Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

joi, 5 mai 2011

Hellău, let's get crunk

"A fost odată
Un beţivan care cânta într-o gară
Purta geacă de piele, tricou de rocker vestit
Până la urmă, a rămas un tâmpit"



                      Hai să'i dedicăm această postare lui Ghildi. Nu că ar citi-o vreodată, dar totuşi parcă numai la el mă gândesc când văd alcool.




                      Nuştu de ce, dar faza asta cu beţia devine fascinantă. Te prinde, te distrează şi, în cel mai rău caz te omoară. Cu stil, cum ar spune Sonic. Nu m-a luat nevăr, sunt genul de om care se opreşte când simte că şi-a atins limita. Poate că aş face-o din extremism, din tupeu sau provocată. Totuşi, e groaznic să-ţi simţi capul greu şi să vezi cum totul se mişcă prea rapid pe lângă tine. Nu ştiu de ce, dar după ceva wishky, i-am tras o palmă unuia de nu mi-am mai simţit mâna. E kida groaznic, dar, cum spune tata : e cel mai bun drog. *Am un om la mine în casă care face caterincă. Loc de nebuni, mă laud cu asta.*

                      Şi simţea că mai vrea. Parcă lichidul ăla cu gust înţepător îi ameţea simţurile atât de bine încât uita cine era. În momentul ăla simţea că are forţa să treacă peste orice, ar fi putu să-l dea dracu' şi pe dracul. Şi, din simplul teribilism spusese ce avea pe inimă. Alcoolul scotea adevărul din sufletul ei atât de uşor încât la sfârşit uită tot ce-a spus. Îşi amintea doar că el făcuse o mutră perplexă şi că nu se mai uita la fusta ei; atunci îşi revenise. A avut curajul să-i spună cât de prost, tâmpit şi enervant era; totuşi, nu l-a minţit şi i-a spus că mereu i-a plăcut freza aia lui, că acel râs al lui era mereu amuzant şi că i-a plăcut noaptea aia în care şi-au spus atâtea. Dar ceea ce l-a lăsat cu adevărat lipsit de spirit au fost alte vorbe ale ei care au fost prea dure pentru masculinitatea lui. Până la urmă, ea a râs şi şi-a dat seama că n-o să găsească ceva mai bun. Poate decât sticla de pe masă, deşi aia părea a fi o distrugere iminentă




(C) Pozele din postarea asta sunt ale Katei, cel mai genial fotograf.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top