţi la ora de muzică, profului sigur i-ar plăcea. La ultima oră de muzică ne-a pus un musical rock despre Patimile lui Iisus. A fost prea tare, deşi e destul de vechi, muzica e genială. Şi ăsta pe care-l ascult acum de destul de atrăgător, mai ales că la sfârşit se termină cu ţipete de copii şi focuri de armă. Azi la şcoală am sesizat că toate chestiile pe care vroiam să le pun pe laptop sunt încă pe mp3-sticku' meu, inclusiv muzica Andrei şi a Katei. Şi aşa am ajuns să ascult ceva My Chemical Romance şi Skillet, care mi-au plăcut destul de mult. Prea mult hard metal dăunează la un moment dat. Am făcut rost de un volum complet de poezii Nichita Stănescu, dar nici n-am citit una măcar. Citesc manga în schimb. Am luat destule volume Pandora Hearts, dar nu mi s-a părut prea interesant începutul. (Bine, aşa a fost şi la manga Kuroshitsuji la început...). În schimb am revăzut tot Vampire Knight (în loc să-mi fac temele) şi am luat manga la puricat. Deci citesc Vampire Knight şi mă laud cu asta. Sunt o grămadă de persoane care zic că sunt fani şi nici măcar n-au citit manga. Şi vreau să puric netu' şi mai tare şi văd daă găsesc traduse nuvelele. Dah, s-au scris şi nişte nuvele Vampire Knight. Nush dacă sunt nuvele, dar sunt ceva mai mare decât un capitol de manga. Whatevă, mă informez şi văd eu. Plus, în decembrie îmi expiră contractul la internet şi cred că pentru un timp nu o să am acces la net. Nu că aş muri. Eu nu mor de la nimic.